272 matches
-
finaliste și-au găsit sponsori sau au mers pe banii lor. Neștiind despre ce era vorba, puțin a lipsit să nu văduvesc una dintre echipe de căpitanul ei, după un antrenament de noapte care s-a prelungit peste toate limitele îngăduite. Fiert de incertitudini, căpitanul echipei a ajuns totuși la Constanța. S-au întîlnit în fața computerelor echipe din toată țara. Premiul cel mare era de 1.000 de dolari. L-a cîștigat o echipă locală. În afară de competiția propriu-zisă, jucătorii au mai
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
au practicat- o [...]? Și Platon a lăsat într-un dialog despre un anume Zamolxis, bărbat de neam trac, dar dedicat aceleiași arte (șed ejustem artis viro), spunând că «vorbele frumoase sunt terapia sufletului». Dacă e așa, de ce să numi fie îngăduit să cunosc fie bunele cuvinte ale lui Zamolxis, fie ceremoniile preoțești ale lui Zoroastru (vel Zalmoxi bonă verba, vel Zoroastri sacerdotia)?”vi. În preluarea lui Pico, pasajul face apel la mărturia lui Platon pentru a consacră definitiv tandemul Zamolxis-Zoroastru că
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită rochia mea e ruptă iar panglica de catifea de la gât e singura bijuterie care mă provoacă de parcă mi-aș arăta dinții și oasele mâna mea alunecă pe spinare ca să te împresoare și să te atace sunt o îngrijitoare a corpurilor
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
care (pe tăcute, nu printr-un ucaz categoric) fusese interzisă, încât până la retipărirea unei noi ediții abia în 1981, a circulat clandestin, interpretările autorului fiind foarte prudent folosite de „oamenii de știință” și cadrele didactice „cu poziții” care se știau îngăduiți mai de sus. Eu nu făceam parte din această categorie, încercam să fiu un spirit liber, căutând pe cât posibil să mă eliberez de ceea ce mi-ar fi anulat plăcerea unei lecturi fără nici un folos practic pentru vreun public. Foarte curând
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
timpul. Antoaneta Ralian, căci despre domnia sa vorbim, va citi rîndurile de față (dacă o va face) în pauza dintre două capitole ale unei traduceri. E inevitabil să se întîmple așa. A spune "Antoaneta Ralian traduce" înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Firește că doamna Ralian traduce. E ca și cum ai spune că tramvaiul circulă pe șine sau că afară plouă cînd sînt nori. Și nu e numai asta. Cînd vorbim despre
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
cinci sute de exemplare, nici nu se mai poate spune - ca pe vremuri - că scriitorii se citesc doar ei între ei. Nemiloasa contabilitate a tirajelor arată că nimeni nu mai citește nimic... Trăim, indubitabil, un sfârșit de epocă. Fie-ne îngăduită măcar melancolia, dacă optimismul ni s-a evaporat deodată cu tirajele. N-am să uit niciodată înfrigurarea cu care am așteptat, prin 1969 - 1970, ca adolescent, publicarea în „Viața românească" a părții a doua a unei proze de Al. Robot
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată și toate libertățile îngăduite, încît «sclavul putea să-și ocărască stăpînul, să se îmbete la fel ca mai marii săi, să stea la masă cu ei...». Lumea petrecea după placul inimii, legile erau abrogate și «întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
trebuie să rănească însă memoria celor ce au căzut sub gloanțe, chiar dacă ar fi existat vreun plan inițial de manipulare, de stârnire a populației, „actorii” și-au luat rolul în serios și chiar în tragic, ei au depășit limitele scenariului îngăduit, în loc de perestroika au făcut saltul în democrație. Numai că revoluția, cu sau fără ghilimele, a fost anexată, așa cum știm. Și din avangardă am fost împinși în ariergardă. Iar din istorie ne-am retras mai spre poarta de ieșire. Virgil Ierunca
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
