689 matches
-
citească foarte mult, însă ducea în același timp o viață dezordonată, dându-i mamei multe bătăi de cap. Cu toate astea, în timp ce-și mânca supa, mama a scos un țipăt ușor cu gândul la el. Am început să înfulec, furioasă, simțind că-mi ies scântei din ochi. Stai liniștită! Naoji e bine. Ticăloși ca el nu mor cu una cu două. Cei care mor sunt buni, blânzi și frumoși. Pe Naoji poți să-l omori în bătaie, că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
șase ani. Mă sufocam și mi-am pironit privirile în pământ. A intrat servitoarea cu tăiețeii. — Te rog mănâncă până nu se răcesc, îmi spuse patroana. — Vă mulțumesc mult. Mi-am vârât nasul în aburii tăiețeilor și am început să înfulec repede. Mă simțeam de parcă abia atunci îmi dădeam seama că exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă mine și i-a înmânat patroanei un plic mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între picioare, în Georgia. În 1942, toate vagoanele trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate de poliție militară și miroseau a suc de portocale, a lapte și a whisky de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost mai dulce și peștele mai gustos eu luasem vreo patru pești mari, că-mi era tare foame, și mi-am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat pe furiș), înfulecase deja o pâine și se mulțumise cu vreo doi pești, că nu se face spunea el să iei din avutul omului. Dar care avut ?! Și al cărui om ?! Îl văzusem și eu pe băiatul cu pâinițele, când le-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum duce platoul la masa femeii cu căciulă albă, destul de tînără, frumoasă, care, pînă acum, nu i-a onorat cu nici o comandă. Ce zici, dai gogonelele? șoptește la urechea ei Pavel. N-am decît șaișpe gogoșari, că unul l-a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în legătură cu cele întâmplate sâmbăta trecută. Pe dată, însă, își dădu seama că așa ceva era nu numai imposibil, dar și inutil. Alex, cel puțin, era în stare să înghită evenimentele fără să ceară explicații. O vedea sub chipul unui pește uriaș, înfulecând tot ce-i ieșea în cale. Se opri în fața casei Belmont, zărind o lumină aprinsă sus, în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Gabriel a avut dreptate. Cum a spus? Că „mi-am răscumpărat păcatele“, că „am venit îndărăt“. — Te simți schimbat? În ce fel? Ruby intră cu sendvișurile, apoi se retrase. — Sunt lihnit. Vrei și tu? Nu, mulțumesc. George începu să înfulece cu lăcomie. Nu mai pusese nimic în gură de o zi. Apoi spuse: Noi plecăm în Spania. — Noi? — Eu și Diane Sedleigh. Avem de gând să ne stabilim și să trăim în Spania, din indemnizația mea. Unde în Spania? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lor, nu te umfla-n burtă, onorabile, auzi tu, că te strici la stomac când nu trebuie și ne ia mama dracului, pe amândoi! Toată vremea nu faci altceva decât să te-mbuibi, să ingurgitezi, să rumegi, să halești, să-nfuleci și să ronțăi! Fii simțit! Indolentule! N-ai decât să-ți scoți fundul tău de pluș, în decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care Brandy nu voia să audă nimic, secretul lui e să le dea porcilor plăcintele și prăjiturile și snack-urile astea în ultimele două săptămâni înainte să-i ducă la târg. Snack-urile nu-s deloc hrănitoare, și porcii le înfulecă până n-a mai rămas nici un snack expirat pe-o rază de opt sute de kilometri. Dulciurile astea n-au nici un pic de fibră în ele, așa că, toamnă de toamnă, toți porcii de o sută cincizeci de kilograme se duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aburi doar cu o cutie de bomboane și-o promisiune de mariaj. Adică puteai, pentru că midinetele nu mai există. Ele erau muncitoare în atelierele de croitorie din Paris, care, în scurta lor pauză de prânz, o tuleau în Tuileries, ca să înfulece repejor ceva. Numele lor este, de fapt, contragerea unei expresii - „Une midinette se contente d’une dânette à midi“ (adică o midinetă se mulțumește c-o gustărică la prânz, și de la dinette și midi s-a făcut une midinette). Corespondentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
