204 matches
-
Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor, i-alungă. A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată, Atunci ai simț de-onoare. Disprețuește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure - te crede sfânt și-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fie cârmuită de un principe, cu condiția să fie sub formă de republică. De fiecare dată când strămoșii noștri au uitat acest lucru, au regretat amarnic mai apoi. Astăzi familia Medici este reprezentată în orașul ei natal de acest tânăr îngâmfat, Alessandro. Are abia cincisprezece ani și își închipuie că dacă e un Medici și odraslă de papă, Florența îi aparține cu tot, cu femei și bunuri. — Odraslă de papă? Surpriza mea nu era prefăcută. Giovanni izbucni în râs. — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
toate erau lipsite de maturitate, avea pieptul cam mic, tare, steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe cine-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
patefonul, mi-am cumpărat romane polițiste, singurele pe care mai eram în stare să le citesc de când venisem în Assam. Totuși, știam că munca mea e bine apreciată la centru, și aceasta nu prin agentul nostru din Shillong, ― un irlandez îngîmfat, care încercase să mă facă să aștept la ușă ―, ci direct de la Narendra Sen, care-mi scria aproape săptămânal câteva rânduri dictate dactilografului, calde și prietenești. În octombrie aveam concediu o lună. Dar puteam veni la Calcutta și pe la mijlocul lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbesc?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămâne singur. Se întîmplau prea multe într-o singură zi. Printre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în genunchi lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
apeși clanța și intri, apeși clanța și ieși, te mai plimbi un pic, apoi deschizi altă ușă și uite-așa trece viața, fără să îți dai seam ape ce lume trăiești -, însă nu se sinchisi să-l întrebe pe Magicianul îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când. Ideea îl făcu să ofteze, ușurat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu coafura, cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate astea fuseseră numai ca să Îmi petrec seara cu copilul Îngâmfat al unui cuplu de bogătași? Mai mult, cu un copil francez Îngâmfat. Am petrecut trei minute Întregi reamintindu‑mi că The New Yorker era la numai vreo două luni distanță, că anul meu de sclavie era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate astea fuseseră numai ca să Îmi petrec seara cu copilul Îngâmfat al unui cuplu de bogătași? Mai mult, cu un copil francez Îngâmfat. Am petrecut trei minute Întregi reamintindu‑mi că The New Yorker era la numai vreo două luni distanță, că anul meu de sclavie era pe punctul de a fi răscumpărat, că puteam cu siguranță să rezist Încă o seară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urît! ― Fiți liniștită, coniță! îi răspunse arendașul cu un calm ce răspândea o undă de încredere. N-aveți nici o teamă!... Oamenii noștri sunt cuminți!... De altfel, v-a spus și domnul prefect... ― Din păcate, prefectul dumitale e cam idiot și îngîmfat, observă Stavrat. Dacă ar fi după asigurările lui... ― Nu, nu, puteți dormi fără grijă! repetă Platamonu cu un zâmbet protector și liniștitor. N-aveți nici o teamă! Se înțeleseră că mâine dimineață, după răsăritul soarelui, Nadina va trece cu automobilul prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât de șocată Încât Întrebase doar: „De unde știi?“, iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să auzi că acum e la apogeul lumii media. Acum i se spune Abigail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se întâmplă și în Dănilă Prepeleac unde întrecerea lui Dănilă cu dracii pare a reda o întrecere între flăcăii unui sat. Dialogul este impregnat și în acest caz de un suflu folcloric: „ Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul îngâmfat. L-oi zvârli eu, nu te îngriji, dar scoate-l mai întâi la fața pământului, cum a fost și la tine. Dracul ascultă și-l scoate. Haiti! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. Mai îngăduiește puțin
