380 matches
-
provocare”, scrie autorul, „este aceea de a te duce la duhovnic, pentru a te pune în criză și pentru a te depăși. Acolo, fie și sub un epitrahil soios, ai în față o probă de cu totul alt ordin. Acolo, îngenuncheat, îți devine insuportabilă minciuna propriei vieți. În acele câteva minute, limita ești tu însuți, om trecător și suflet încărcat de păcate nemărturisite. E singurul loc unde nu ceilalți sunt vinovați de toate relele, ci tu însuți, cel care, luând asupră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jumătate și la finele secolului al VIII-lea, cînd semnalările documentare se înmulțesc. Inițial, "recomandarea" nu comporta nici o influență religioasă, ceea ce i-a determinat pe unii autori să considere că ceremonia ar avea o origine germanică. Persoana care se "recomanda", îngenuncheată, cu capul descoperit și fără arme, își punea mîinile împreunate (immixtio manuum) în cele ale protectorului al cărui dependent urma să devină, recunoscîndu-i-se astfel supus (mai precis, "omul său") și rostind o scurtă declarație de fidelitate. Semnificația ceremonialului evocat de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
locuri în care sacramentul reconcilierii este celebrat în mod valid și cu eficacitate, procesul dialogic poate fi condiționat, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ, tocmai de către aceste detalii particulare ale structurii arhitecturale a confesionalelor. În confesionalele în care îngenuncheatul reprezintă doar o opțiune, penitentul putând să stea așezat pe un scaun, și în care peretele despărțitor lipsește complet sau în parte, relația dintre penitent și confesor este una particulară. Pot exista avantaje și dezavantaje. Dacă există contact vizual, avantajul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
condiții „anonime”, există și mai mult convingerea că între cei doi se poate crea un dialog sincer, caracterizat de obiectivitate, care să orienteze mai ușor mintea către Dumnezeu și nu către persoana de față. O provocare particulară este poziția de îngenuncheat propusă penitentului, pentru că adesea pare incomodă, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere spiritual, mai ales pentru că aceasta cere atitudinea de umilință, caracteristică omului păcătos. Însă această îngenunchiere este semnificativă și eficace, pentru că ea reprezintă rugăciunea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcătos. Însă această îngenunchiere este semnificativă și eficace, pentru că ea reprezintă rugăciunea pe care penitentul o face cu trupul său, având conștiința clară că în acel moment el se află înaintea lui Dumnezeu cel atotputernic și milostiv. Dialogul dintre penitentul îngenuncheat și confesorul care nu stă îngenuncheat nu este nicidecum unul care se realizează de pe poziții egale. Acest fapt este de cele mai multe ori necesar, pentru că, astfel, se transmite un mesaj autentic, cu nuanțe pedagogice și spirituale, în favoarea penitentului și a reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și eficace, pentru că ea reprezintă rugăciunea pe care penitentul o face cu trupul său, având conștiința clară că în acel moment el se află înaintea lui Dumnezeu cel atotputernic și milostiv. Dialogul dintre penitentul îngenuncheat și confesorul care nu stă îngenuncheat nu este nicidecum unul care se realizează de pe poziții egale. Acest fapt este de cele mai multe ori necesar, pentru că, astfel, se transmite un mesaj autentic, cu nuanțe pedagogice și spirituale, în favoarea penitentului și a reconcilierii sale cu Dumnezeu. Prin urmare, confesionalul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de un complex mitico-ritual important, dar a cărui semnificație ne scapă. La Hacilar, la un nivel datat ~ 5700, zeița este arătată șezând pe un leopard, sau în picioare, ținând un pui de leopard, sau cu totul singură, în picioare, așezată, îngenuncheată, odihnindu-se sau întovărășită de un copil. Adesea, este reprezentată goală sau încinsă cu o cingătoare minusculă. Tot aici este înfățișată fie tânără, fie mai în vârstă. La un nivel mai recent (~ 5435, - 5200), figurinele înfățișând-o pe zeiță cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a se ruga, aceeași adăugire, ca și cea de la primul fel de a se ruga1. 251. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare se va face în funcție de persoana căreia i se adresează rugăciunea 2. 252. Al doilea fel de a se ruga: fie îngenuncheat, fie șezând, după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat seama că fiul lui nu mai vrea să-i fie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tace. O sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci, dragilor, să mă strămutați în gropniță, la Putna, le spune apoi cu o voce surprinzător de calmă, fără patimă, cu ironie, zâmbind chiar. Va să zică, pohtiți alt domn... mai bun, mai vrednic... Să închinăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe tron. Toți ochii erau Îndreptați asupra tânărului prinț. Ca totdea una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar o ușoară roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tâlhărie în arena internațională comisă de conivență între două state agresoare și în afara regulilor dreptului internațional care a fost Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 și a ultimatumului impus de Moscova cu cinism în 1940); redusă ca teritoriu (prin acoperirea raptului nelegiuit); îngenuncheată militar, zdrobită și ținută în regim de ocupație sovietică până în 1958; secătuită de potențialul său economic în baza Tratatului de pace (Paris, 1947) și a măsurilor dispuse direct de U.R.S.S. (căreia îi fusese atribuită de occidentali ca trofeu) pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile; lacrimile curgeau încet și cădeau pe lespezi... Vineri dimineața, 11 februarie [1949] Cred că ți-am mai scris că am făcut legământ să văd toate bisericile din București, pentru revederea noastră. Până acum am vizitat 59
