264 matches
-
cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lipită o ilustrație reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spuse bătrânului, îmbietor: - Măi Costache, fă-mi, mă rog, plăcerea și treci mîinedimineață pe la mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste zi, rămânem uimiți de suita asta care apare într-o cadență fără legătură, ca o pasăre în colivie, care sare de pe o scândurică pe alta. Și totuși, aceasta este evidența știrilor, așa cum apar ele, zi de zi, ca o îngrămădire de fapte care nu decurg unele din altele, dar există și, mai ales, sunt înregistrate ca făcând istoria unei zile. Și te întrebi dacă această alcătuire, căreia i se supune orice buletin de știri pe lume, nu este cumva un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
felul brut în care toți ne trăim zilnic viața, ca brute ale vieții, ca simple organisme puse decupat în mișcare. Iar dacă știrile reflectă ceva „obiectiv“, o lege care are mereu priză asupra lucrurilor fizice este tocmai acest caracter de îngrămădire, de agregare disparată a faptului de a fi și de a te afla în viață. Nici un om genial n-a descoperit caracterul „adevărat“ al știrilor, ca înregistrare sincopată de fapte, ci el a fost găsit așa, s-a impus de la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spus că ar fi scris un jurnal incomparabil, extraordinar de interesant. Jurnalul a fost publicat, eu am dat peste el în 2006 și am fost dezamăgit în cel mai înalt grad. Cum se poate vorbi în termeni superlativi despre o îngrămădire de pagini goale, șterse, fără nici un suflu, într-o epocă în care, orice s-ar spune, măcar de amărăciune și durere nu s a dus lipsă. Cred că puțin după asta mi-a încolțit ideea să mă apuc și eu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu toată vitejia nepilduită, într-o stare foarte grea. Vatatzes, știind aceasta, se cutremura gândind la căderea verosimilă a cetății, de a căria posesiune atârna siguranța cuceririlor sale din apus; dar pe de altă parte privea cu părere de bine îngrămădirea dușmanilor săi în apus, pentru că în chipul acesta îl rămâneau mînile cu totul libere în răsăritul cu mult mai important pentru planurile și scopurile sale. Se puse dar pe temporizare, pentru a osteni pe inamic prin un lung asediu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care e atât de întins până unde ajung ramurile atârnătoare ale copacului. Procesul posterior e cam următorul: la marginea estremă a acestui cerc astfel nutrit, și anume la marginea dintre copac și suișul muntelui, care e mai puțin bogată în îngrămădire de elemente pentru nutrirea plantelor poate să crească un nou copac. Acesta devine centrul unui nou cerc de pământ roditor, la marginea căruia se adună material nou prin lepădare de ramuri și crengi. Fiece plantă nouă gunoiază așadar pământul pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe Lucile de Chateaubriand... Mi se pare uneori c-aș descoperi ușor toate secretele lumii, afară de cel al dezrădăcinării din ea. Noblețile sufletului decurg din dezadaptarea la viață. Cum cresc afecțiunile noastre în preajma inimilor rănite! De unde să plece senzația de îngrămădire infinită a vremii, de invazie a bătrâneții în mijlocul tinereții și a iluziilor ei? Prin ce taină dureroasă devii un Atlas al timpului la vârsta înșelăciunilor? Nimic din ce-ai trăit inconștient nu te apasă; clipele au murit viu în tine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și miresmei cedrilor din Liban, sărmani Templieri, ce s-a ales din toată această epopee a voastră? Duioșie, melancolie, pălirea unei glorii pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate că de aici se naște acea legendă despre cavalerii Templului ce Încă obsedează mințile pline de deziluzii și arzătoare de dorințe, povestea despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pentru cineva care ar putea să privească lumea de sus, sfidând legile gravitației, ca Indra Lal Roy, campionul zborului, Agra s-ar vedea ca o mișcare turbionară de pământ, un vârtej de cărămizi din noroi și nisip. Spre sud, această îngrămădire confuză de străzi sinuoase se oprește abrut în grilajul Cantonamentului britanic. Cantonamentul (prescurtat Cant. în toate documentele oficiale) este alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru copii; bulevarde construite strategic și terenuri pentru paradă, barăci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
între patru soldați cu baioneta la armă, aștepta acuma întoarcerea sublocotenentului care intrase să anunțe sosirea prizonierului. În fundul ogrăzii aceleași două automobile și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din uliță, se opriseră în loc, uitîndu-se la ofițerul între baionete, cu hainele murdare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
asumă o stare simbiotică, o simbioză în care unul crește din alta și o schimbă pe aceasta: să fiu primitoare și blândă cu oscioarele noi... să te aștept cuminte, cum se cuvine... ești acolo, începi să fii dintre noi... Vorbind îngrămădirii de viață, oscioarelor și mușchilor translucizi nedefiniți ea se adresează astfel: Dragă fată, dragă băiat, Vreau să te apăr de toate relele... Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă... vreau să te sprijin în panică și în dezolare, să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi făcea bine. — Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
se uite la mine: —Mâne nu, e duminică; taica stă acasă... Atunci vin luni... tot pe astă vreme... Ea tăcu. Se întoarse și intră repede în casă. Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduse aminte că l-a mai zărit la vânzarea juncanilor, apoi îl pierdu din vedere, pe când Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi au pus niște creștini câțiva copăcei, ș-au rămas și două cruci, dar locul se tot sălbătăcește, și peste câțiva ani nimic n-are să se mai cunoască... Eu mă întorsei cu mai multă luare-aminte spre vechiul loc de pedeapsă. Îngrămădirea de tufișuri era liniștită și pustie. Am să-ți spun istoria asta, zise deodată bătrânul Ștefan Leu; e interesantă și-mi aduc bine aminte de dânsa... Eram pe atuncea flăcău, aveam ș-o lecuță de slujbă la ocârmuire, ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lumina soarelui un popor sărac, care-și duce încovoiat năcazurile, își vorbește netulburat jargonul și se închină Dumnezeului său. Sunt acolo căsuțe vechi și joase: din uliță trebuie să cobori două trepte ca să dai într-un miros greu de îngrămădire și să te lovești cu capul de tavan. Ferestrele abia se ridică de-o palmă deasupra noroiului din drum. Dintr-o locuință ies dimineața și două familii, și trei. Bărbații își încep goana după pâne, femeile ofilite încep a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vaiete și de cântări; bătrânii intră în papuci în școală, în laibăre negre și cu cușma blănită. Și cel din urmă, cel mai sărac și mai umilit, se grăbește spre rugăciune, cu cărțile în coșteiul alb de pânză. În îngrămădirea aceasta și în sărăcia aceasta a neamului său a crescut Haia, fata lui Leiba Sanis. Până la șapte ani n-a cunoscut altă lume. Mahalalele românești erau tot așa de departe, ca și America. La șapte ani, tată-său Sanis, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i așa de frumos, tare te rog să-mi cetești și mie... Cetirea aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele pământului umed. Soarele avea o lumină deosebită și intra și pe ușă și pe ferestre în odăița strâmtă în care românca cetea rar, monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și treceai înainte... Nu ți-a păsat niciodată de mine... Acuma știi... Bucșan întinse mâna. Fata se întoarse în loc, și porni în fugă, cu fustele fâlfâind în vânt. El se repezi pe urma ei, o ajunse la șanțul târgului, aproape de îngrămădirea neagră de case, o cuprinse de braț, o opri ș-o întoarse în loc. Fata se apăra gâfâind: Ce vrei? lasă-mă! Ți-am spus! acu ce mai vrei de la mine? Ți-am spus tot... ce mai vrei? Dumnitale alta ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]