1,615 matches
-
Mai bine în brațele uneia... decît...!..." Reușește cu greu, că tremurul degetelor o împiedică să formeze numărul spitalului, solicitînd să fie chemat de urgență, la telefon, Runca. Ce-i, Aurache? o întreabă Runca recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a rugat să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă roade al naibii ideea că n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea o mână, ceva, să văd io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face ca pozna lui să pară neînsemnată, nevrednică de a fi luată În seamă. Există momente cînd Îți vine mult mai ușor să-ți iubești dușmanul decît să-ți amintești cît rău ți-a făcut... — Filmul! spuse Rowe, Încet. — Filmul, Îngînă Hilfe, cu un zîmbet franc. Da, Îl am... Era, firește, conștient că totul se sfîrșise - totul, inclusiv viața - și totuși Își păstra aerul glumeț, și chiar vocabularul acela Împănat cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu mai este nu vom ajunge să-l vorbim de rău, dar avînd în vedere circumstanțele..." Mihai Mihail și-a ridicat sprîncenele a mirare, ceea ce nu se întâmpla prea des "Circumstanțe, ce mai înseamnă și asta, circumstanțe?" Pangratty se îngînă puțin, el îi propunea totuși o convenție în cadrul căreia să discute, iar Mihail nu pricepea sau nu voia nicicum că prințul nu se adresează directorului, ci omului Mihai Mihail, care trebuie să fi avut cumva niște legături afective cu Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca de carton, îi amorți chiar înainte de a ieși din casă. Se uită în oglindă o ultimă privire și văzu fundele uriașe, ca două cornițe de drac. Îngână fără speranță: E neapărată nevoie să port astea? Bineînțeles, prințesa mea. Toate fetițele sunt aranjate astfel. Ești delicioasă cu ele! "Prințesa" se îndoi amarnic și tot drumul până la școală i se păru că lumea se uită la ea ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a lui, că nu trebuia să plece, că n-o mai putea lua de la capăt, așteptând-o și visând-o. Luana murise între timp și ochii ei goi îl umpleau de spaimă. Stătea în pragul ușii rătăcită iar el îi îngâna numele aiurit. O văzu ieșind ca o stafie, lăsându-l singur, pradă unei dureri fizice născute spontan, fără leac. Simți că ceva, în adâncul trupului, s-a rupt și că totul, absolut totul, se va termina, cât de curând. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana făcu drumul spre Ștefan. Când, dincolo de uimirea momentului, îi regăsi căldura și dragostea din priviri, ea căzu moale pe un scaun și nu reuși să îngâne decât vorbe incoerente, fără sens. Ar fi dat orice să n-o vadă, vreodată, astfel. Ar fi fost în stare să ducă cea mai neagră singurătate, tristețe și abstinență, numai să-i fie ei bine, s-o știe fericită, realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învârteau prea repede, ea era prea dornică să iasă, să plece din casa aceea străină, să facă un anumit lucru. Ce? Ce voia, oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se trezi că îngână un cântec vechi, pe care nu credea că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
can't explain, you would not understand. This is not how I am I have become completely numb". "Aș putea muri ascultând asta, îi spusese cândva lui Ștefan, sau aș putea trăi veșnic, doar să ascult". Îl auzea traducând sporadic, îngânând cuvintele ca o ultimă speranță. "Salut! Este cineva acolo? Fă-mi un semn dacă mă poți auzi. Este cineva acasă? Aud că te simți rău. Eu pot să-ți ușurez suferința și să te pun din nou pe picioare. Relaxează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta dar, în timp ce vorbea, îi văzu lumina din ochi, acea sclipire fermecătoare plină de viață, de altă dată, și-o lovi. Ea nu se așteptase la așa ceva. Primi vorbele lui în plin și se prăbuși. Începu să plângă în hohote, îngânând printre sughițuri: N-am vrut, Ștefan, îți jur! Te rog să mă ierți! Eram supărată pe tine, pe viață, pe tot. Băusem câteva pahare, a fost o rătăcire din care m-am trezit prea târziu. Eu... Ștefan o opri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele în părul cârlionțat, ferindu-se să creadă că ar putea să se bucure de mai mult. Dar Luana nu se putea concentra la altceva. Îngână, cu fruntea umbrită de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era prima frunză pe care o vedea căzând. Unduindu-se, plutind, așteptând, ca și cum ar mai fi avut speranțe că nu va ajunge acolo unde urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată așa. S-a Întins să-l ia de mână și să-și Închipuie țările acelea invadate, cu dealuri acoperite de păduri de pini plini de zăpadă care se topește, unde tancurile se strecoară lent prin văile fluviului, În vreme ce copiii Îngână rugăciuni și privesc Înfricoșați de la ferestrele caselor cocoțate pe munte. Ar fi vrut să-i Împartă tristețea și neajutorarea, dar nu era În stare. Toate astea se petreceau În locuri Îndepărtate și frumoase, dar Întru totul străine de ea. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
renunță de bună voie. — Continuă să scrie non-ficțiune, stărui Eleanor. — Te referi la antologiile alea? Alea-nseamnă numai muncă de decupaj și de pus cap la cap niște texte. — Au totuși niște studii introductive. Da, au niște studii introductive, o îngâna Șam. Ce Dumnezeu, Ellie?! Adrian Ludlow a fost cândva cea mai mare speranță a românului englez! — Da, numai că ăsta a fost demult, zise Eleanor, ca și cum ar fi închis un sertar deschis din greșeală. Șam, nu-mi face nici o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
una, am avut încredere în dumneavoastră când v-am însoțit la sauna, i-o întoarse Fanny. Eu de unde am stiut? Adrian șovăi câteva momente. Apoi zise: — Fie, o să-ți spun cum a fost. Dar, categoric, rămâne între noi. — Categoric, îl îngâna Fanny, ducând genunchii la gură sub halatul de baie, ca un copil care așteaptă să i se spună o poveste. — În anul al doilea de facultate am scris împreună cu Șam un text de cabaret pentru Societatea de Teatru, iar Ellie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]