338 matches
-
zilele acestea de răsturnări fără seamăn. În sfârșit mai spuse cum a adăpostit el și a ascuns, cu multe riscuri, în propria casă, pe șoferul neamț, rănit și amenințat a fi masacrat de mulțimea pornită pe răzbunări... ― Destul! strigă Baloleanu înfuriat. Vom lua la timp măsurile cuvenite! Până atunci... Unde este primarul comunei? ― Noi n-avem primar în sat, fiindcă ținem de Amara... Pe Baloleanu nu-l mai interesa răspunsul preotului. Se întoarse spre primul-procuror și-i vorbi despre Nadina și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu-și piardă echilibrul pe această pantă. Mai aruncă un jet de foc înainte. Nu urmară nici urlete, nici miros de carne calcinată. Creatura se ascundea, deci, foarte departe. Se întreba dacă și se târa spre o altă ieșire, poate înfuriată, poate înfricoșată. Și dacă îl aștepta la următorul colț, hotărâtă să se debaraseze de acest urmăritor iritant și protejat de nemaipomenite metode de apărare. Era cald, oribil de cald în țeava de metal, iar Dallas resimțea primele semne ale oboselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de ajuns ca unul să strige huo și mulțimea adunată a început să-l huiduie. În corul de huiduieli și fluierături, preotul Apopei a ieșit glonț din fața casei și din curte, s-a urcat în mașină ca nu cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină a auzit din mulțime pe unul care spunea: - Părinte, tot ai tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața aceasta este contra firii. În ziua aceea nu o întîlnii și nu o căutai. Seara, la masă, o aveam iarăși la dreapta mea. Am coborât printre cei dintâi. Nu veniseră decât Mantu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a nu ajunge sclav pe propria glie strămoșească). Promisiunile lui de creștere a salariilor ar putea avea succes dacă ar exista un comerț În care să ai ce să faci cu banii. E Întrerupt de noi scandări ostile din partea mulțimii Înfuriate, după alte cîteva zeci de minute. Oamenii au luat foc, pur și simplu au luat foc. Mulțimea, Împinsă de forțele de ordine, se Împrăștie, dar se regrupează ca de la sine Într-o zonă strategică, care devine un simbol al Revoluției
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-n fată cu vulpea. Era vulpea cea mare, masculul. Zet nu văzuse în viața lui o vulpe, dar îi simți mirosul puternic, înfricoșător și știu ce înseamna asemenea apariție. Recunoscu, așa cum nu i se mai întâmplase niciodată, dușmanul absolut. Oamenii înfuriați și câinii arțăgoși erau inamici întâmplători. De astă-dată, însă, era cu totul altceva. Zet, oprindu-se în loc ca împietrit, își simți brusc singurătatea și, împreună cu ea, calitatea lui de câine în care zăceau acum toate șansele sale de salvare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajuns drăcușorul ăsta până aici? Trebuie să fac ocolul stâncii și să înot până la plajă. Dacă mă țin pe lângă mal, evit curentul“. Nu-i venea ușor, obosit și înfrigurat cum era, să înoate cu o singură mână într-o mare înfuriată, în timp ce cu cealaltă îl ținea pe Zet deasupra apei. Dar când George se opri o clipă ca să se odihnească, Zet îi sări pe umăr și se agăță cu lăbuțele din față de gâtul lui, așa cum îl învățase Adam. George înțelese figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu poate fi atât de îngrozitor. Te-am respectat întotdeauna și am avut încredere în dumneata. Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi că mă poți iubi, crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. 25. Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credința?" Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: Cine este acesta de poruncește chiar și vînturilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o azvârle în drum! Amenințat în interese, Rim apăruse în ușă, cerând liniște și declarând că el poruncește în casă. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum își redusese lupta la un obiect unic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă, nu prea isteț, desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat și relaxat în același timp, și intră într-o cafenea de lîngă Green’s Playhouse. Comandă o cafea și rămase acolo pînă cînd italianul din spatele tejghelei începu să pună scaunele pe mese și să spele podeaua. Acum, ideea prostituției i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi făcut să pară o execuție de stat, dacă ar fi vrut să-și întărească legătura cu al-Qaeda. Maggie făcu o pauză. —Sau poate și ei au vrut să pară că Israelul a făcut asta, pentru ca palestinienii să fie prea înfuriați ca să mai continue negocierile de pace. E posibil? —Și eu mi-am pus întrebarea asta. Dacă nu cumva cei din Hamas fac pe ei de frică, cum ziceți voi. Maggie zâmbi. Era întotdeauna atentă la prima impresie, inclusiv la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba cât va mai trece până când domnul Levy se va abate din nou asupra lui. Ce bazaconii senile îi debita oare domnișoara Trixy? Un domn Levy înfuriat și confuz se va întoarce în curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să fie executat. Durerea surdă de cap persista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre a scăpa de înțepături. I-am omorât chiar cu armele lor. Nici n-am simțit veninul de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezându-mă pe podea. Temerile mele cele mai rele deveneau realitate. Mi-am luat capul între mâini și am început să plâng în tăcere. Rotari își măsura camera înainte și înapoi. Capul și-l ținea în pământ ca un berbec înfuriat și nu spunea nimic. Așa că am spart eu gheața: - Rotari, tu n-ai de gând s-o repudiezi pe Gaila și s-o iei de soție pe Gundeperga!? Nu era propriu-zis o întrebare. S-a uitat la mine cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe fratele dumitale urcînd dinspre golf, mi-am spus că poate Nicolas... - Nu e chiar atît de idiot Încît să vină să cadă singur În capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sublinia care va fi soarta planetei dacă oamenii nu se apucau să-și recicleze gunoaiele. Jake era atât de convingător, era așa de dedicat și așa de pasionat de cauza pentru care lupta, încât Alice s-a simțit ea însăși înfuriată privind peisajul urban poluat care o înconjura. Ascultându-l vorbind, Alice se simțea ca un credincios aflat sub pulpana hainei unui preot îngrozitor de carismatic. Și mai erau și alte forme în care propriile disertații îl stârneau pe Jake. După ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum se proceda corect, între cele două intervenise un schimb dur de replici. Într-o poziție confortabilă? zbierase Amanda înfuriată. Am curul rupt în două, iar țâțele mi le simt ca două mingi de rugby. Nu există ceva care să poată fi descris ca o poziție confortabilă. Hugo a ridicat ziarul smotocit și a început să cerceteze, din nou, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut, de fiecare dată când Theo o luase razna, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi împreună! Vă rog să ne lăsați în pace! - Ce obraznică ești! Mie mi-ar fi rușine să vorbesc dacă aș fi în situația ta! N-o sa fii nevasta lui George, niciodată! Frusina nu mai spuse nimic. Plecă spre casă înfuriată, plină de remușcări și de rușine. Fără iubitul ei alături, se simțea neajutorată. Începură să-i curgă lacrimile. Spre casă, trecea ca de obicei prin livadă. Câțiva pomi fuseseră tăiați pentru că se uscaseră și le rămăseseră buturugile, ieșite în afară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
profesoara normal, nu îi putea spune adevărul, să umble cu pâra și a bălmăjit-o: - Doamnă profesoară, mi-au alunecat tenișii din mâini în timp ce pluteam nevinovat prin sala de clasă, bine că nu am zburat cu totul, poate mă loveam! Înfuriată profesoara l-a dat afară însă el asta și urmărea. Dar urma o lecție care-i plăcea și după ce și-a recuperat pierderea a apărut victorios în ușa clasei cu prețiosul trofeu și în râsetele colegilor. Plictisită de insistențele lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]