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din nou peste tot, obișnuitele, „Am mai văzut noi din astea!”, „Lasă că tot așa au spus și anul trecut și n-au făcut nimic!”, „Mai știi și acum trei ani, când s-a întâmplat la fel...” iar Noul An, îngenuncheat, terfelit, umilit, va intra într-un lung șir de alți ani, pe care îi privim peste umăr și îi vedem cenușii, terni, aproape inutili. Și totuși, TIMPUL NU POATE FI INUTIL. TIMPUL NE-A FOST DĂRUIT SPRE MÂNTUIRE. Într-un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dată și-am plecat. Apoi am fost un tur prin Grădină Ghetsimani. Am îngenuncheat pe alee, am sărutat pământul, piatra, urma Pașilor Domnului Iisus, i-am îmbrățișat cu sufletul și inima gândind și cugetând că pe acel Loc unde sunt îngenuncheata a fost cândva Domnul și a sfințit pământul pe unde a trecut El. Și cugetam la rugăciunile Lui tainice pe care le făcea când se retrăgea în acea grădină a tainelor. Numai Bunul Dumnezeu știe câte rugăciuni s-au înălțat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mea. Capela, atmosfera, prezența lui, ambianța plină de solemnitate și pioșenie m-au mișcat enorm. Sufletul îmi era plin de bucurie și nu știam cum să-i mulțumesc, cum să-mi arăt recunoștința. Și foarte aproape de miezul nopții, eram amândoi îngenuncheați, mi-a întins mâna să ne ridicăm și atunci a scos dintr-un loc special o mică iconiță de aur cu Maica Domnului cu Pruncul și, înmânându-mi-o, mi-a spus: primește darul meu care să te însoțească în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
masa rotundă” în jurul romanului organizată de Matei Călinescu și patronată de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a fost hiper-satisfăcut și „spaima”, mai ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regim constituțional, punem un interes atât de arzător pentru o simplă alegere parțială de deputat, își poate cineva închipui ce a trebuit să fie atunci când era vorba de prima alegere de domn, după 154 de ani de viață umilită și îngenuncheată. Eu unul mărturisesc că niciodată n-am avut o mai puternică strângere de inimă ca în fața acestui mare act care era prima piatră așezată în temeliile statului român. În acel moment am simțit individualitatea mea de român sporită, neamul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dată și-am plecat. Apoi am fost un tur prin Grădina Ghetsimani. Am Îngenuncheat pe alee, am sărutat pământul, piatra, urma Pașilor Domnului Iisus, i-am Îmbrățișat cu sufletul și inima gândind și cugetând că pe acel Loc unde sunt Îngenuncheată a fost cândva Domnul și a sfințit pământul pe unde a trecut El. Și cugetam la rugăciunile Lui tainice pe care le făcea când se retrăgea În acea grădină a tainelor. Numai Bunul Dumnezeu știe câte rugăciuni s-au Înălțat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
până la balustrada de fier ce Înconjura baza statuii lui Colleoni, de care se sprijini, refuzând să părăsească acel campo sau drepturile sale de cetățean. — Vino aici o clipă, Guido, strigă Rizzardi din spatele lui. Brunetti se Întoarse și merse lângă doctorul Îngenuncheat, care ținea ridicată cămașa mortului. Cam cu treisprezece centimetri deasupra taliei, pe partea stângă, Brunetti văzu o linie orizontală cu margini zimțate; carnea avea o ciudată nuanță albastru-cenușie. Pentru a se uita mai de aproape, Îngenunche lângă Rizzardi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cânta o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschise ochii și văzu prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E miază-noapte... Pustiul tace... aerul e mort și numai suflarea mea e vie, numai ochiul meu e viu pentru ca să vadă pe-un nor de argint în naltul ceriului un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cântă o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschisei ochii și văzui prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământ, răpit ca de-o suvenire și setos să mai ascult vocea ei, ce încetase, aud în dreptul meu un foșnit de rochie... îmi ridic ochii... era ea... Se uita cu o milă nemărginită, c-un amor nemărginit asupra figurei mele îngenuncheate. - Poesis, șoptii eu, ridicîndu-mă și întinzîndu-mi brațele. O clipă, și zăcea ca înmărmurită pe sânul meu, încungiurînd cu brațele ei albe și goale gâtul meu. Cu buzele mele căutam fața ei, ce se ascunsese pe pieptul meu, dar în acel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]