1,889 matches
-
pe noi). Se spune, dragii mei, că Soarele este ochiul lui Dumnezeu. Stiați? LUPUL Pe când Sâmpetru umbla pe pământ, acesta era cioban. Dimineața Își lua ițarii, se Încingea cu un brâu lat de lână, Își arunca cojocul pe umeri, Își Înfunda căciula pe urechi și pornea cu oile pe munte, cu câinii după el. Cunoștea toate fundăturile, toate potecile, știa toate dumbrăvile și pâraiele. Pentru că el credea că toate pe lumea asta au un rost.Uite,stelele sunt sus pe cer
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că Ionucu nu mai venea să-i caute.Ieșea câte unul la iveală renunțând la joacă. Dar când au ajuns În poienița cea verde, Ionucu nu era la locul lui! Credeau că e pe aproape și-i caută, râdeau pe Înfundate că l-au păcălit și nu i-a găsit.Unul câte unul se adunaseră acolo, dar nimeni nu-l văzuse pe Ionucu.Îl strigară, Îl căutară, se Împărțiră În grupuri, iar se adunară.Și nimic.Începuseră să se teamă.Unde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sacră a faptelor, el îți vorbește cu emfază despre integritatea lui morală, despre cinstea sa ireproșabilă și dragostea de aproapele. Tu îi contempli nasul porcin sau lătăreț, gura largă cu buzele răsfrînte sau adunate într-o linie subțire, ochii mici înfundați în grăsime sau pe jumătate închiși, aruncînd pe sub pleoapele grele priviri închizitive sau neastîmpărate - și acestea toate îți vorbesc într-un limbaj paralel, sădindu-ți, pînă la proba contrarie, neîncredere în suflet.
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase și se crăpa. A ajuns chiar să creadă că pe măsură ce treceau orele, ochii i se înfundau puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
treptele fundamentale ale vieții: prietenia (cu doctorița Victoria Oprea), căsnicia (cu Iustin), dragostea adevărată (dacă nu pentru soțul bicisnic, atunci pentru amantul cu greu acceptat, Anton), împlinirea profesională (la o mult visată Universitate), asumarea unui model uman (Helgomar). Se va înfunda tot mai mult în mâl și va deveni tot mai conștientă de această degradare, ce vine cu riscul unei desensibilizări definitive. Câtă vreme însă mai simte că lucrurile nu sunt în regulă, că lumea în care supraviețuiește este tulbure, Ioana
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
ipostaza de dublet semioficial al unei neveste reci "ca un frigider". Fiindcă toți acești tovarăși mai mari sau mai mici, de la Centru ori din provincie, de la bucureșteanul Crișan la măgureanul Socoliuc ori directorul de mină Cristescu, cel care-l va înfunda până la urmă pe rebelul Helgomar, trăiesc sub teroarea nevestelor. "Dame ca a lui (Cristescu, n.n.) nu știu să divorțeze frumos, nu-s învățate să tacă și să renunțe ușor la bine, iar la o adică au ce turna! și ăștia
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele, și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și metal, având în vârf smocuri de păr de cal, totul e gândit pentru a ușura
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
stil al său, dar putem pune pe soclu o anume atitudine. Regula, așa cum o intuim de aici, ar fi că scriitura trebuie să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
comunizarea țării le-au sfărîmat aripile. Unii au murit prea de timpuriu (O. Șuluțiu, C. Fîntîneru, Dan Botta), alții au luat calea exilului (Mircea Eliade, Cioran, Al. Ciorănescu, Vintilă Horia, Ștefan Baciu), alții în sfîrșit, "în cazul cînd nu au înfundat pușcăriile, s-au fărîmițat zi de zi, an de an într-o Ťlibertateť mai îngrozitoare decît cea mai îngrozitoare teroare". Pericle Martinescu se declară a aparține ultimei categorii. Din 1938 pînă la momentul tîrziu al redactării paginilor diaristice la care
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
texte de o formidabilă oralitate, făcându-i pe critici - inclusiv pe subsemnatul - să remarce simțul auditiv al tânărului autor. E o ironie a sorții, fiindcă scriitorul cu pricina, în carne și oase, are o infecție gravă prin care "urechea se înfundă și supraviețuiește doar un zgomot insalubru de butoi hodorogit". Internat în spital pentru tratament, el se amuză amar de cronicile literare care tot pun accent pe auzul lui. În același timp, dialogurile dintre vecinii săi de salon sunt captate în
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
dvs. era însoțit de minuscule desene, unul incorporat în chiar litera "i" a prenumelui din autograf). Întotdeauna scrieți cu creionul? Și pe ce scrieți de obicei? Emil Brumaru: Scriu cu creioane cu grafitul moale, îmi place ca vîrful să se înfunde în filă. Mai întîi pe caiete școlărești, de geometrie, cu o foaie albă și cu una cu pătrățele. Bruioanele le descîlcesc foarte greu. Dacă nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
