266 matches
-
răzgândești. —Ba n-am să mă răzgândesc, l-am anunțat cu un râs scurt. —Ba da, a insistat. N-o să reziști fără mine. Mă tem că James a greșit spunându-mi chestia asta. —Unde te duci? m-a întrebat el înfuriat când m-a văzut că-mi iau geanta. —Acasă, i-am răspuns simplu. Dacă plecam atunci, puteam să prind ultimul avion spre Dublin. Nu poți să pleci, mi-a declarat el ridicându-se în picioare. — Fii atent la mine, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te duci? N-o să te duci... N-o să te duci În Irlanda, nu-i așa? Vorbiseră despre asta Înainte. Dar se Înțeleseseră s-o facă Împreună. Chiar și În Irlanda or să dea de tine. — Nu-mi pasă, zise Alec Înfuriat, de nenorocita aia de Irlanda! Nu-mi pasă ce-o să se Întîmple cu mine. Nu am de gînd să mă duc, asta-i tot. Știi ce-ți fac? Colțurile gurii i se lăsară. Îți fac chestii murdare! Te manevrează, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i colega ei de bancă! Bobo îl asigură că vorbise, însă, spre surprinderea lui, nici Georgiana nu știa nimic. Clara dispăruse la fel de brusc și pentru ea. Plecase fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Totuși, strigă Eduard în receptor, aproape înfuriat, nu se poate să fi dispărut așa, hodoronc-tronc, în eter! Bobo tăcu îndelung. — Țțți-am spus, ddoar!... se bâlbâi el, cu glas răgușit. Ccclara a ddis-pă-rut! Avea o exasperare în glas care îl făcu pe Eduard să tacă. La urma urmelor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după țintă, poate așa reușește să o nimerească. Adaptează tonul în funcție de personajul interpretat, spre hazul deosebit al Smarandei, care-l privește fericită, râzând cu poftă. La rândul ei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
flăcări, strigă Apone. Repede! Frost îi înmână aparatul sergentului și se dădu în lături. Apone intră în posesia armei în momentul în care pieptul femeii explodă într-o jerbă de sânge. Dinăuntru țâșni un cap mic, cu colți redutabili, șuierând înfuriat. Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu aruncătoare de flăcări făcură la fel. Căldura și lumina care umplură sala calcinară peretele odată cu dihania. Coconii și conținutul lor se topiră ca o melasă translucidă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aici, la Petersburg, tocmai ca să te întâlnești cu mine. Poate că vei fi având și alte treburi, dar pentru mine ai venit, așa a vrut Dumnezeu. La revedere, domnișoarelor. Alexandra, vino puțin la mine. Generăleasa ieși. Ganea, întors pe dos, înfuriat, luă portretul de pe masă și i se adresă prințului cu un zâmbet strâmb. — Prințe, plec chiar acum acasă. Dacă nu v-ați schimbat intenția și vreți să locuiți la noi, vă conduc, căci nu cunoașteți adresa. Stați puțin, prințe, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
motive de îngrijorare, a dat dovadă de foarte, foarte multă judecată în această problemă, mai ales că, după părerea mea, vina e mai degrabă a lui. — Care Kurmâșev? — Cel pe care l-ați apucat mai înainte de mâini... Era atât de înfuriat, încât voia să trimită chiar mâine pe cineva ca să vă ceară explicații. — Ajungă-vă, e o prostie! — Desigur că e o prostie și tot cu o prostie s-ar fi terminat; dar la noi acești oameni... Nu cumva ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pot trece cu vederea. Ptițân! îi strigă el cumnatului, care tocmai intrase în cameră. Ce-i asta, unde o să ajungem la urma urmei? E o... o... Dar gălăgia se apropie repede, ușa se trânti deodată de perete, iar bătrânul Ivolghin, înfuriat, roșu la față, zguduit, scos din sărite, se repezi și el la Ptițân. În urma bătrânului intrară Nina Alexandrovna, Kolea și, ultimul, Ippolit. IItc "II" Trecuseră de-acum cinci zile de când Ippolit se mutase în casa lui Ptițân. Totul se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu, continuă el ridicându-se din nou, văd că aici totul este împotriva mea, totul și