293 matches
-
de cot, ferindu-le să se lovească de strapontine. Dar, încetul cu încetul, mișcarea s-a precipitat, șoaptele au devenit exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că nu-i pune nimeni nici o întrebare. Le rog deci pe cele două doamne cu stindardul să-și ia locul acolo, lângă ușă. Apoi corul să se alinieze după ele și în urma lui batalionul. Muncitorii formară repede rândurile, zâmbind și înghiontindu-se cu instrumentele de luptă. Foarte bine! Corul poate acum să înceapă să cânte. Specialista în imnuri religioase sună dintr-un fluier și membrii corului începură să cânte cu foc. O, Isuse, pășește alături de mine Ș-atunci mereu, mereu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
douăzeci și cinci sau treizeci de kilograme. — Așa că hainele nu vă mai veneau. — Deloc. — Și ce energie aveați, în acea perioadă? Puteați urca un șir de trepte? — Nu. Urcam două sau trei trepte și trebuia să mă opresc. — Din cauza oboselii? Alex îl înghionti pe avocatul de lângă ea și șopti: — Întrebare și răspuns. Avocatul se ridică imediat. — Obiecție. Onorată Instanță, domnul Burnet a declarat deja că fusese diagnosticat cu o boală letală. — Da, zise Rodriguez, și a spus că era înspăimântat. Dar eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să o scoată la suprafață pe acea altă Armanoush care locuia Înlăuntrul ei, dar care nu ieșise Încă la iveală; o ființă ascunsă, cufundată Într-un somn adânc. Cumva Baron Baghdassarian Împunsese creatura aceea cu ea sulița propriilor lui cuvinte, Înghiontind-o până când se trezise răgind și ieșise la lumină. Armanoush Întorcea Încă pe toate părțile În mintea ei acest efect Înspăimântător când a zărit un mesaj lung trimis de Doamna Peacock/Siramark - o armeancă americancă expertă În vinuri care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ce trebuia să aștepte? Și-a băut ceaiul. Apoi, cu o voce placidă, aproape stinsă, a spus: — Tatăl bunicii mele, Hovhannes Stamboulian, era poet și scriitor. Era un om remarcabil, căruia comunitatea Îi arăta un respect adânc. — Ce zice? a Înghiontit-o mătușa Feride pe Asya, Înțelegând prima parte a frazei, Însă pierzând restul. Spune că familia ei era o familie de vază În Istanbul, i-a șoptit Asya. — Dedim sana altin liralar icin gelmiș olmah... Asya a dat ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aducea deloc cu vocea ei răgușită de atâta fumat. Armanoush a observat că Asya se uita În direcția mamei ei cu o privire iscoditoare. Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
balustradei, care făcea semne cu mâna și zâmbea fermecător, nu era altcineva decât Hieko Takamine pe care o văzuse în filme. Reporterii cu aparatele lor de fotografiat au dat buzna spre punte. — E Heko! Heko-chan e pe punte! exclamă Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara cu buchetul de flori, n-au venit să-l întâmpine pe Gaston, ci pe renumita stea de cinema. Bănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dezgust pe chip. — Ne vedem acasă, zice și părăsește restaurantul. Bietul Gregory nici nu știe ce să spună. — Ăăă, Ellie, mă simt Îngrozitor că am deschis discuția. N-am vrut să Încep o... — Bărbatu-meu e un bădăran, zice Trish, Înghiontindu-l. Du-te afară și vorbește cu Dan. Trish mă reține chiar lîngă ușă și, după ce pleacă Gregory, se Întoarce către mine. — Știu că te Întreb dacă totul e În regulă, iar tu zici mereu că da. Dacă preferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un munte de om. Inima mi-o luase la goană de frică, dar am căutat să par cât se poate de liniștit. Doream să mă lovească acolo pe loc, ceva scurt și, dacă se putea, nu foarte dureros. M-a înghiontit spre vatra stinsă. Numeroasele candele care luminau sala erau în spatele lui, și eu nu mă mai vedeam în umbra sa. În vatră mai erau ceva lemne, câteva crăci groase și lungi. Ariald a ales două și le-a lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nădejde să-mi visez ursita. Și chiar am adormit ori poate numai am căzut nițel în somn. Visam ceva ce n-am mai știut pe urmă. Dar am auzit și vocile de-afară. Toți le-am auzit și ne mai înghiontea și un băiat care rămăsese de pază. Erau soldați turci pe care îi adusese un om al lui Vodă și le arăta căruțele cu copii. Turcii ziceau și ei pe turcește nu știu ce ziceau, dar păreau bucuroși și era bine. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uit la el. Poate că se uita pofticios. Poate că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui tanti Ani, trântindu-le cu atâta putere de pământ, de s-au făcut țăndări, iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare, cineva m-a înghiontit de-am căzut pe jos, palmele mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cad din nou, apoi am reușit să scap cumva din aglomerație, atunci deja toată lumea urla foarte tare, m-am aplecat și am ridicat șurubul, era plin de noroi, l-am șters de pantaloni. Lumea-și făcea loc cu coatele, se înghiontea sălbatic, unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici ca să vă cer sfatul. Voiam doar să vă spun ce a hotărât Krog, toiagul Tatălui, frate al lui Moru și stăpân al vorbei... Tăcură cu toții, ca la un semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul Îmi evoca Subsolul lui Filene, unde mușteriii aveau În curând să se Încaiere și să se Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
treizeci de grade sub zero, cine să vrea să se miște, să tropăie în stație, să se urce cum o putea în autobuzul care gâfâie gata să facă infarct, să rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o mână, înghiontit din toate părțile, pentru ca în sfârșit să coboare înapoi în aerul înghețat, urmat de sudălmile șoferului ursuz, și pe bună dreptate, ce, parcă el vrea să conducă acest autobuz betegit la ora șase și jumătate ante meridian, pe un ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat interviuri unei reviste de paranormal și, pe nesimțite, am lansat o legendă. Era ziua în care dădusem ecuațiile de gradul doi și îi lăsasem pe elevi să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de acest lucru, acesta făcu câțiva pași înainte, ieșind în lumină. Era Tabitha. Probabil că o luase în jos pe scară prin trapa de sus, în timp ce noi vorbeam. În spatele nostru, mișto-ul mai ținu o vreme, cu mașiniștii care se înghionteau unul pe altul. Remarcasem că profitaseră de ocazie să-l împingă un pic pe Steve de la unul la altul, așa, în glumă; era prea autoritar și plin de importanță pentru a fi declarat Dl Popularitate. Dar eu amuțisem, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se cațere pe schelă ca să-i strice Tabithei cablul. A fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi ne aflam pe platforma de servicii, i-a luat agrafa și apoi, pe când ne înghionteam unii pe alții, a aruncat-o pe podea, astfel încât să aterizeze lângă Ben. De fapt, cred că ar fi observat-o cineva dacă ar fi fost acolo de la început. Toți mașiniștii au priviri foarte agere, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deosebirea dintre animalele capabile de rațiune și cele incapabile. În cele din urmă, nemaiavând răbdare să asiste la Încercarea Paolei de-a se opune rațional unui punct de vedere care lui i se părea idiot, se Întinsese peste masă și Înghiontise cu furculița oasele de pui care se aflau de-o parte a farfuriei fiicei sale. — Nu le putem purta, dar le putem mânca, nu? Întrebase, se ridicase În picioare și se dusese Înăuntru să citească ziarul și să bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rărească, toată lumea se oprise să mănânce. Curând după ce observă aceasta, auzi șuierul ascuțit din frânele unui camion și ridică privirea pentru a vedea un camion mare cu o dungă roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
numai câteva secunde, a înșfăcat copilul și a dispărut la loc, în casă, bolborosind mohorâtă ceva legat de pneumonia la copii. Haide! Avem de făcut atâtea cumpărături de Crăciun și nu avem decât atât de puțin timp! Amanda l-a înghiontit dureros pe Hugo în coapsă, cu tocul cel lung și ascuțit. — Următoarea oprire e la centrul de frumusețe. Îmi fac programare pentru niște ședințe postnatale de destresare înainte de Crăciun. Hugo se întreba, ținând cont de faptul că asistenta pediatră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate mesele. Toate privirile se-ndreptară spre Georgeta, și un bărbat îi făcu chiar un semn desperat, la care fata ridică indiferentă din umeri. Stănică chemă o trăsură și se urcară câteșitrei în ea. Cât timp merse cu trăsura, Stănică înghionti pe Felix și-i făcu semne cu ochii, cu înțelesul: "Du-te cu ea, nu fi prost!" Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui Stănică, dar nu dădu nici un semn că le vede, ci privi numai din când în G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]