553 matches
-
pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier Deng Xiaoping, că pune la cale o trădare. Cu vorbe bălmăjite și pe jumătate înghițite, Mao ordonă înlăturarea lui Deng Xiaoping. Ordinul este imediat îndeplinit. Națiunea e nedumerită. Doamna Mao Jiang Ching nu pierde deloc timpul. Profită de situație și își face apariția în scenă țopăind. În numele lui Mao, ea îi promovează pe membrii viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-amu s’ ne cinstim c-o țăharcă di titiun! Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies ochii, băgându-l în ture duble de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
teafără, poate că mâine ne-o vor da acasă. La poarta clinicii îl întâlnim pe medic, copila se simte deja foarte bine, îl informez eu, a mâncat și înghețată, dar atunci apare din nou valul acela uriaș, bine cunoscut, vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a uscat și a dispărut ca prin minune. Am mai continuat să mănânc hrean cu sfeclă roșie și am mai luat, după indicațiile părintelui Sebastian Kneipp, în cartea ,, Farmacia verde, miracolul vindecării” , câte cinci boabe de piper negru, crud, înghițite întregi, nemestecate, cu apă, în timpul mesei, ca antibiotic. Cu acest tratament, cam în 10 zile, mi s-au curățat și sinusurile și am scăpat de boală. Mai târziu, am găsit specificații, în legătură cu hreanul, în cartea medicului francez Jean Valnet, ,,Tratamentul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
știa ce ar fi trebuit să facă. Nu-și putea da seama cât de mult se înălțase apa în interiorul mașinii. Se ținea, cu deznădejde, de marginea capotei. Dar chiar în clipa în care atinse mașina, o simți că se scufundă, înghițită încet de mâl. Se lovise de ceva cu genunchiul. Una dintre portiere era deschisă. Își amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându-se cu o mână de portiera deschisă și străduindu-se să-și aducă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțepătoare. Adam înghițise cam multă apă și, dintr-odată, nu-l mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu toponimia (Mahmudia, Maliuc, Gorgova, Sarichioi, Sfiștovca, Jurilovca etc.), prin care fabulosul este pus într-un contur realist. Imaginea oximoronică a unui paradis apocaliptic - fiindcă, trăind pe buza catastrofei, permanent, pe un pământ mișcător, înghițit adeseori de ape, încât nici sămânța nu are unde să fie pusă ca să încolțească și nici pruncii morți nu pot fi îngropați cum se cuvine, dar visând la lutul promis, lipovenii sunt resemnați și, mai mult, își iubesc locurile în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
câțiva metri în afara traseului, pe care-l străbătea, toată lumea. Nu pe-acolo! Nu face asta! - i s-a strigat, din urmă. N-a mai avut cine auzi. Stârnită, avalanșa a pornit, cu zgomot asurzitor, cumplit. Alinuș a fost înghițit. Și înghițit a rămas, Alinușul, atât de drag, tuturor, pentru totdeauna. De unde s-ar putea trage concluzia, că, până și excesul, poate ucide. După cum, bine știu, este posibil să n-am dreptate. Totuși, cred că pot slobozi, din arcul prevenției, o astfel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și acum se uitau unul la altul cu uimire. Camera fusese mărită considerabil față de dimensiunile ei inițiale, deși ei nu știau aceasta. O porțiune mare din perete fusese decupată, iar breșa, deși complet înghițită, era încă nefinisată și crestată. Asta cât privește pereții. Pe aproape fiecare iard pătrat de pardosea, imensă și nouă, erau mașini opace și mașini transparente, mari și mici, câteva părând complete, iar altele neîndoios doar simple fragmente. Pentru moment, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Ne-a strâns pe amândoi până a început să ne doară, ne-a pus să jurăm. „Dacă vreodată se întâmplă ceva - și o să se întâmple -, niciodată, niciodată să nu-l lăsați baltă pe celălalt.