229 matches
-
scrutînd-o atent pe o parte și alta. Era o medalie reprezentând templul și statuia Junonei din insula Samos, al cărei nume se citea dedesubt (Samion). În fond, nu era medalia originală, ci o copie modernă de aur. Ioanide o scutură îngîndurat în mână, o jucă în palmă, apoi zise cu ton indiferent: - Dă-mi mie medalia asta, spune-mi cât ai dat pe ea. Este o copie după un original din colecția lui Mavros și mă interesează pentru stilul templului. Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
etapă a vieții; faimă; fain; faraon; fățarnic; fățărnicie; femeie; fiță; fițe; frumos; frumusețe; fudul; furt; gelos; gol; gras; gură; gust; hain; haine; hapsîn; harnic; hîrtie; hîtru; ideea; ideal; iluzie; impozit; influență; intelectual; interlop; invidie; isteț; împlinire; împlinit; închisoare; încredere; îngîmfat; îngîndurat; îngrijorat; jigodie; laudă; libertate; liniște; magnat; manele; mare; măreț; miliardar; milioane; mincinos; miniștri; mîndrie; Monaco; monede; mulțumit; muncă; necinstit; neinteresant; neîndurare; neliniștit; nepăsător; nepriceput; nesimțire; fără nevoi; norocos; nouț; nu; nu eu; Barack Obama; oligarh; om de afaceri; om puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aparte în cărțile lui Emilian Marcu este erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nici n-ar fi vrut să fie prea în față. Cu cât trecea timpul, curajul o părăsea tot mai mult. Și argumentele atât de migălos pregătite i se păreau tot mai lipsite de consistență. Toți cei din anticameră erau îngândurați, tăcuți. Fiecare a adus cu el problemele sale. În vreo două cazuri au intrat soț și soție. La un moment-dat au mai rămas doar șase persoane. Dacă ar fi chemată ultima, că se mai numea cu U, - "Ursu" -, gândi ea
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
se vinde cu tva i-am rîs în nas cu rîsul lui boureanu pe zidul primăriei agenții de ordine ștergeau un graffiti cu sînge: minunea blondă a orașului candidează din nou Vînt tutun și alcool Într-o seară atît de îngîndurat fui vînt tutun și alcool se anunța la meteo că i-am spus cîinelui care se uita stăruitor la mine îmi pare rău bătrîne n-am nici un ban o muscă se plimba decentă pe tavan mobila în bucătărie căsca plictisită
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
era ca Ilie, să mi se bage în suflet... Veta a venit, dar curând a plecat, s-a întors la țară unde își lăsase copilul. Curând după plecarea ei plecă și Nilă. - Vezi, mi-a spus într-o dimineață. Era îngîndurat ca de obicei, absent cu alții dar nu cu sine. Mi-a șoptit: - Mă duc în concentrare. Simplu, parcă mi-ar fi spus un lucru obișnuit, firesc și fără implicații pentru soarta lui. A adăugat că odăița era plătită pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndrăzni să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui său spre tărâmul Întunericului să îl caute pe Marco și să îl înfrunte vitejește. Călătoria A pornit prințul, călare pe un armăsar mândru, prin pădurea cu ramuri de argint și asculta îngândurat trilurile mărețelor păsări ale paradisului ascuns. Aici nu călca picior de om și Andrico știa că are de înfruntat multe pericole. Călătoria a fost lungă și costisitoare, pentru că frigul toamnei începea să muște din trupul nopților și feciorul nostru se
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
pe bogat, dar bogatul pe sărac, da. - Tu te-ai gândit vreodată dacă armata lui Puarem e săracă? Iahuben râse uimit: - Cum, armata noastră să fie săracă? Sau glumești! - Glumesc, după cum vezi. Iahuben tăcu, clătinând din cap. Apoi spuse, tot îngîndurat: - La Behdet a sărit un câine asupra mea și ca să nu-l ucid am intrat în căsuța unui om. M-a poftit să stau. M-am uitat ce face: făcea inele... Mi-a spus nevasta lui că face inele pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte de pământ o înghițise marea. Auta strânse cu degete tremurătoare sulul cronicii și îl băgă în cutie. Era îngîndurat. Atlantida, în care trăia acum, era o țară unde nici căldura nu era niciodată prea mare, nici frigul. Apele nu înghețau, cum se spunea că ar îngheța în țările de miazănoapte, dar nici arșița nu le seca. Cele patru lanțuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl înviem. Sunt însă împrejurări când nu-l mai putem învia, fie că nu știm cum, fie că nu avem cu ce. Boala care se numește moarte e totuși cea mai grea dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază la Reggio Modena, Pavia și Paris. Călătorește în țările mediteraneene, dar și în Transilvania și Muntenia pentru investigații mineralogice și botanice. Spallanzani cercetează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai pot fi aduse în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă chinuiesc în nopțile astea fără somn! deznădejde e în glasul lui, Mă las și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi pasă mie de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu mă interesează!