camerei noastre vaste; uneori melcii intrau printre gratiile grațios curbate ale geamului deschis înspre drum. Remarcasem un melc enorm, bătrîn probabil, dar rezistînd eroic, deșălat de zefiri, ștampilat de frunzele parfumate de nuc... Fereastra dinspre canton (și dinspre barieră) o înfundam pe timp de iarnă cu un dulap. Pe timp de vară și de toamnă o lăsam să respire, mutînd dulapul îndrăgostit de hainele virtualei Reparate (cea cu trei sîni mistici și două vagine laice), ca să fie mai mult soare... Ceea ce
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
dezgust. Nu de inspirație duce lipsă gloata, ci de stil, care nu cunoaște democrația. Literatura nu trebuia luată în serios, i-a fost răpit în felul acesta capitalul cel mai prețios, irealitatea. * În ce pământ de ceață ți s-au înfundat picioarele și ai crezut că te-ai mai îndepărtat un pic de moarte? De ce anume te apropii dacă fugi de moarte? De ce suferi dacă nu te mulțumești cu suferința? De ce nu vrei adevărul, dacă tot crezi în Dumnezeu? De ce vrei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
contra regimului de teroare instaurat în țară. Fărcășanu, care urma să conducă un ziar de propagandă, se dăruiește cu pasiune acestei activități, însuflețit de un patriotism ardent, solidar până în adâncul ființei lui cu cei rămași să îndure persecuțiile și să înfunde închisorile: "M-am cufundat tot timpul ăsta în istoria noastră și în teribilele suferințe pe care le-au îndurat și le îndură românii. Este un îndreptar imperativ, căci amintește la fiecare pas cum numai dăruirea de sine poate împlini ceva
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
sau un posibil roman polițist, așa cum pare să sugereze titlul. Chiar dacă debutul romanului face câteva aluzii ironice la povestea lui Lewis Carroll, pista este repede abandonată de autoare și uitată de cititor. Pe neobservate, cartea Iolandei Malamen ajunge să se înfunde într-o realitate românească - socială și politică - tot mai nămoloasă. România prozatoarei este cea nemurită în versurile - pentru unii scandaloase - poeților generației '90 (Mihail Gălățanu, de pildă) sau în scrisorile către Al. Paleologu, publicate de Horia-Roman Patapievici în prima parte
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
risc și a Încheiat cu Întrebări capitale: Ce fac, În ce mă bag și cum voi ieși ... dac-am să mai ies vreodată! Victor Olaru a trecut la treabă, se grăbea și nu dorea să facă zgomot. A tăiat „pe Înfundate” doi pui de fag sau carpen, i-a curățat de crengi, a improvizat o targă cu hulube lungi, din crengi a pus traverse și punându-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă se mai credea În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu va avea niciodată loc de Patriciu, într-o „țară mică, mese puține“? L-a atras pe Geoană într-o capcană când l-a chemat noaptea la el? S-a speriat că arestarea locotenentului său, Nicolae Popa, l-ar putea înfunda în viitorul apropiat, indiferent cine va ieși? Greu de spus. Cert este că răsuflarea lor otrăvitoare s-a simțit pe toată durata campaniei: filme măsluite, o presă dezlănțuită împotriva unui singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
acuzat de favorizarea infractorului, în altul de spălare de bani. Locotenenții săi din Petrom service nu se simt nici ei prea bine. Cinci dintre ei zac, de câteva zile, în arest preventiv. Rețeaua Voicu a fost parțial destructurată, senatorul PSD înfundă arestul de vreo șase luni. Pe rețeaua Voicu au picat tot felul de alte surprize. Ca să-și atingă scopul, Vântu a jucat ceva mai inteligent decât Voiculescu, adică n-a fost chiar atât de isteric. și-a lăsat supape majore
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
grav, trebuie să perseverați. Să nu uit, o să am nevoie de dumneavoastră. — Oricând. — Mâine după-masă. Vreau să facem un control inopinat prin toate apartamentele: cred că cineva face modificări interioare neautorizate. — E grav. Cum v-ați dat seama? — Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câmpie, pe care se întâmplă atât de multe lucruri misterioase. șase în al cincilea loc: se aud strigări exaltate, ovații, urale, nu știi de unde vin, lumina este și mai puternică acum, iei din desaga ta mușchi de baobab-bătrân-capricios și îți înfunzi bine urechile, să nu fii asurzit, iei din desaga ta frunze de brustur-brodat-de-zâne și îți acoperi ochii, să nu fii orbit, continui alergarea. șase deasupra: ziua abundenței iată a venit, lakshmi este cu tine, desaga ta s-a umplut de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva clipe în preajmă și, dând din mâini ca un om care își scăpase nervii la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]