toți... Dar să știi, stimate domn, să știi... Nu-l lăsară să termine și-l împinseră iar pe scaun, rugându-l să se calmeze. Înfuriat, Ganea se retrase într-un colț. Nina Alexandrovna tremura și plângea. — Dar ce i-am făcut? Are și de ce se plânge! strigă Ippolit, rânjind. — Oare chiar nu i-ai făcut nimic? spuse deodată Nina Alexandrovna. Mai ales dumitale ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ac; clipind șiret din ochi, făcea și arăta ceva cu mâinile. — Ce vrei să spui? îl întrebă prințul amenințător. — Ar trebui s-o deschidem în prealabil! șopti acesta cu un aer înduioșat și confidențial. Prințul sări în picioare atât de înfuriat, încât Lebedev o luă la fugă; dar, ajungând la ușă, se opri așteptând să vadă dacă nu cumva prințul s-a îmbunat. — Eh, Lebedev! E posibil ca un om să ajungă în halul de josnică decădere în care te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să‑i acorde mai degrabă acestuia cultul dato‑ rat ?ă. Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se Înfigă sub unghiile dege‑ telor de la mâini și de la picioare”158. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l‑a Întrebat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
atât de limpede, nu a fost Înțeles Păi nu Ți-am zis că n-am? Schimburile verbale care urmează demonstrează cum poate eșua comunicarea dacă limbajul este folosit În jocuri diferite de către participanții la actul de vorbire. Când agentul strigă Înfuriat Ce dracu, nea Ilie! Nu mai mă fierbe atît că statul nu mă plătește să-mi pierd vremea prin curțile oamenilor... el se aștepta ca interlocutorul său să Înțeleagă care este rostul lui prin curțile oamenilor. Moromete nu era Însă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
i-a chemat în secret pe astrologi, pentru a afla motivul indiferenței Faustinei. Va fi aflat el că un tânăr gladiator era de vină? Chaldeeanul Iulian, alcătui pentru împărat un manual de astrologie militară - 174 e.n. Într-o bună zi, înfuriat pe un astrolog care nu își cunoștea bine meseria, l-a întrebat cu un glas amenințător: "de ce gen de moarte crezi că vei muri, nenorocitule? Voi muri de frică, a răspuns acesta. Minți, reluă împăratul, vei muri imediat de o
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
a izbucnit în Illyricum, alta în Germania. Tiberius avea o fire închisă. Nu lăsa să se vadă nimic din ceea ce dorea și nu voia nimic din ceea ce mărturisea că dorește. Izbucnea în manifestări de mânie atunci când era cel mai puțin înfuriat și părea că se stăpânește perfect în cazuri când fierbea de mânie. Îi era milă de cei pe care îi pedepsea și se supăra și se supăra pe cei pe care îi ierta. Întâmpina pe cel mai mare dușman ca
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
în față. Amicul meu a avut noroc. La el n-a venit decât un singur tip, unul slăbuț, cu o șapcă roșie pe cap. I-a tras un pumn în nas din prima, dar n-a căzut. S-a aruncat înfuriat spre el. S-au apucat strâns ca la box, atunci când nu mai ai putere, și s-au rostogolit dincolo de gardul viu din fața blocului, pumnindu-se până au rămași lați, într-o parte și-n alta. După gard, întuneric beznă. Aproape liniște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
voință... care-ți face frică. Ei, ce mai așteptați.. trageți !”, li se adresă din nou, cu un calm care parcă, le paraliză orice voință... Ca treziți dintr-un somn hipnotic, securiștii se uitară unii la alții ca.. buimăciți. Baltă, chiar înfuriat, se pomeni strigând.. „..Trageți, odată... trageți !”, și, își aruncă arma automată la picioarele lor. Toți tresăriră ca înspăimântați... și dezorientați, chiar nu mai știau ce să facă... „ - Nuu... nu, îl vreau viu !.. Viu îl vreau !”, strigă în alergare șeful securiștilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Istoriografia întrețese în scandaluri peripețiile lui de curte, inspirate din prea-eroticele sale Amores - elegii ornate ca niște mici jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apoi „o sumă de delicatețuri” (pe care Trahanache le scurtează hotărât) pregătesc dezvăluirea natura neplăcutului docoment: o „scrisoare de amor În toată regula.”