1,779 matches
-
nu era treaba spitalului să aibă grijă de o fetiță mosarwa și un bebeluș. Presupun că s-au gândit c-o să se-ntoarcă la tribul ei, după cum se și întâmplă de obicei. Una dintre surorile de la spital s-a arătat îngrijorată văzând o fetiță care stătea în poarta spitalului și și-a dat seama că n-are unde să se ducă. Așa că a luat-o acasă la ea și o a cazat-o în curtea din spate, într-un șopron pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar n-am auzit de ea până acum. Soțul celeilalte femei m-a rugat să aflu ce învârte nevastă-sa. Asta-i tot. Cele două servitoare se calmară, dar cea în vârstă încă părea îngrijorată. — Dar dacă-i povestiți lui cum stă treaba, o să vină și o să-i ceară socoteală stăpânului nostru și ar putea să-i zică neveste-sii că bărbat-su’ are o amantă. Și-atunci, s-a zis cu noi. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care a urmat, nici în celelalte, cinci ani la rînd au trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două cuvinte. Cu siguranță că și Călătorescu de la jandarmi și Cihoski de la Marele Stat Major ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați și migdalați se apropiau și mai mult, iar chipul cu trăsături fine căpăta o expresie Îngrijorată. Îi plăcea Din. Era desigur mult mai capabil decât ultimii ei colaboratori, postuniversitari americani care nu Încetaseră să lucreze la proiectele lor plicticoase despre economia politică a petrolului și despre ajuto rul internațional acordat țărilor asiatice devenite recent indepen dente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
masă erau niște coji fleșcăite de banană dintre care s-au Înălțat În spirală câteva musculițe când s-a așezat În fața lui Adam. — Mă scuzați, am luat niște banane, a zis el. — Te simți bine acum? l-a Întrebat privind Îngrijorată spre bucătărie, În speranța că Mick n-o să Întârzie prea mult. — Mă simt perfect, a Încuviințat el. Ceasul se răsucea Încetișor În mâinile lui, iar inscripția GOL DEN CLOCK - MADE IN CHINA apărea și dispărea cu regularitate. — Tata Își trage
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să se bage n pat cu ei sau să-i scopească. — Așa zice Bill. Sovieticii și chinezii pompează bani În Indonezia, dar nimeni nu știe unde se duc banii ăștia sau ce se face cu ei. Armata devine tot mai Îngrijorată, nici ei nu știu ce o să se petreacă. — Nimeni nu mai știe nimic! Margaret a rămas cu ochii la Mick, care se Întinsese după sticla de bere golită de mult și Începuse să râcâie cu unghia resturile etichetei. — Pur și simplu nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-o noapte, se făcea că-mi dădea vecinul de sus uite așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atenție, verificați până în al nouălea neam, nu fusese în stare să ducă jugul căsniciei, gata, să aleagă odată pentru totdeauna singurătatea, nu mai putea investi în ea nici o para chioară! Firește, atunci când observase că i-au crescut mari copii și, îngrijorată, își revărsă asupra lor întreaga dragoste maternă, neconsumată, și ea, cu nebănuite resurse, începu să aibă cumplite nopți de insomnie la gândul responsabilităților ce-o copleșeau. Era însă cam târziu. În câteva luni de zile meditatorii n-au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o nălucă pe trotuare, astăzi era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA, se cufundase în șuvoiul de oameni ce popula trotuarul într-o parte și alta, se pierduse acolo și-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după mine aș primi și nu de dragul banilor, ci așa, ca să am o ocupație în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să fii singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt obosit, Carmina, aș vrea o cafea. Ea își eliberează mâinile din strânsoare, merge la bucătărie plutind, ar vrea să aibă puteri magice, să electrizeze băutura amăruie. Revine în cameră cu tava și cele două cești. El, în fotoliu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut? Distrugi totul dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam, mai rapid, îl împinse la o parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trecut pe lângă Noua Zeelandă. Mai avem puțin. Apa clocotea. Ne sufocăm de cald. Deodată am fost învăluiți de fum și un zgomot asurzitor se auzea. Eram lângă Krakatau. Peste puțin timp va erupe. Au murit doi oameni din cauza căldurii. Toți eram îngrijorați. Nu știam dacă vom mai scăpa. Ah, iar începe să erupă. O navă a luat foc! Numai noi rămăsesem. A ars puțin și vaporul nostru, dar oamenii au stins focul. Deodată am auzit un zgomot asurzitor. Am țipat. Bunica m-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvinte de care avea nevoie În fiecare zi dar, În același timp, Își aducea aminte de cuvinte vechi cu care nu știa ce să facă. Unele dintre ele nici nu erau românești, spre mirarea jucată a Martei care Îl Întreba Îngrijorată: Jaj, Cori dragă, de când vorbești tu ungurește? Tovarășii, apăsa anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul atunci când vei înțelege... Făcu o pauză. — Voiam să spun „gradul tău de implicare“, dar mă refeream de fapt la „ce-o să-ți facem noi“. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că, pe vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor de rude și vecini ce stăteau la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care se întâlnea cu toți defuncții familiei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
secretara anunță prezența unui personaj ce insistă foarte mult să-l vadă, în ciuda momentului și a situației. Domnule Sicran, se pare că este vorba de ceva foarte important. Probabil în legătură cu unul din dosarele ce lâncezesc nerezolvate pe masă, adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi în grabă cu roua protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o iubire cinstită, de care nu se fereau și nu s-au sfiit să o spună și celor doi copii, care Încă erau foarte tăcuți. La un semn discret făcut de Victor, Maricuța, cu o voce și o privire voit Îngrijorate, dar insuficient de bine disimulate, spuse: Mariniță-mămică, oare nu-i timpul să mergi Înaintea vacii? Pân’ ajungi, pân’mai vorbești cu una cu alta dintre colegele tale, nu? Iaca plec acu’, mămică! Stai olecuță! Oare n-ar fi bine să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]