“ Aceste ultime cuvinte sunt atât de înghițite, că Weber trebuie să le completeze. Apoi ea își mută privirea, puternică din nou, cu un calm pe care el nu poate nici măcar să-l simuleze, măturând cu privirea luncile, până dincolo de progresul care le va distruge. — Era o fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fără celelalte. — De ce să-i avertizez să nu vină aici, cînd eu aici am fost vindecat? — Atunci, spune-le să vină de voie bună, să vină cu miile! Să intre ca o armată de oameni, să nu să se lase înghițiți ca o turmă de victime. Gîndește-te cum va arăta institutul cu douăzeci de oameni la căpătîiul unui pacient Nu vom avea nici o scuză dacă nu-i vom vindeca pe oameni! Vom fi ca - vocea îi deveni melancolică - o catedrală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venitul în timpul perioadelor de depresiune. Pentru a intra la universitate, a trebuit să iau examenele la latină și matermatică, materii pe care le uram. Așa că jumătate din experiența mea de școlar a constat în activități care, pentru creier, erau echivalentul înghițitului de rumeguș. în plus, mai erau și temele. Tata dorea să-mi ușureze corvoada învățatului luîndu-mă în excursii cu bicicleta sau pe munte, dar mie nu-mi plăcea să mă distrez în umbra lui, și preferam evadările în lumea benzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ÎNDĂRĂTUL LUI ȘI NU SE MAI DESCHIDEA NICI O ALTĂ UȘITĂ DE LA VREUNA DIN CELE PATRU CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ajungă. § Fratele Innochentie îl introdu-se într-o încăpere plină cu pelerini înstăriți. Cu toții păreau cuprinși de aceeași înflăcărare vorbăreață pe care Ulitin o observase la călugăr. Imediat ce intrară, toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el. Au venit pentru miracol, însă par mai degrabă niște vulturi. Un grup de boieri, bărbații în haine imaculate, femeile în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de milioane de ori și tot de atâtea ori aruncate, dar apoi noi, umili, cu coada între picioare, precum câinele Găsit când îl apasă rușinea, trebuie să le luăm din nou, și ele lut călcat în picioare, frământat și mestecat, înghițit și scuipat, eterna reîntoarcere chiar există, domnilor, dar nu e aia, e asta. Măscăriciul modelat de Marta e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă, strictă, regulamentară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din colțul de rai. Și, în foarte puțin timp, Nu mai cunoșteau nimic, Totul a fost înghițit De-acel dezastru cumplit. Și din cei care scăpau Încercau cu-a lor putere, Să-i salveze pe răniți, Pe cei de ape-nghițiți... Copiii nu-și găseau părinții, Aceștia-și căutau copiii, Mulți plângeau, feriți, pe dealuri, Că le-au fost furați de valuri. O lacrimă și-o floare Japoniei să-i dăruim, Căci viața nu se stinge. Trebuie s-o trăim. Filip
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu, și atunci am știut cu siguranță că n-o să mai am puterea să mă ridic, că-n genunchi o s-aștept să mă cuprindă flăcările. Zgomotul ajunsese atât de puternic-încât aveam impresia că numai capul meu vâjâie de la atâta fum înghițit, deodată mi s-a părut că aud vocea lui Puiu strigându-mă pe nume, și când am încercat din nou să mă ridic, brusc fumul s-a risipit și am văzut un convoi de mașini uriașe apropiindu-se încet, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Licoarea tare și dulce Îi dădu șfichiul de care trupul ei avea nevoie ca să-și revină. - Poate că ai fost pe punctul să te Îneci cînd erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită. - Mi-aș aminti. Sau poate că familia mea mi-ar fi spus-o... cel puțin așa cred, adăugă ea, vîrÎndu-și iarăși nasul În ceașca aburindă. Cum putea ea pretinde că știe ce-ar fi zis sau ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
GRUBI (Către personaje și public.): Voi, ăia! O să vedeți ce n-ați mai văzut! Ce credeați? Las’ că v-arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de jur-împrejur, dar nu găsi decât întuneric. Îi veni să o ia la goană și să nu se mai oprească până la coliba lui, dar făcu un efort, verifică încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
autostrăzi de fete blocau circulația unor băiețandri care nu visau decît sex, ce vină aveau unii sau alții? - chiar Dumnezeu le zisese Înmulțiți-vă!, asta și Încercau, dar nu prea izbuteau, sămînța era omorîtă În prezervative, chimizată cu bomboane anti, Înghițită, urîtă treabă, dar așa stăteau lucrurile. Cum să nu prețuiești, atunci, femeile care, În dorința nestăvilită de a avea un copil, mergeau la Cryos sau la altă clinică asemănătoare, așteptînd la rînd, plătind, umilindu-se puțin? Cei patru membri ai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi în țestele și în organismele voastre, pentru a vă preta să vă lăsați înghițiți? Că n-o-ți fi vreo specie necunoscută de cataifuri?! - Strecura-vi-s-ar liniștea cu lopata pe jgheabul gîtlejurilor! Acuma să se vază care e de partea militărosului Dumnezeu ori a blândului nostru frățior, has-Satan. Că iară i-ați sîcîitără pe domnii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]