barul Vinicio’s. La ora asta era deja plin până la refuz cu angajații numeroaselor fabrici din Împrejurimi, care se Înghesuiau În fața chioșcului cu mâncare. Muncitorii care construiau un nou centru comercial În blocul de alături, aflați În pauză de masă, Înfulecau o pizza În fața intrării. Nu reuși să-și distingă colegele. Și oricum, ceilalți Își văd Întotdeauna de treburile lor. Dacă m-ar lua la palme, aici În mijlocul străzii, din miile de persoane care trec nici măcar una nu s-ar opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu prin farmece sau insistență. Pur și simplu nu se speriase de ea și nici nu se supărase pe ea. Nu-și confecționase panglici de cuvinte care să-i egaleze ei frumusețea. Când se uita la ea, era ca și cum o înfuleca, spunea Sheba. „Ca pe o piersică.“ * De-a lungul semestrului de toamnă, mi-am tot făcut curaj să încerc s-o învăț pe Sheba câteva lucruri legate de disciplina în clasă. În ultima săptămână de dinaintea vacanței, credeam că am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bucătărie, legănându-ne încet, înainte și înapoi, o vreme. Apoi am așezat-o și am făcut ceva de mâncare. Ochiuri cu șuncă. Căni cu ceai tare. Mâncare tihnită pentru o zi cenușie. Trebuie să fi murit de foame, pentru că a înfulecat totul ca un soldat și apoi a mai cerut. Draga fată. Draga de Sheba. După ce am mâncat am făcut-o să doarmă un pic și când s-a trezit, acum o jumătate de oră, era într-o formă mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pot, nu știu cum ar reacționa, dacă ar fi dezamăgită sau dacă s-ar teme și mai tare pentru mine. Așa cum o văd, sufocată de grija mea, mi-e teamă că s-ar duce să-l certe, să-i facă niște mizerii. Înfulec În liniște, sfîșiat de o durere fără nume. Un an și două luni și jumătate voi sta departe de casă, o să-mi lipsească multe lucruri, probabil că o să-mi lipsească și ea, chiar și așa pisăloagă cum e. Un an
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
excepție, toți au mărturisit că miroseau a cîrnați! — Și cel cu excepția?... — Aceluia Îi miroseau a ridichi, fiindcă era vegetarian. — Extraordinar! se miră Pablo. Și dacă, să presupunem, unul dintre ei nu și-ar fi putut stăpîni pofta și ar fi Înfulecat vreun ciorap, nu s-ar fi Înecat? — Nicidecum! răspunse ferm Michel. Fiindcă el ar fi mîncat Într-adevăr cîrnați! — Acum chiar că nu mai Înțeleg! — Nu Înțelegi pentru că nu ai fost atent. Scopul esențial al icechim-urilor era de a-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de duzină de salopete guatemaleze. —Ca - cing! exclamă Chanel după ce femeia plecă. Salariul lui Chanel era din comisioane și calculase că vânzarea asta Îi va da aproximativ 50 de lire. Insistă să facăa cinste cu masa de prânz. Stăteau deci Înfulecând sandwichuri cu șuncă și albuș de ou prăjit, În camera micuță folosită drept bucătărie din spatele magazinului. Umplutura fusese ideea lui Ruby - nu că Chanel ar fi obiectat. Ca și Ruby, de altfel, era oricând gata să mănânce un sandwich cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Herrmann. Și Hannelore a uitat deseori că nu-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu ar fi primit nici o educație. A spart geamuri cu obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia pielea de pe față și sâni. Și când îi spuneam: Ei, Lore, acum, cel puțin, arăți ca o scroafă proaspăt tranșată, acu' or să se dea bărbații în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se poartă ca muncitorii emigranți. Eu nimic nu înțelegem, eu nimic nu înțelegem 8, asta-i tot ce pot să