e mai dezvoltat; pentru ceilalți ajung ordinele. Apariția e condiționată de modificări variabile cantitativ și calitativ. Într-o carte despre literatura absurdului de Nicolae Balotă e suficientă recondiționarea formal combativă a titlului, care devine Lupta cu absurdul. Culegerea de poezii Îngăduiți-mi să respir de N. Turtureanu e publicabilă tot prin schimbarea titlului: Declin de toamnă. Scaunul singurătății de Fănuș Neagu suferă 288 modificări de tot felul, printre altele eliminarea în 72 fraze a cuvântului «frică» (Întoarcerea la curțile împărătești, România
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
Ei nu puteau disocia condiția lui omenească de esență Să divină. Căci nu vedeau posibil ca Dumnezeu să fi coborât printre ei; să le grăiască de la om la om; neascunzând totuși condiția Să și locul lui din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-am comportă noi dacă Iisus ar veni din nou pe pământ, după zece veacuri de creștinism? Ar birui din nou fariseismul smintitor și orbirea de a nu-L recunoaște? Căci Iisus este arhetipul intransigentei absolute pe masura
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
dat curajul să mă întreb asupra Lumii, m-au făcut să cred în frumusețea cuvintelor, în puterea lor și, în taina unor adolescentine zboruri, să mă închipui și eu scriitor. Iată că am publicat și eu cărți. După o convenție îngăduită, unanim acceptată, mă pot numi chiar scriitor. Fie doar și prin faptul că am fost primit, în 1990, în Uniunea Scriitorilor. Primire precedată de unele colegiale (generația...) mârâieli, cum că aș fi ,fost", și aș fi ,făcut" (mai ales!) ,gândit
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
drept cel mai mare poet român după Eminescu), a luat interviuri vestite, adunate apoi în Mărturia unei generații, s-a dorit chiar estetician (vezi Micul tratat de estetică), între 1941-1944, ținînd chiar un curs de estetică la o universitate improvizată, îngăduita de autorități pentru tinerii evrei izgoniți din universitățile de stat. Dintre atîtea genuri abordate, s-a remarcat cu deosebire în proza, ca bun romancier și nuvelist. Rolul său în epoca a fost negreșit foarte important pentru că, mereu util și la
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
de vor râde tinerii, și praful se va alege de bruma mea de «autoritate»!!! Fii, deci, te rog mult, necruțător și «taie» tot ce veșnic tânăra ignoranță (care m-a ajutat atât de mult în viață) a proclamat peste limitele îngăduite chiar și celui mai leneș licean. „Eliade - „leneș”, Eliade - ajutat în viață atât de mult de „veșnic tânăra ignoranță”? Parcă nu se potrivește cu personajul, este, desigur, doar un răsfăț al savantului. Tu Nu Citești Poezie? Între 16-19 mai, la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
ocupă, de acum încolo, nici o demnitate ministerială în lungă guvernare liberală de pînă la 1888. Dar toată viața a fost parlamentar, cuvîntul lui fiind ascultat. Oricum, din echipa conducătoare a Partidului Liberal n-a făcut parte, fiind mai curînd un îngăduit, în timp ce un moldovean precum D.A. Sturdza a știut să se plaseze bine, în imediata apropiere a liderilor, devenind, după moartea lui Ion C. Brătianu din 1891, succesorul acestuia la șefia Partidului Liberal. Firește că alături de Brătianu și C.A. Rosetti
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
un fluviu, nici el numit, și străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin să se așeze lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește insistent că e vreme de război. Putem bănui, dacă vrem să dăm concretețe întâmplărilor, că e vorba de vara anului 1943 și că șatra urmează un traseu prin câmpia de sud-est, trece Prutul sau
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
pășesc eu, cel înarmat cu clești, electrozi, bice, lanțuri ori cizme spaniole! În felul acesta, nu facem decât să navetăm între o barbarie și alta. Rămâne însă fără vreun răspuns întrebarea - de altfel mută - a victimelor: De ce ne abandonați? De ce îngăduiți ca asasinii fanatici să-și urmeze netulburați planurile scelerate, în timp ce eforturile voastre se reduc la a-i servi cu limonadă și a le adresa plicticoasele întrebări selectate din manualul bunului investigator? Problema e tulburătoare și e mai bine să te