. În timp ce Tipătescu e turburat, fierbe, abia Își stăpânește emoția, e turburat rău, e În culmea agitației, e Înfuriat, are pumnii Încleștați, e turbat, fierbând mereu (didascaliile punctând gradația ascendentă a trăirilor), Trahanache relatează și privește atent spre Tipătescu râzând, constată că limitele ticăloșiei omenești sunt greu de bănuit („Cine-și poate Închipui până unde poate merge mișelia omului
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pentru mama sa și pentru toate mamele acestui neam. Munteanu era voinic; dar și Trifan era atlet și făcuse lupte greco-romane. Într-o secundă i-a sucit brațul și l-a aruncat pe coridor ca pe un bolovan. Ridicându-se înfuriat, Munteanu a dat ordin ostașilor să îi împuște pe Trifan și Marian. Ostașii, uitânduse la superiorul lor, un tânăr subofițer, au pus armele la picior. Munteanu umbla în uniformă, încins și înarmat cu pistol, dar n-a avut curaj să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înec amarul în băutură și-am dat peste cățeaua asta sașie. Și-ați căzut unul în brațele celuilalt! — Nu chiar de la început, mă corectă Rosina. Am început printr-o ceartă de zile mari. Peregrine era de-a dreptul agresiv. Părea înfuriat mai ales din cauza parbrizului. — Parbrizul m-a râcâit al naibii, întări Peregrine, dar a fost o chestie simbolică. Mulțumesc, chelner! — Lasă-mă pe mine s-o deschid, strigă Rosina. Ador să deschid sticlele de șampanie. Dopul zbură, spuma aurie țâșni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru a-1 calma, la magie. Prin ceremonii și formule magice, Telipinu este curățit de turbare și de "rău"7. Pacificat, el se reîntoarce în cele din urmă printre zei - și viața își regăsește ritmurile. Telipinu este un zeu care "înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor și învie periodic. Totuși, "dispariția" sa are aceleași consecințe dezastruoase la toate nivelurile vieții cosmice. De altfel, "dispariție" și "epifanie" înseamnă, totodată, coborâre în infern
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a le folosi la pescuit. În dimineața zilei precedente, a plecat cu bicicleta să caute bere, ajungând astfel la restaurantul unde s-a petrecut apoi tragedia. Totul a început de la o altercație cu un cetățean aflat la o masă alăturată. Înfuriat la culme și aflat, se înțelege, sub influența alcoolului, subofițerul s-a înapoiat rapid la domiciliu, a mai băut ceva și apoi a revenit pa terasa restaurantului, având în buzunar una din grenade. Nu dorea decât să-l sperie pe
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
era pe malurile sale. Este vorba, probabil de Pârâul Cenușei care trece prin centrul acestui mic cătun. Localnicii nu-și amintesc de acest nume. Ruptoare (La Ruptoare)-loc situat în vestul satului Baranca, unde Prutul venind de mai multe ori înfuriat a rupt de mai multe ori malul drept, dinspre Ponoare. Săliște-loc ușor înclinat spre sud, situat aproape de Dealul Morii. Pe locul respectiv se găsesc urme ale unui sat dispărut. Probabil este vorba despre fostul sat Mlenăuți care nu putem ști
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
nu mai este un scop. (...) Evreului nu ai voie să-i dai de lucru"105. În același timp se puteau evita pe viitor și asemenea incidente care ar fi putut deraia pe "un făgaș politic," propunând șefului de oficiu, evident înfuriat, să caute o apropiere de notarul public intrigant, să-i solicite ajutorul, în loc să i se plângă, căci individul, "în mare parte", avea dreptate. De dezvoltarea infrastructurii sau, mai degrabă, de echiparea țării aflată în stare de război, respectiv de paza
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]