spună. Cu Lydia mea, lucrurile stau altfel, Lydia înțelege tot. Și dacă din când în când se mai apucă să înfulece dintr-un rahat străin, îi spun mereu: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. Și numai ce-și ridică botul și dă din cap. Asta a văzut la un deckel de lemn și a învățat imediat. MARIEDL (Încântată): Adevărat? GRETE: Daa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sentiment ca și cum ai da mâna cu un om. (Erna aproape că vomită.) GRETE: Când e vorba de grămăjoarele pe care le face Lydia, astea nu mă scârbesc nici pe mine, pentru că știu, doar, ce a mâncat. Dar la oameni... ăștia înfulecă în ziua de azi tot, cu alimentația asta generală, tot ce pot oamenii de proastă calitate să își cumpere. ERNA: De așa ceva n-aș fi în stare. Pur și simplu, nu aș fi în stare de așa ceva. Mi s-ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuvenit. GRETE: Nu permit să mi se spună de la obraz lucruri din astea pe care acu' mi le arunci în față, Erna. Eu mi-am exprimat, așa, niște gânduri despre Herrmann, pentru că uneori când trebuie să supraveghez fereastra ca să nu înfulece porumbeii mâncarea păsărilor îl mai văd pe stradă, pe Herrmann... MARIEDL: Da' de ce tocmai porumbeii? Porumbeii sunt și ei făcuți de Doamne-Doamne. GRETE: Fugi de aici, Mariedl. Pe cuvânt... (face un semn către Mariedl cu mâna la tâmplă) Deci când
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Grete, că e o problemă grea. Că eu, de fapt, nici n-am vrut să spun așa ceva. GRETE: Nici eu nu am vrut să spun așa ceva, aia despre Wottila. Cu siguranță că lebărvurștul lui nu-i rău, chiar și Lydia înfulecă din când în când câte o bucățică din el, și ea-i tare mofturoasă. MARIEDL: Acu' că iubirea aproapelui s-a pus din nou pe picioare, dați-vă câte un pupic și să fie într-un ceas bun. (Împinge capetele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai aprig. Ca stăpână a unei adevărate ferme de țară va fi și mai pizmuită de murdăria vieții. Și Lydi primește și ea sarcini noi, va trebui să devină un adevărat câine de pază, așa că nu o să mai aibă de înfulecat nici un fel de alt rahat, că trebe să-i păzească pe Grete și pe Freddy de murdăria din întreaga lume. Că elementele cele rele cresc nemăsurat când apuci să devii și tu ceva mai bun. Așa că e nevoie de multe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
radiațiilor de lumină personale... se va spune... oraș mic; artă mare... și se va mai spune, pur și simplu. Arta din Graz... așa vor prezice unii. Pentru că veritabila artă din Graz nu este o felie de șoarece pe care o înfulecă un câine, pe care apoi un camion trebuie că l-a făcut una cu pământul. Și, mai ales, arta din Graz nu este de nici un fel, un ficat ciuruit, care cade afară dintr-un leș alcoolizat... la spălatul cadavrului... și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apăsare... și privirea, ca și rahatul, s-au dus. (Se apropie de maică-sa și urlă.) Niciodată n-o să mai fiu în visele mele secrete stropit cu zeamă de apă sfințită din Fatima... și niciodată n-o să mai trebuiască să înfulec cartofii tăi prăjiți înmuiați în urina aia sfințită, și niciodată n-o să mai trebuiască să aud că eu sunt pentru tine o pedeapsă a sexului din cauza puterii de seducție a tatălui meu, și niciodată n-o să mi se mai interzică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cocoașa vieții care ai primit-o pe viață. Și pe deasupra burta porcească și ciuruită a sfântului tău părinte nu a fost decât o mic produs comic de-al meu. Papa e neatins la trup și stă la Roma unde tocmai înfulecă o pizza. (Râde tare) DOAMNA WURM: E ăsta cu adevărat adevărul? Nu l-au înfulecat negrii? HERRMANN: Negrii au grijile lor în Africa. Nu-i termină ei chiar pe toți. DOAMNA WURM (îndreaptă lumânările): Sunt mama ta. Eu ți-am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]