1,318 matches
-
vază cu flori pe credență și nici nu-și amintește să fi fost vreodată vreuna; nu e în general nicio vază de flori în camera ei, căci nici nu ar avea unde să stea. În plus, vazele de flori sunt îngrămădite toate jos și nici măcar nu este sezonul rozelor. Asta înseamnă că ea nu s-a trezit din vis sau nu din visul ei ultim, cel cu un capăt spre realitate. A visat cum a aprins lumina, ca pe-o alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă avea nevoie într-adevăr s-o mai privească. Când îl întâlnea, îi întorcea mereu profilul ferm, cu ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile de ape. Santiago este precum Lonely George, un exemplar rar, uitat în timp și proiectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost de acord că, în definitiv, nu putea fi un păcat atât de mare. Ciclul Anima & Animus Copiii și Îngerul morții Copiii. Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se vindece. Dumnezeu a învățat și el câte ceva de la diavol, nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încet dilatat, divizat în trepte de încet. Trecuse un ceas? Un război? Gluga căzu brusc și dezveli chipul: Mama!? îngăimă și căzu fără simțire... Se trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor, ciozvârte de alergări prin zăpadă, bucăți de frig, zâmbetele solare ale tovarășelor de joacă, zdrențe din înfățișările părintești la serbările școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se lasă Gulie, iar Dendé îi ține și el isonul, chiar așa revoluționarule, apropiați-vă cu toții ca să vedem cine a avut dreptate, le face semn celorlalți, care încep să se îngrămădească în jurul lor. Eliberat de Miliția Capitalei, domiciliul în Balta Albă, halal Timișoara, te-ai ars șmecherașule, îl îngheață Dendé cu privirea, ia să vedem pe unde o să mai scoateți acum cămașa, goțoilor, amenință și Gulie, să nu-l strîng de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ți se pare că e frumos? — Revoluția a fost frumoasă, zice Bulgarul cu jumătate de gură. Pas, n-am nimic, adaugă. — Deci totuși mai credeți c-a fost frumoasă, zice Roja simțind că într-o fărîmă de secundă i se îngrămădesc în minte o sută de gînduri. Că totul a decurs conform planului, că între noi n-au fost decît neînțelegeri minore care însă n-au influențat cu nimic mersul evenimentelor. Cu sau fără mine tot acolo ați fi ajuns. Picioruș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va fi cel mai elocvent pe care l-a ținut vreodată. Se credea că va cuprinde în cuvinte toată înțelepciunea pe care o acumulase în decursul vieții. Într-un final, veni și ziua cea mare, iar mii de persoane se îngrămădiră într-un amfiteatru, așteptînd cu nerăbdare pe marele om și discursul său. Churchill s-a ridicat, s-a îndreptat către microfon și a spus: "Să nu te dai bătut niciodată, niciodată, niciodată, repet, niciodată". Apoi s-a așezat la locul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop de ploaie n-a căzut. Mai mult, norii s-au îngrămădit spre est și acolo, nu prea departe, fulgera și tuna de mama focului. Te-ai supărat, Doamne, pe satul ăsta nenorocit și bine ai făcut. Merită păcătoșii ăștia să-l țină aici pe Fiul Tău? Stelele au reapărut peste sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa, dezlegat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
agale, spre gară. Pe măsură ce înaintam, drumul devenea tot mai neîncăpător: o mulțime de oameni veneau înspre mine, parcă fără să mă vadă, uitându-se unii la alții, râzând, arătând cu degetul spre vecinii lor... Nu înțelegeam nimic. Pe cer se îngrămădeau nori de ploaie. Am iuțit pasul. Și ce să vezi ?! Lângă perete, chiar sub ceasul mare pe care scria cu litere negre-aurii : Paul Garnier, chiar acolo, sub ceasul gării, l-am văzut. Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care era cea mai îndemânatecă, a dublat "ușa" bordeiului cu unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele nu lipseau. Nu-i vorbă că șapte persoane îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie însă să recunosc că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte suflete, condițiile de igienă precare și mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luat de prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe un obiect, și-l îngrămădesc în husă. Trag fermoarul. Dau să urlu. Tata mă oprește. Nu e nimic de făcut. Îmi confirmă și Pitu, la ureche: "Autopsia..." Nu pricep nimic... Avem tot inventarul?... Vorbise pălăriosul cel mare... Apoi către tata și Pitu: "Mâine, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să trăiesc și fără. Indiferent ce aleg, ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt. Mi se strânge inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei, a spus unul dintre ei. Pe timpul verii. El însuși n-a locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de bună seamă, m-ar fi luat la pieptul lui și m-ar fi consolat. Dar de fapt spaima propriu-zisă îmi este străină. Eu nu sunt așa. Nici Doré nu fusese așa. Cu mâinile tremurânde și sufocat de groază, am îngrămădit în rucsac blocul de desen, tocurile, tușul și plicul de la tata, pătat de cât de des îl pipăisem, și am fugit jos împreună cu toate celelalte viețuitoare mici. Apoi am stat până dimineața pe piatra mea de la marginea drumului și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Doré, moartea era ceva așa de obișnuit și de la sine înțeles, că nu se poate să fi fost nepregătit când ea l-a lovit. în Biblia lui oamenii mor într-o proporție aproape lipsită de sens, adesea în grupuri mari, îngrămădiți la un loc, colectiv și solidar. Eu am studiat imaginile foarte atent, linie cu linie, atât în versiunea lui Doré, cât și într-a mea, și am numărat atât momentele morții, cât și pe cei propriu-zis morți. Nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pumn de noroi și l-am aruncat în el, și prostul a luat și el un pumn de noroi și l-a aruncat în mine, și eu iar am luat un pumn de noroi... și așa, mam, s-a tot îngrămădit la noroi... Iartă-mă, mam, am greșit... O iertați, doamnă?! întrebă băiețelul, fără să-și creadă urechilor, păi tata m-ar bate de mi-ar sări măselele până în cimitir!... O iert, băiete, dacă a cerut să o iert, o iert
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
p. 61); ,Constancia îi privise minute în șir, cu un fel de căpoșenie întristată" (p. 64); ,Doliul? O goangă fără noimă. Jelirea norei? O pierdere de vreme." (p. 82); , Peste bătălii și castele, peste alianțe și trădări, peste toate merindele îngrămădite în tolba vieții stăteau dragostea și priceperea de-a i te dărui până la ultima părticică a trupului și a minții." (p. 126). Lăsând deoparte tolba plină a vieții, cea a romanului ar mai putea fi scuturată, la o viitoare ediție
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită prin colțuri sau căzută în dosul rafturilor de cărți, ca formă de guvernământ, regalitatea. Regalitatea cu pene, desigur. O altă parte e scrisă printre râgâielile sonore, înjurăturile variate, dar lipsite de imaginație, și fumul acid de usturoi care, în sunet
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
al lui Ieroșka I, adus din Rusia de contesa Benkendorf, "distinsa prezență a tribunei oficiale de la cursele de trap". Lucruri demne de interes aflăm și despre vehiculele cu tracțiune hipo: "Trăsurica cu două roți, joasă și largă, unde se pot îngrămădi doi sau trei oameni, se numește cacealcă. Nu șaretă! Șareta este ceva mai înaltă. Nu sulki! Sulkiul de curse pe roți de bicicletă are un singur loc. Nu americană! Americana este o trăsurică, e drept pentru un singur cal, dar
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]