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
ordoneze altfel spațiul din tablou și face posibile supoziții privind stilul ei. Destinul lui Oei stă mereu pe o muchie între șansă și neșansă. Neșansele: este femeie într-o Japonie ce se zvârcolește să iasă din izolare, are un talent îngăduit doar bărbaților ca exprimare, trebuie să se mărite și să se supună convențiilor familiei, își iubește până la venerație tatăl, muncește cu el și pentru el, când este bolnav ca să asigure familiei traiul. Șansele: are privilegiul să vadă și să înțeleagă
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
sută de poezii, alcătuită (după mărturia fiicei sale) conform opțiunilor autorului de prin 1959-1960. Nu e ușor să datezi textele poetice de după ultimul volum liber al lui Lucian Blaga, Nebănuitele trepte, editat în vremea războiului mondial (1943). Ne este, cred, îngăduit să considerăm toată producția unui poet supus tăcerii ca reprezentativă, global, pentru perioada de după război. Unul din poeme, ,Cuvinte către patru prieteni", dă mărturie de angoasa și deznădejdea autorului în timpul tuturor acestor ani pe care el avea să-i mai
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care hrănește esența medievală a iubirii. Iubirea creștină se desfășoară pe un tărîm al înfrînării. Cum singurul scop al iubirii trebuie să fie zămislirea urmașilor, condiția ei obligatorie este căsătoria. Fără
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
destinate întăririi credinței. Și cum iubirea trupească e o sursă a păcatului, biserica recomandă femeii să nu se bucure de plăcerea actului sexual. Se ivește astfel distincția dintre "a răbdă plăcerea" și "a te bucura de ea", femeii nefiindu-i îngăduită decît prima variantă. Apoi, cum taina căsătoriei intră exclusiv în atribuțiile bisericii, preotul joacă un rol hotărîtor în alianțele dintre familiile aristocratice, cuvîntul lui, alături de voința părinților, fiind principala pîrghie prin care tinerii sunt cununați. Cine nu acceptă decizia părinților
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
o frustă, brutală și promptă putere. Iar cînd puterea îmbracă forma instituției publice, ea devine autoritatea cea mai eficientă în instaurarea unei mentalități. Ea hotărăște dogmele care au dreptul să fie în vigoare și tot ea expulzează, din tărîmul ideilor îngăduite oficial, concepțiile considerate a nu fi pe potriva timpului. Pe scurt, ea hotărăște ce anume trebuie să creadă opinia publică. Cartea eseistului francez Sarane Alexandrian - Istoria filozofiei oculte - este caleidoscopul acelor concepții omenești ce nu au atins niciodată stadiul dogmatic al
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
lor pământești. Așa cum îl știu, Țepi cam pe aici și pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
de șturlubatecul cântăreț din strană, de poetul periferiei române ortodoxe. Gata cu patriotismele! Gata cu metafizica și grandilocvența! Snoava rămâne baza, - snoavele sunt preferința românului. Las la o parte ce a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
că "lichidarea conturilor istorice" a constituit doar un intermezzo, căci, în scurt timp, dictatura regelui Carol al II-lea va însemna o "readucere în istorie", mai puțin brutală inițial, pentru a fi urmată de cîteva decenii catastrofale. Dar, în răgazul îngăduit, "fruntașii acestei generații deveniseră una cu gustul libertății depline". Ei își permiteau a nu mai adopta ad litteram modelul tradițional al culturii europene, cel raționalist. De unde raporturile de reciprocă antipatie cu E. Lovinescu, un clasicist și un fervent al culturii
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă, deloc de curtoazie a lucrului bine făcut, menit să dureze: prin minuțiozitatea analizelor realizate de profesorul Gh. Glodeanu - cu
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]