“ Cât fariseism! M-am dus totuși Îngândurat În camera mea de student sărac și-am continuat să citesc, cu dinții strânși, Opera aperta, de Umberto Eco. (miercuri) A plouat abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Barnes și celorlalți printre bucățile foarte gustoase de friptură de curcan. - Păi, domnule Weir, răspunsese Jeddy Barnes, asta e o întrebare foarte bună. Eu aș spune să-i ucideți de-aia. Și Malerick încuviințase din cap cu o mină foarte îngândurată; știa că niciodată nu trebuie să-ți privești cu condescendență publicul sau camarazii. - Păi, nu mă deranjează să le omor și pe ele, explicase el. Dar nu ar fi mai logic să le las în viață? Cu excepția cazului când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să plece, să alerge după Rosario, să o cucerească și să se-ntoarcă împreună cu ea la Eugenia ca să-i spună: „Uite-o, este a mea și nu a lui... Mauricio al tău!“ Mai erau trei zile până la nuntă. Augusto plecă îngândurat de la logodnica sa. Abia izbuti să doarmă în noaptea aceea. A doua zi de dimineață, când abia se trezise, Liduvina intră la el în cameră. — A venit o scrisoare pentru domnișorul, a fost adusă adineauri. Mi se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la Roma, unde-s culori frumoase, unele nedreptăți, oameni poartă togă, se Îndrăgostesc, apoi iau parte la nenumărate scene de măcel din care unii scapă. Russell, un australian ghidat În arenă de Ridley Scott pe principiul alien, a primit statueta Îngîndurat pentru film, pentru rol, pentru pace, pentru femeile care-l sorb din ochi. Un mare actor, care are ceva din expresivitatea unui dulap aflat În mișcare involuntară, el iubește cangurii, trăiește la antipod, și, spre deosebire de Christopher Lambert comparat recent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puteau să perceapă conducătorii; era independența față de rațiunea firească pozitivă prin revelație; era acel raționalism fatal care, ca un germene al morții, se dezvoltă în planta lipsei de credință, cea care face umbră pămîntului, schimbă obiceiurile sociale, răstoarnă tronurile și îngîndurează umanitatea asupra destinului său viitor. Revoluția din Franța și din Europa reașează totul pe alte principii. 107. O altă consecință a afacerii rezervărilor, care, după cum am spus, a fost funestă, a fost, cum remarcam, numirea episcopilor cedată principilor seculari 240
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sînt? - Niciodată nu se știe, vorbi frecîndu-și mîinile ca după un Îngheț. - Adevărat. Intrăm Într-o lume despre care nu știm nimic. - Am și intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rău. Cred că ar trebui să văd ce e cu el, adăugă Kolea, ieșind. — Slavă Domnului, am luat-o pe mama de-acolo și-am dus-o la culcare, așa că scandalul nu a reînceput. Ganea se simte penibil și e îngândurat. De fapt, are la ce se gândi. Ce lecție!... Am venit să vă mulțumesc încă o dată și să vă întreb: n-ați cunoscut-o până acum pe Nastasia Filippovna? — Nu, n-am cunoscut-o. — Atunci de ce i-ați spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la început se pregătise și el să plece neobservat, stătea acum nemișcat, cu capul în pământ, părând și el să fi uitat că voia să se retragă. Toată seara nu pusese în gură nici un strop de vin și fusese foarte îngândurat; arareori doar își sălta capul și îi privea pe toți și pe fiecare în parte. Acum s-ar fi putut crede că se aștepta aici la ceva extrem de important pentru el și că deodată se decisese să mai rămână. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum doriți, cum doriți! încheie iritat Evgheni Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți grijă să nu vă numărați printre cei zece vizați. — Cel mai probabil e că nu va ucide pe nimeni, spuse prințul, privindu-l îngândurat pe Evgheni Pavlovici. Acesta râse cu răutate. — La revedere, trebuie să plec! N-ați remarcat că i-a lăsat cu limbă de moarte Aglaiei Ivanovna o copie din Confesiunea lui? — Da, am remarcat și... mă gândesc la asta. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști sunt încântați de această perspectivă a libertății nelimitate, rezultantă a nihilismului dus până la capăt, deși ar putea fi îngândurați de chestiunea apariției supraomului, ținând cont de ceea ce s-a petrecut în Germania lui Hitler. Aceasta a fost, altminteri, cea mai nedreaptă "lectură" a lui Nietzsche. Aici intervine însemnătatea observației lui Denis de Rougemont, produsă, nu întâmplător, tocmai în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: „Tată, ce înseamnă asta?” El îi răspunse: „Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste...” Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul ce văzu? Ceva care l umplu de rușine. În gâtul sticlei cu alcool de pe masă, fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese „PRIMEJDIE DE
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]