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin rutină, prin lipsă de interes și de implicare, prin stări de frustrare și de suspiciune, prin absența cooperării și a respectului (reciproc). Este un climat încurajat și conservat de către managerii autoritariști, inflexibili, rigizi, aroganți și de către profesorii apatici, intoleranți, îngâmfați, autosuficienți și lipsiți de angajare. Pe scurt, atât cultura organizațională, cât și climatul organizațional influențează într-o măsură mai mare au mai mică inițierea, conservarea, dezvoltarea sau dimpotrivă criza, destrămarea relațiilor interpersonale. Capitolul 2 Temeiuri psihologice ale relațiilor interpersonale Este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care pot marca profund personalitate elevului" (p. 134). Sub aspect relațional, procesul competitiv se caracterizează printr-o slabă/superficială interacțiune
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ale lui E. Lovinescu sunt nu în romane și nuvele (a scris multe fără a convinge), ci în Memorii I, II. Portretele, precum s-a observat, nu sunt juste și nici complexe. Indivizii sunt văzuți ca niște animale invidioase, egoiste, îngîmfate, fără nici o urmă de umanitate. În mijlocul lor se ridică autorul, dezinteresat, generos, plin de toate darurile. Memorialistul își face cu complezență traiectoria vieții, își fixează stilurile, își pune singur note, cu un subiectivism care nu-i contrar artei, dar care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici cea mai vagă bănuială în legătură cu ambra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ultimii doi ani, s-a ocupat aproape exclusiv de conducerea Direcției II-a Contraspionaj - dublându-l aproape pe Gancearuc în această direcție, însă a neglijat aproape complet secția I-a, informații externe, lăsând-o pe seama lui Tigoiu, un element îngâmfat. În ceea ce privește pe tov. Rangheț, încă de la venirea lui i s-a creat o situație grea. Atât tov. Niconov cât și Diaconescu au căutat să-l izoleze de activitatea serviciului, iar pe de altă parte i s-a atribuit secția cea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
va lucra pentru R.P.R. Acesta, ajungând acolo, a mărit numărul bandiților, devenind dușman. El mai are și alte rude în străinătate. Din 1945 de când este la S.S.I. nu a ridicat în muncă nici un muncitor, membru de partid; este un intrigant, îngâmfat și carierist. Pe oamenii care sunt în jurul lui, îi compromite. Este un element anarhic și antipartinic. De când este acolo în serviciu, cu toate că s-au schimbat mai mulți secretari de partid, el încontinuu a fost în conflict cu organizația de partid
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
dovadă de lașitate, dezertând din colectiv, pe timpul luptelor, în 1938. A avut legătură și după 23 August cu șeful Siguranței din Cetatea Albă (soțul surorii sale) care a fost un zbir față de arestați și față de populație. Este un element orgolios, îngâmfat și foarte impulsiv. În cadrul serviciului s-a înconjurat de elemente vechi S.S.I.-iști, foști zbiri din trecut, ca: Cociubei, Martinescu și alții. Din 34 de oameni câți existau în direcția lui, 23 erau elemente vechi și 11 elemente noi, cei
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
să răspund la conducere de această chestiune, acum nu cunosc. Dacă îngâmfarea excesivă nu este încurajată. Eu știu că n-am făcut nici un curs în această privință, sau, prin poziția mea, să dau exemplu. Eu nu mă consider un om îngâmfat, dar poate că greșesc. Este mai ușor de a exterioriza munca de securitate prin uniformă, printr-o atitudine de Sherlock Holmes mărunt, decât prin a duce muncă temeinică. Eu consider că aceasta este o dovadă de prostie a acelui care
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a mers atît de departe încît a vrut chiar să elimine cu totul cuvintele ca "sine" sau "personalitate", în afară doar de cazul în care ar fi fost folosite într-un sens dojenitor și anume despre o conștiință de sine îngîmfată ori un egoism rafinat, care se învîrt pretențios în jurul propriei lumi, în loc să se uite de sine, într-o dispoziție capabilă de dăruire. Era așa de plin de florile pe care le întîlnea în cursul botanizării sale psihologice, încît nu vedea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sa. În felul acesta se naște șocul care e condiția izbucnirii rîsului. Există o analogie, în această privință, între toate cazurile de ridicol, ce se întemeiază pe o condiționare comună. Genul și gradul tensiunii pot fi extrem de diferite. O persoană îngîmfată, demascată subit ca fiind lipsită de conținut și de idei, întocmai ca un balon spart, ne apare firește într-alt fel decît un gînditor care, preocupat de tematica lui, face o greșeală de calcul sau de gîndire într-un punct
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]