744 matches
-
liniștit coana preoteasă. Veniți câte unul aici la catedră, cu fața la clasă și spuneți povestea pe care o știți. După ce terminați, treceți la loc. Apoi voi chema pe altcineva să spună altă poveste. Dar să spuneți povești frumoase, mă! Cu zâne, îngerași, lebede. De astea nu știți? - Știu eu! Au ridicat mâna fetele. Și așa au început să curgă poveștile în clasa noastră. Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Da, răspunde ea, alb, tăios, rece. Apoi după cîteva secunde, altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Peste mirosul prânzurilor noastre de odinioară plutea cel proaspăt al prafului de pușcă, iar departe, la capătul sălii, printre acele de brad am zărit focuri de artificii. Când am ajuns în dreptul iar, am văzut că de crengi atârnau de sârme îngerași asexuați. Nu se auzeau decât respirațiile noastre și sfârâielile lumânărilor. Apoi sora Gizella s-a așezat la armoniu, iar noi am început să cântăm bucățile repetate săptămâni în șir. Apoi cineva a aprins lumina și directorul ne-a chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit că au înfrânt revolta trupului meu. Eu n-am contribuit prea mult la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani buni. Mi-a adus flori, crizanteme de toamnă târzie, Amália le-a pus în vază, apoi i-a spus să-și ia inima-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și expresia M-AM FUTUT. Inițial scrisese „Azi m-am futut, în fine“, dar a șters ce era de prisos. O înșală pe Gizike și i-o spune pe șleau, dar Gizike îi râde în nas: „Și eu pe tine, îngerașule“. E sigur că va ajunge la marginea prăpastiei și în curând scriitor. „25 decembrie. Despre minunatele neajunsuri ale vieții pământești. Mi-am început romanul.“ Primăvara. Se apucă de altceva în loc de scris. „Sunt tare nenorocit, nu-i așa?“ notează el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul pe Cruce E Interzis. Dar i-a fost frică sau a uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zdravene? Zadarnic căuta el să-și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să-și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi cu un zâmbet absent, de parcă venea de foarte departe și voia să rămână acolo. Își mișca în continuare capul, ca îngerașii din creșe, cărora le dai un bănuț și care-ți mulțumesc multă vreme. Și, fără să mai adauge nimic, își reluă cântecul, în care vorbea despre „grâne coapte, ciocârlii, o nuntă și buchete“. Am mai rămas puțin privindu-l, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se ascunse sub pat: auzise pașii Contesei. - Serafimul meu! Unde ești? Unde mi te-ascunzi, cum vrei să mă uzi, unde te pitești să mă chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să zbor neauzit, neștiut și să-i las numai lui zboru-mi s-asculte. Când tainele se întâlnesc, seara, la fântână, aș vrea să devin fără să știu curcubeu, și când mamele ne trimit la culcare, să plâng iar, în genunchi, Îngerașul meu. Referință Bibliografică: Serenadă / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
fizică. Acum este avocat. Provine dintr-o familie de buni ortodocși, care au crescut-o cu frică și cu teamă de Dumnezeu. Angelica Romașcu: - De la primii pași ai vieții mele părinții au încercat să mă învețe rugăciunea "Tatăl nostru"și "Inger, îngerașul meu". ?n familia părinților mei se practica rugăciunea, postul, cititul Bibliei. Primul contact cu o biserică neoprotestantă s-a produs cu aproximativ 14 ani în urmă. Era o seară minunată de Crăciun, când la geamul casei mele s-au auzit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
meu, te-ai pune singură, în vârf de țeapă, și-ai striga cât te țin plămânii: ,,fără Dumnezeu!'' El însă, fără vină!... Bestia în formă manifestă, din om! - Și din mine? - Eu știu? Să zicem că tu ești încă un îngeraș... - Mâine însă pot fi dracu gol! Așa e? Acum înțeleg de ce urla Gheorgheru, ăla ăl tânăr, la vreun an după ce s-a însurat, când a găsit-o, într-o seară, pe nevastă-sa, o puștoiacă, cu altul în pat. - Sărăcuțul
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
