897 matches
-
iar planul sentimental melancolic este fixat în perimetrul teleormănean al Țigăneștilor, reușește să își exprime tumultul interior, prin similitudinea cu puritatea picăturii, care izvoraște prin vechimea seculară a unui zid mânăstiresc din România ... Ploaia, soarele, si toate ale vieții, au îngălbenit marmură albă a vârstei, iscând acel sentiment viu, meditativ, cu trecere prin profunzimea amurgului, ce cuprinde treptat malul împădurit al unei ape curgătoare căci, iată ce ne dezvăluie, explorându-și propriile adâncimi sufletești”: „Trăiesc de zece ani în Canada, si
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Elena_Buic%C4%83.html [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-amintirile rămase..încremenite, Lacrimile-mi par diamante ciobite Ce sapă-adânc în suflete rănite. Referință Bibliografică: AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1496038173.html [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SEVRAJ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului înghit urmele tălpilor una câte una în boabe de gând arunc pietre. zâmbetul devine șarpele cu pielea îngălbenită de sete. setea... setea de moarte se adâncește. foamea de sensuri părăsește frontiera cuvintelor. în urmă, doar versul, patima alungă... Referință Bibliografică: sevraj / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 457, Anul II, 01 aprilie 2012. Drepturi de
SEVRAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sevraj_anne_marie_bejliu_1333282232.html [Corola-blog/BlogPost/358767_a_360096]
-
I-așteaptă zâmbitoare doamna. Ei o salută-n fața ușii Și îi dau flori cu bucurie, Ea tandră îi îmbrățișează Și că sunt bine vrea să știe. Câte o frunză se desprinde, Cocorii pleacă-n lungi convoaie, Iar codru-ncet îngălbenește Și vântu-aduce nori de ploaie. La poarta școlii e o fată Privind departe, cu speranță, Spre un băiat și-i fericită Că se revăd după vacanță. Referință Bibliografică: ÎNCEPE ȘCOALA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul
ÎNCEPE ŞCOALA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1473611798.html [Corola-blog/BlogPost/382461_a_383790]
-
făcut apariția cu zile scurte și deseori mohorâte. Zilele calde s-au dus, dar soarele încă mai zâmbea printre perdeaua de nori, îmbiindu-te să te bucura de frumusețea și culoarea acestui anotimp plin de mister. Marea de verdeață se îngălbenise, iar vântul tomnatic își făcea treaba cu sârg, scuturând frunzele și așternându-le pe pământ, grațios, ca într-un dans, într-un minunat covor multicolor și foșnitor. Cum să te înduri să stai în casă când vremea este încă minunat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463768113.html [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
să mă strige întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a îngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg (Scântei galbene). În creația poetului galbenul este stânjenitoarea culoare a bolii, nu a luminii eminesciene, ci un semn al oboselii fizice pentru că această oboseală este un rezultat al
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Actul_de_depeizare_in_scanteile_galbene_bacoviene.html [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
le citi singuri, dar adaug la acestea și alte izvoare de inspirație, alte resorturi de sorginte morală, spirituală și sentimentală, pe care poezia în sine le va dezvălui pe parcurs. Mi-au atras atenția versuri de acest fel: Privesc frunzele îngălbenite de toamnă, / Ce-nlăcrimata natură le dăruie prinos. / De-acum știu că acest anotimp mă condamnă / La deznădejde și lungă tristețe fărʹ de folos.” (”Privesc în toamnă”) La mică distanță de acestea, în capitolul ” Durere și indignare”, dialogând cu sinele său
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475703204.html [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
sensibile. Selecția pe care o face, relaționările libere de aderențe internaționale și contextualizările operate, asigură necesarul echilibru cerut de configurarea unei geografii spiriuale deloc lineare. Tematica prezentei crestomații fiind dorul, sentiment care este foc ce arde inima, e boala care îngălbenește pe cel în care se așează și-l usucă din picioare, îl face să plângă, îi paralizează orice activitate, îl poarta din loc in loc, nu-i mai dă odihnă, nu-l lasă să lucreze, nu-l lasă să doarmă
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1456980889.html [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
DE ARȚAR ..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață
IRINA LUCIA MIHALCA by http://confluente.ro/articole/irina_lucia_mihalca/canal [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Citește mai mult Poem final pe frunze de arțar ...< ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață
IRINA LUCIA MIHALCA by http://confluente.ro/articole/irina_lucia_mihalca/canal [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
scrie poemul dragostei de viață. Am furat stele din gândul unui înger fără nume Le-am așezat cu măiestrie pe ogorul poeziei. Am așteptat cu dor, sub clar de lună nouă Recolta perenă de cuvinte ascunsă sub noianul De file îngălbenite-n durere. Privirea ta Privirea ta revarsă-n suflet fiori de lacrimi albastre, un tainic gând rătăcește printre amintiri roase de iluzii. Melancolice stele răspund neliniștitelor întrebări, netezindu-mi cărarea visului cu lumina dorului. Referință Bibliografică: Am furat stele / Elena
AM FURAT STELE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Am_furat_stele.html [Corola-blog/BlogPost/356711_a_358040]
