1,399 matches
-
un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de ap ă de mare. Cât de mult înseamnă o înghițitură? Nu mult, poate jumătate de pahar, jumătate de pahar de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată, nu? E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de ap ă de mare. Cât de mult înseamnă o înghițitură? Nu mult, poate jumătate de pahar, jumătate de pahar de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată, nu? E-o nimica toată. Stupid și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de ap ă de mare. Cât de mult înseamnă o înghițitură? Nu mult, poate jumătate de pahar, jumătate de pahar de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată, nu? E-o nimica toată. Stupid și fără sens. E ca și când ai muri pentru că ai întârziat cu cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cémașa și ciorapii la locurile lor, se mai uité o daté la ciorapi și la pantaloni, Încheie doi nasturi de la cémașé și se ridicé. - Sterva gnusnaia! Nu știu de ce te mai țin eu la casé, rosti Alexandr Timofeevici printre Înghițiturile de moare, ținînd un borcan de trei chile la guré. Nu știu de ce te-am luat eu pe tine... - Sterva! Alexandr Timofeevici ieși din verandé și dispéru undeva dupé casé. - Mé ține! - bolmojea Marusea Ivanovna, el mé ține pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
al lumii. Astăzi sînt bătrîn și știu sigur că așa e". Ce-ați făcut după ce v-au eliminat din presă? Ce să fi făcut decît să trec pe pilot automat? Alții au ales libertatea. Eu am ales scris-cititul. Sorb o înghițitură din cafeaua de protocol a postului, în timp ce se desfășoară altă reclamă de detergenți: soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu, îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și presărate cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și presărate cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și presărate cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lângă Irkuțk, fix la ora trei dimineața și la ivirea zorilor, se ridică străluminată de o înfricoșătoare hotărâre, Am să-l caut. Și dacă nu-l găsesc, am să-l caut și după moarte spuse ea cu glas tare între înghițiturile de ceai de care se ruga să nu se termine. Se îmbrăcă meticulos și își adună într-un geamantan de lemn, nesperat de multe lucruri, dar atât de necesare pentru un drum nesperat de lung. Luă manivela autocamionului marca Molotov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu amortizorul, luând foarte în serios personajul care credea ea că eram. -În sănătatea lui Olaf? propuse Sigrid. -Care din ei? -Nu cunosc decât doi: dumneata și el. Să toastăm pentru cel absent. Îi datoram atâta lucru. Băui prima mea înghițitură de dom-pérignon: mi se păru mai vioi și mai subtil decât văduva, însă poate că era din pricină că petrecusem o zi cu mult mai plăcută decât în ajun. M-am străduit să-mi ascund tulburarea sub masca unui bărbat de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce să i-o spun dar m-am răzgândit: nu era cazul să fiu așa de dezagreabil cu o persoană care mă primea cu atâta amabilitate și îmi oferea clos-vougeot 2003. -E un vin grozav. -Desigur, răspunse non-Sigrid luând o înghițitură. Palatul meu nu este destul de delicat ca să-mi pot da seama. -Nu-ți place? -Nu pe cât aș vrea. -Înțeleg. Ești o extremistă a șampaniei. -Așa e. Nu am cutezat încă să o întreb care îi este prenumele. Îmi doream atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea. -Servește-mă cu o cupă, te rog, și nu-mi spune că nu e rezonabil. Mă executai. Se așeză ca să bea. Luă o înghițitură și murmură: -Îmi place faptul că viața mea, asemenea mie, nu are niciun sens și nicio greutate. -Nicio greutate, fie. Dar nu nici un sens. Dumneata ești sensul vieții lui Olaf. Izbucni în râs. -Nicidecum. -Te-a luat de soție. -Doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
blondă îl servea cu o cupă de șampanie. Însă ea aștepta un răspuns serios și m-am străduit să n-o decepționez: -Oare noi alegem, Sigrid? E destinul. Noi suntem cei aleși. -Cum știe cineva că e ales? Luai o înghițitură și mă lansai într-o înaltă acrobație de improvizație pură: -Începe din copilărie, când simți că adulții păstrează pentru ei anumite informații. O parte a sinelui este filozof și sugerează că este suficient să aștepți: când crești, vei ști. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