mă durea burta. În toată copilăria mea am suferit de dureri de burtă cauzate de râs. Dacă vedea că nu mă potolește, schimba strategia și-l invoca pe ”tatu-mare”, ei, aici se schimba macazul, râsul dispărea și îmi luam față de îngeraș. Nu mă bătuseră niciodată, dar tatamare fusese în Armata Română, ”în Tabără, la București”, cum mai mereu își aducea aminte mamare, cu nostalgia anilor tinereții, privind departe, departe, la vremurile când aveau, ”nu una, ci două ordonanțe”. Vocea lui tunătoare
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Dorian Marcoci, precum și Eva Precub, Georgeta Minodora Resteman, George Nicolae Podișor, Constantin Mândruță. Numărul hibernal al „Agorei literare” din 2013 conține numeroase recenzii de carte, invitând cititorii la lectură. Astfel, în „Mirajul tinereții”, Georgeta Popa vorbește despre cartea Rodicăi Jeican, „Îngerașul lui Fănel”. Doctorița Maria-Dorina Pașca vine în fața publicului cu cărțile sale închinate copiilor. Gavril Moisa, anticipând data de 15 ianuarie, semnalează lucrarea „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, un volum conținând corespondența dintre Eminescu și Veronica Micle, ce a văzut
PREZENTAREA REVISTEI AGORA LITERARĂ,, DECEMBRIE 2013 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363359_a_364688]
-
mai isteț și neastâmpărat. Eee, altă bucurie, alt destin! Augustin, ca mecanizator, fiind mai mereu detașat în zonele din sud, unde toate lucrările agricole se declanșeau cu două-trei săptămâni mai devreme față de zonele submontane, So-fica rămânea singură cu cei doi „îngerași” și-i adula... le cânta... îi „cocoloșea”... Dragoste de mamă! Își vedea copiii peste ani, cum nu visase nimeni din neamul lor. Cu credință puternică în Dumnezeu, în rugăciuni și posturi, toate se pot înfăptui. Ce-or fi pus primului
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
omul ”plecat” nu se mai întoarce. Dar, acum, moartea era în curtea mea. Doamne, nici nu bănuiam că, pe parcursul vieții mele, o voi mai avea oaspete nedorit... La câteva case distanță, nu știu de ce, o fetiță a ales să fie ”îngeraș”. Am mers cu Fani s-o vedem. Avea cam vârsta noastră. Am stat mult timp lângă acea mireasă frumoasă. Am pus mâna pe încheietura mâinii ei. Era rece. Nu m-a înfiorat. Am strâns-o puternic. Nu-mi dau seama
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate, De pisică alintate Sunt în lumea viselor. În leagăn un copilaș Dezmierdat de mama lui Râde-n lumea somnului Lăudat de îngeraș. 25.Râma Cine-i în zori pe cărare ? Doamna râma, la plimbare ! În rochiță de mătasă Ea se plimbă grațioasa ! Ionuț, pescar înrăit O lua la pescuit! Povestea cum se sfârșește ? Am servit la cină, pește! Pisicuțele Cum afară-i
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
gata. Motănel, dar nu-i frumos Să fii rău și arțăgos. Nu era cum crezi tu, buna, Șicane-mi făcea de-o luna. Nu i-aș fi făcut nimic, Dar imi chiorăia burtică. C-am fost rău, iertare-i cer Îngerașului din cer. Eu pe loc l-am și crezut, Doar amici suntem demult. Dar totuși atentă sunt Să se țină de cuvânt. Stăpânul curții Glu-glu-glu, înfuriate, E curcanul pe-nserat, Fiindcă îi veni brusc cheful Să fie-n ograda șeful. Dar
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
bine, nu-l vei pierde! Alege următorul pas! Visul este destinația. În zori, prin ceața dimineții, pescarii își aruncă năvoadele în râu, pe cer, o mică stea sclipește... DACĂ ASTĂZI PĂMÂNTUL... - Dacă astăzi pământul s-ar topi aș lua un îngeraș imaculat de zăpadă, un pisoi cu ochelari aburiți care m-ar întreba "când?”, câteva clipe magice și lumina, lumina aceea care-ți cădea pe chip, amețindu-ne; și încă ceva, aș da mulți din anii mei și zău de mi-
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
hohote cînd le-am spus că le-am plătit ca să petrecem revelionul împreună. “Și noi cari am criezut că vriei sî ni rieguliezi ... Da, mă gîndisem și eu la varianta asta, dar Olia, micuță și zîmbăreață, avea un chip de îngeraș blond și nostim, cu sînii ei ca două mere necoapte și cu picioarele ei lungi și frumoase, iar cealaltă, Oxana, o brunetă cu trup de manechin, părea a fi o păpușă din zahăr, cu ochii mari, parcă mereu mirați, și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]