917 matches
-
sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet. Nimic nu-i fals, nimic obscen! Și-n gând compune un catren Și clămpăne din cioc sonor, În apă stând într-un picior. Referință
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367972_a_369301]
-
luna se ascunde printre nori, Ca să ne lase nouă-ntreaga noapte. LUNĂ ( glosă ) Luna plină se arată Și în noaptea noastră, clară. Raza lunii, cea curată, Peste chipul tău coboară. Când de dor ți-e fruntea prinsă Și când ești îngândurată, În tăcerea necuprinsă Luna plină se arată. Când, de dragoste, răpită, Inima ți se-nconjoară, Luna vine, pregătită Și în noaptea noastră, clară. Peste lacrimi prinse-n pleoape, Din iubire vinovată, E din nou de tine-aproape Raza lunii cea curată
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
în cazul prăbușirii teiului trăsnit. Răscolind prin toate acele amintiri, Emanuela nu reușea să plaseze acest bărbat în niciuna din cele două situații. Din contra. Pe acel scaun i se înfățișa un bărbat obosit, nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându-l în categoria oamenilor loviți de soartă, pe punctul de a ceda. În fața lui, pe pat, stă Maria. Este palidă, vizibil slăbită și atât de liniștită încât pare inertă. Neștiind cum să reacționeze, Emanuela, fiind
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
dacă de teamă sau de mișcarea continuă a coatelor. din spate mă împinge presant o memorie grăbită și uneori pătrund în sufletul oamenilor fără să vreau; mă simt înstrăinată de tăcerea mea intimă, nu mai am mersul acela de furnică îngândurată, calc tot mai apăsat de la o afirmație la alta. mi-am legat cu nojițe cuvintele, nici nu bănuiam cât de mult îmi pot ține de cald un semn de afecțiune de dragul tău șoimul dresat a venit la prima strigare am
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
recitare.Undeva el spune, într-un interviu mi se pare, că în spatele fiecărui poem al său se află o chitară, iar în fața omului cu chitara există o femeie. Poemele lui Leonard Cohen sunt, fiecare, o poveste. O poveste sentimentală și îngândurată, scrisă cu cerneala sufletelor noastre. E poet, e compozitor, e cântăreț. Cântecele sunt de un sincretism armonios și distilat, esențial și diurn; cuvântul și melodia și ideea și sentimentele, lacrima și râsul, sunt într-o îmbrățișare simultană, gravă, constituindu-se
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
cu primul tramvai. Nicio vorbă timp de trei stații și nici până în casă. Costică făcu puțină ordine în bucătărie și așeză toate cele la rostul lor, în timp ce conul Costache trăgea încrîncenat din țigară. Băură o bere în tăcere, privindu-se îngândurați, de parcă nu se mai văzuseră de mulți ani de zile. Într-un târziu, Costache își limpezi privirea pe fruntea lui Costică și întrebă, așa, ca într-o doară: - Ce nu este pe înțelesul tău, amice? Ce nu-ți place? - Nu
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
de credință, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, și cititorul trece prin aceleași lupte interioare și vreau să știe că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează și care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta...”, spune poeta Cristina Frâncu. În continuare
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
a spus nevestei că are o convocare urgentă la spital. Ea l-a aprobat înțelegătoare. Era un om important și se obișnuise să nu-l descoasă în astfel de situații. Doar l-a privit lung cum a ieșit din casă îngândurat, iar cuta adâncă de pe fruntea lui și negura din privirile ochilor săi întunecați la culoare, era un semn, că ceva nu mergea bine. VA URMA. Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ (10) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
ceruri, cum florile răsar, Și cum albina zboară, culegând nectar. Tu, ești pentru mine astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoți cu dragostea-mi divină Visurile tale, din nopți cu lună plină, Iar dimineața, trezindu-te îngândurat, Vei crede, că și visul tău, a fost adevărat”. Referință Bibliografică: Călătorind spre Calea Lactee / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
scrisoarea medicală și o rețetă: -Pe lângă tratamentul de bază, vă rog să-i dați și aceste gemoderivate, recomandate după accidentele vasculare; susțin circulația și ajută și la refacere după infarct - îi mai spuse, ridicându-se să plece. Coborî scările îngândurată. Doar văzuse atâtea cazuri de pacienți cu accident vascular, însă niciodată până în ziua aceea nu încercase să vadă lumea, lumina, prin ochii lor. Mai ales petecul acela de cer prins între cercevelele ferestrei, îi rămăsese în minte. “Ca o fâșie
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Cultural > Traditii > ZIUA CUCULUI Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului ZIUA CUCULUI Ziua-i de Blagoveștenii, cucul, limba și-o dezleagă Pin zăvoaie desfrunzite, numele-și strigă degrabă. Da” și eu îngândurată îl întreb cu glas șoptit - Cucule să-mi spui, tu, mie, câți ani, mai am de trăit? Că dădui apă și sare la îngeri, mâncai și pește Nici nu m-am sfădii* cu nime”, tu cuc, mă blagoslovește. Veselă să
