KorAP: Find »[drukola/base=înfuria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...83 >

2,071 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi! " Iar numai cu vorba bună ajungi să ți se toarne cratița cu fasole în cap" surîde Mihai fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu?!, pune-l pe maistru să semneze singur pontajul, să răspundă el! Ești sigur? Pe cuvîntul meu! Ți-o spun pentru că, de obicei, noi, ăștia tineri, sîntem puși mereu în prima linie. Mă duc să-l caut pe Cornea! se înfurie Vlad. Ăsta o face pe corectul și are o gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
luat de fraier și m-am trezit. Ce-i cu Bogdan, sudorul? Știți doar... Eu nu știu nimic! Nu lucrează aici, nu-i semnez pontajul. Cît privește căptușirea cu plumb, vă privește. Ieri trebuia să fie gata. Tovarășe inginer, se înfurie maistrul păi nu mă luați chiar așa... Ați zis că faceți rost de sudor; eu mi-am văzut de celelalte treburi. Celelalte treburi nu avansează dacă nu punem vasul pe poziție. Să nu aveți impresia că nu știu! Bogdan lucrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi face semn să mai stea. Ce-i cu tine aici? îl întreabă Stanciu pe Bogdan cînd termină convorbirea. Cui ai spus unde lucrezi? Nimănui. Bogdane, de ce nu-ți ții gura? Tovarășe inginer, vă rog să mă credeți! Atunci?! se înfurie Stanciu. De unde știe Cornea?! Sau ăla, Vlad? Cine te-a văzut? Du-te și vezi-ți de treabă acolo. Urgent! Sudorul salută și iese. Cînd ajunge în atelier, să-și ia sculele după care venise, agitația e în toi: unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
birou la Stanciu: Aseară mi s-a terminat acetilena. O să primești, fii sigur. Dom' maistru mi-a dat pontajul și fișa de protecție să-mi fie semnate unde lucrez arată spre hîrtiile din mînă. Du-te, dom'le, acolo! se înfurie Stanciu. "Dom' maistru" să-și vadă de-ale lui! Ei, asta-i bună! Dar dumneata să-ți ții gura! N-am spus nimănui... De unde a aflat Vlad? De la tovarășul Vlădeanu, inginerul de la Dezvoltare. M-a văzut aseară cînd ieșeam de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că-s supărată pe tata! o aude pe Doina înfuriindu-se imediat ce el îi adresează un "sărut mîinile". Pe tata, că te-a lăsat să pleci și pe tine pentru c-ai făcut-o. Ai văzut ce-i afară? Nici n-am reușit să ies din casă. Nici nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe la noi? aude întrebarea Doinei. Numai dacă mămica ta găsește sîrbă cu strigături pe disc stereo. Nu înțeleg. Întreab-o cînd vine de la serviciu. E-acasă, doarme probabil. Cu-atît mai bine. Întreab-o pe ea dacă să mai vin pe la voi! se înfurie brusc Mihai, amintindu-și zîmbetul superior al Mariei Săteanu de aseară, din barul-pivniță, ori pivnița-bar, a cărei amintire, de la jocul de lumini, gesturile largi ale lui Săteanu, batjocura Mariei, pînă la imaginea interiorului sofisticat și-a gîndului că toată instalația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce te-a apucat?! șoptește soțul. M-am săturat, asta-i! Și-i copilul de vină că tu te saturi așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de buzunar arată Ovidiu cu privirea spre ceasul de la mîna lui Lazăr. Fratele meu omul spune Lazăr studentei, arătîndu-1 pe Ovidiu cu capul vrea încă un plasture, de-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poartă? Da, doamnă! Așteaptă-l. Numai c-o să dureze; e plecat la București, la conducere. Altfel, voi fi dat afară din uzină. Sper să nu piardă mare lucru industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să mă înțeleagă; el știe să înțeleagă, oamenii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să înțeleagă, oamenii de la noi din uzină îl iubesc. Te rog să nu-mi mai vorbești așa de înțepat! Asta s-o faci cînd ajungi din nou în sat la tine, clar? De ce să fiu dat afară, doamnă?! strigă bărbatul, înfuriindu-se. Pentru că am mers să mă plîng directorului că ne luați în batjocură?! Ce dacă nu știm? Dacă știam, nu mai veneam seara la școală, după o zi de muncă. Te rog să ieși! Încă n-am ajuns să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost spune el după ce închide. Important e că freza vine spre noi. Cînd? întreabă profesorul că freza trimisă dimineață s-a întors la autogară. Vorbe! se înfurie șoferul. Freza e pe drum, cum să se întoarcă? Ba s-a întors, din cauza viscolului ; am aflat de la soție sare în sus Lazăr. Nu se poate! îl înfruntă șoferul. Cel cu care am vorbit e un om serios, de încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-o dai în judecată pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai noțiuni despre zei. Căci, surîde femeia, întinerind parcă într-o clipă -, fie vorba între noi, cine mai crede cu adevărat în Dumnezeu?; mă refer la tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în lume, doamnă începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția lui Lazăr. Și tuberculoza a făcut ravagii, atît timp cît se umbla cu bolmoaje, pînă ce, studiindu-se, cunoscîndu-se microbul... surîde Lazăr, apropiindu-se de scaunul liber. Permiteți? o întreabă pe bătrînă. Vă rog! face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
haina adaugă pe un ton calm, întinzînd mîna spre blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost! se înfurie Pavel, trăgîndu-și în sus, pînă peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce iese? Trebuie să găsim o soluție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-au venit. Cum să nu vină!? se înfurie Săteanu, așezîndu-se într-un fotoliu, luînd telefonul pe brațe. Ca de fiecare dată cînd tatăl ei vorbește la telefon, Doina se ridică și iese. Ascultă, Haralamb, spune Săteanu cînd prinde legătura cu directorul uzinei te-am rugat să-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai. Cînd o femeie tînără, frumoasă, intră în camera unui bărbat singur, care a asaltat-o cu privirea de-atîtea ori, ar trebui să știe că nu vine la biserică, să se roage împreună să stea viscolul. Cînd un tînăr i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre nevastă-sa întind alții mîna, nu numai el spre nevestele altora. Ne-am înțeles, sper: îl cauți deseară și stabiliți pentru mîine. Altfel, dacă află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Puteai să nu vii, cum face ăla, Arbore. Nu cumva ai venit doar pentru mine? Sau pentru vilă? Sau pentru mașină? Ori pentru că vrei să fii ginerele prim-vicelui și soțul nepoatei lui Bujoreanu? Ori toate la un loc! exclamă Maria, înfuriată de-a binelea. Interesele voastre mai întîi! Și ăla, care mă părăsise deși știa bine că rămăsesem gravidă cu el, ce crezi că a făcut? Începuse să se plimbe prin centrul orașului, pe Lăpușneanu ori prin Piața Unirii, pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am fost alături, am crezut și cred în ideile lui, dar acum..., acum trebuie să trăim..." Își dădea singură seama că se minte; nu a crezut niciodată în ideile soțului, nici măcar nu i le cunoștea, ba de multe ori o înfuria patima cu care el se dăruia muncii; uneori, la începutul anchetei, în ciuda modului pătimaș în care fata își iubea tatăl, voia să și-l renege, dar asta numai la început, pînă să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo prostie noaptea asta, să le înfuriem iar. Da' de unde! Aia nici nu se mișcă de pe colțul ei de saltea, deși, pentru cinci mii, ar putea și ea, spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]