-
făcu pe cei din jur să tacă. Nimeni nu mai comenta, așteptau să audă continuarea .Ne-am ridicat buimăciți. Doamne ce vis am avut, îmi spune Tina: Am visat că am intrat până la rădăcina Stejarului. Eu, spuse Aurel, m-am îngălbenit, așa cred, mi s-a făcut rău, și eu am avut același vis. Am coborât până la rădăcina Stejarului. Rădăcina, uriașă stătea înfiptă într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1477036688.html [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase și el în direcția suportului surprins. Requiemvon W.A. Mozart scria cu litere gotice în partea superioară a celei dintâi pagini, îngălbenită de vreme, a partiturii deschise. Mijise la rândul său, zâmbind, ochii. Da, firește, confirmase, tocmai în după-amiaza aceea își dezmorțise puțin degetele, căci cu artrita de care suferea în ultima vreme... De ce alesese tocmai Recviemul? Întâmplător. Cu totul întâmplător. Îi
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Recviem_de_mozart.html [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Eram convins, elev fiind în clasa patra, Când semănam și-atunci la fel de mult cu mine, Că-n viața ei adevărată Cleopatra, N-a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins treaptă
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 by http://confluente.ro/Aceeasi_gara_stelian_platon_1368299701.html [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
iar birurile vor fi plătite de sărăntoci! Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! - Văleuuu, ăsta-i diavolul! - exclamară în cor îngroziți. - Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1418492041.html [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
țigară, dându-și răgaz, să schimbe două trei cuvinte între ei. -Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari, negre cu fire albe, îngălbenite de tutun în dreptul nărilor, cărora, din când în când, le răsucea vârfurile în sus. -Sunt Ion, fiul lui Petre al Linii din Valea Mare, ai fost acum câțiva ani la noi, să cumperi niște oi. Te știu nene, ești Gheorghe
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478175839.html [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Noi_aparitii_editoriale_o_altfel_de_an_valentina_becart_1355334351.html [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
vedeam decât sărmană - vina. Tăcerile din noapte, au tapetat pereți Și vise fără stele, se risipeau deșarte.. În cufere închise, stăteau vreo două vieți Hrănite când și când, cu file dintr-o carte. În rănile deschise, trăiau doar amintiri Se-ngălbeneau de toamnă și lăcrimau nostalgic, La porțile din inimi, se tatuau cenzuri Iar totul devenea din ce, în ce, mai tragic! Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402416671.html [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
hâtri, îl numeau Colțan și spuneau despre el că pe unde calcă nu mai cresc nici mărăcinii. Era desigur o exagerare! Mărăcinii creșteau în voia lor peste tot. Prin urmare, în grajdul numit: Cornute Mari, tov Jugănaru strecura printre dinții îngălbeniți de tutun lapte proaspăt muls, iar în fața sa stătea smirnă tov Iftode, șeful sectorului, împreună cu tovărășica Arghirița, tânăra mulgătoare-șefă, care stătea și ea dar numai tămâie. Era însă cea care îi adusese, în spiritul tradiționalei ospitalități rurale, cana cu
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 by http://confluente.ro/Complotul_vitelor_mihai_batog_bujenita_1376300025.html [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
printre umbrele cum săruți aerul la masa cu o singură lumânare aprinsă stai scaunul lasă spătarul să-ți fie prieten neîncetat săruți aerul din jurul buzelor cărnoase surprinse într-un dialog al vremurilor bune cu un prezent golit de bucurie fotografia îngălbenită de lumina soarelui încă păstrează aroma viului trecutului mângâi pieptul mărunt al femeii ea a plecat. tu rămâi în lumea iluziilor le construiești reconstruiești rapid taci oftezi lași cântecul morilor de cuvinte să alunge zbaterea. frământările rămân lași cântecul să
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1406484418.html [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropat în nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopane care străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile ci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil până
PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Padurea_mea_de_luna_plina.html [Corola-blog/BlogPost/351070_a_352399]
-
păstrez legătură cu fetele mele doar prin scrisoari! Pufăie din pipa și constată că s-a stins și cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri din îndepărtată mea tinerețe aflandu-mă atât de adânc scufundat în singurătatea mea încât totul pare atât de îndepărtat!... Și simțindu-se obosit,închise ochii pentru a nu se mai trezi niciodată
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1488988642.html [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
pe față, îîîîî! - Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ți gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ți! Miță tremura tot și se îngălbenise la față. Se sperie foarte tare, era îngrijorat pentru vecinul său. I se vedea în ochi ca într-o oglindă, tot ce simțea și gândea în acel moment, dar văzându-l, căpitanul se mai liniști puțin și îi spuse tare
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1465907141.html [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473573565.html [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]