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Mașinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că nu le pasă de trecătorul zgribulit care mergea îngândurat. La un moment dat, auzi un claxon puternic chiar în spatele lui și cineva îi strigă nervos ceva, dar el nu vru să asculte acele cuvinte urâte, scabroase, care îi fuseseră adresate. Nu voia că ceva sau cineva să-l smulgă
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieșea așa cum își dorea. Nu se simțea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufletești din partea familiei nu avea parte. Cei trei membri ai familiei
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
pățit, o va acuza de toate relele pământului, nu va mai avea zile bune cu ea. - Trebuie să mă duci la tata. Da, la tata la serviciu, el va ști ce-i de făcut, el mă va înțelege..., continuă fata, îngândurată, mai mult pentru ea decât pentru Petru, care o privea uimit. Era atât de frumoasă, de inocentă! În același timp, părea atât de misterioasă, de matură în gândire, iar în sufletul ei de copil părea că se dă o luptă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
mare de 50 de mii de euro. Tânărul a povestit cum își allege cazurile: “Încerc să aflu dacă într-adevăr datori și în suferință. Este destul de greu de ales. Eu caut o poveste care să mă miște!”, a încheiat el îngândurat. Zeci de oameni intră zilnic pe site-ul său și îi împărtășesc povești dintre cele mai tulburătoare. Cazurile respective au intrat și în atenția unui medic din oraș și care, fără să joace la casino, alege o persoană după criteriile
NU CONTEAZĂ SALARIUL CÂT BACŞIŞUL...(XIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364592_a_365921]
-
mâncând un colț de pâine. E ocupat probabil, își spune mama-n gând, Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Neputincios tătucul privește-ngândurat, Și-și sprijină-n baston firavul trup, slăbit, Să fi uitat de noi? Măcar de-ar fi păstrat, Icoana amintirii și-ar ști cât ne-a lipsit. Ce grea e-nsingurarea, aproape-un fel de moarte Și cui să i te
LACRIMA DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350335_a_351664]
-
și sfioși Lumea mea n-are culoare Dar cu tine prinde soare Lumea mea devine roz Fără ține n-are rost Dorul tău mă întristează Începând de la amiază De ce m-ai părăsit Și ai plecat la răsărit? M-ai lăsat îngândurat Dar cu greu eu te-am uitat Toate cele petrecute Vor fi doar un gând uitat. Timișoara, 15.03.2016 Răzvan Birău Referință Bibliografica: Gândul / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016
GÂNDUL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348551_a_349880]
-
putut dormi. Lacrimile-i curgeau în neștire pe perna ce mirosea a mucegai și cu greu se abținea să nu țipe, să nu urle, să nu lovească. Teama de acest bărbat și de pornirile lui sadice o paralizau... * Silvia spăla îngândurată vasele la bucătărie. Știind că Iuliana sosește acasă între șapte și opt seara, aproape în același timp cu tatăl ei, pregătise cina din timp și masa era deja aranjată când soțul a intrat în casă. Tudor, ca de obicei, plin
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PĂDUREA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Măsură armonie și frumuseții fabulos dar Învecinându’se cu cerul, pămantului hotar Pădurea magnifică,neliniștită, îngândurată Sacerdoțiu secular de taină binecuvântată Tulburătoare, grandioasă, sacră frenezie Soarele îmbrățișează murmurul din feerie Adierile calde mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
de-am ajuns ce sunt acum. Fiindcă n-am fost întotdeauna broscuță, nu... Cu mulți, mulți ani în urmă, am fost o fetiță ca tine, apoi am crescut și... Broscuța se opri din povestit, înclinându-și căpșorul pe o parte, îngândurată, în timp ce cu lăbuța o trase pe fetiță spre sine. — Și? o stârni Octavia, ridicându-se de pe bancă și urmând-o pe alee. — Și când am crescut, continuă broscuța, a dat necazul acesta peste mine. Dar hai să ieșim din curte
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > FILOZOFUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului îngândurat, trecu printre ruine filozoful cetății și îmbrățișă o coloană de marmură rece, a stat acolo zile întregi vorbind plăpândelor ziduri, perora prin terme mulțimii curioase de efebi, dintr-un sarcofag de granit veneau ecouri din stela înecatului într-un târziu
FILOZOFUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349881_a_351210]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > SECERIȘ Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Seceriș E noapte,nu se-ngană zorii,în depărtare cântă un cocos. Privește-ngândurat țăranul norii,se roaga,azi să fie timp frumos. Trage cu sete din țigară,aruncă mucu’n bătătura, Se-ntinde,scăpa două vânturi,și-i da la câine o-mbucătură. Dădu cu ochii de muiere,ce se-nchina spre răsărit
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]