magnifice. -Și dumneata vrei să scrii? -Nu. Eu vreau să fiu cu dumneata. -Vrei să vezi unde ne va duce alcoolismul? --Nu poți fi alcoolic bând numai șampanie. Mă contemplă cu scepticism. La ora unsprezece, destupă sticla de veuve-clicquot. Primele înghițituri mă paralizară de plăcere. Trebuia să tac și să închid ochii: pentru ca întreaga ființă să devină cutia de rezonanță a acestei plăceri. -Ai o mare calitate, Sigrid: știi să bei. Nu e prea obișnuit la femei. -S-ar crede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cunoști. Ești căsătorit, Olaf? -Nu. Este pentru prima oară că îmi pui o întrebare indiscretă. Tăcu, ca și când ar fi fost prinsă cu o greșeală. Umplui iar cupele pentru a risipi jena. Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat. Momentul acesta scapă neamului omenesc dintr-un motiv mediocru: ființele sunt așa de grăbite să atingă culmea beției încât îneacă stadiul acesta fragil în care le este dat să merite noblețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e o medie bună. -Nu ești beat. Cei cu meseria dumitale obișnuiesc să bea. -Firește. Cei care nu știu să bea nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plictisești de șampanie, după câtă am băut astăzi? -Din moment ce de asta avem poftă. -E drept. Trebuie să asculți doar de propriile dorințe. Desfundai sticla gândind că fraza aceasta m-ar putea duce departe. Am băut cu religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea. Pentru mine, albul acesta era cel al paginii virgine pe care o cucerisem. SFÂRȘIT COPERTA IV „Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat.” 1 l’Arlésienne: povestire de Alphonse Daudet, pusă pe muzică de Bizet (n. tr.) 1 Joc de cuvinte intraductibil: Veuve-clicquot: marcă celebră de șampanie; veuve: văduvă. (n. tr.) 1 Joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se, uite că cel puțin eu nu m-am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță cu Bătrînul, dîndu-și seama că de data asta subiectul devine delicat. Atît a mai rezistat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le va trece prin cap în viitor să opereze o schimbare majoră de sistem, zîmbește brusc, arătîndu-și dinții ascuțiți, ca de lup. Mai cere un pahar cu rachiu, și de data asta îl duce la buze golindu-l dintr-o înghițitură, simte rana palpitîndu-i, cu asta am închis și capitolul ăsta, se gîndește simțindu-se dintr odată părăsit, neluat în seamă, pierdut printre ceilalți bețivi. Mai dorește domnul un rînd? aude vocea bărbatului care îi umple din nou paharul fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cristo. Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine de ce și-a pus în gînd să le vină de hac capitaliștilor tocmai cu propriile lor arme. — Ei uite la asta mă refeream, zice domnul Președinte, luînd și el o primă înghițitură. Și pentru așa ceva vom lupta în zilele următoare, pentru micile plăceri ale vieții. — în ritmul ăsta, zice Petrică, eu o să dau la rațe, sînt sensibil la stomac, chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
liber, își amintește încă un citat Bătrînul, pe care-l reproduce din memorie cu voce tare. Foarte, foarte pesimiste vorbele astea, dacă te gîndești că vin din mintea unui tînăr de douăzeci de ani, adaugă, în timp ce Poștașul își soarbe ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
c-ai fi în stare să-i pui pistolul la tîmplă, să preiei comanda unității și să mă urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Adică n-a fost nimic plănuit dinainte? Pe asta nu pot s-o cred, mărturisește Părințelul. — Nimic, spune Roja. — Toate coincidențele, neregulile din acte, devastarea pereților, plecarea celorlalte muncitoare, amenințările, recapitulează Curistul. — Nimic, repetă Roja, făcînd o pauză, luînd o înghițitură mică. Dar ce rost are să vă mai bateți capul cu ce și cum s-a întîmplat, important e c-a ieșit totul ca la carte, zice. — Așa se pare, doar că ne punem și noi cîteva întrebări, nimic mai mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]