2,408 matches
-
În ceea ce-l privește pe Florin Dumitrescu trebuie spus că acesta nu apelează la violență, dar se adresează concurenților cu afirmații jignitoare. Nici Sorin Bontea nu este mai blând, el ucigându-i cu priviri tăioase. Aspiranții la marele premiu sunt îngroziți de felul în care sunt tratați “După, sunt terminați, sunt storși ca o lămâie, dar tot ar fi în stare să-l strângă de gât pe oricare dintre jurați. Unii dintre concurenți au mărturisit, chiar cu lacrimi în ochi, că
Groază la Masterchef. Ce pățesc concurenții: Asta trăim în fiecare zi () [Corola-journal/Journalistic/43313_a_44638]
-
atitudini. Iar ca răspuns la întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de melodrama unui text despre revoluția rusă, care îi trezește reacții antagoniste („mă îngrozește și mă fascinează”). Pe lângă eseuri, sunt prezente și alte forme de dialog: conversația, interviul (cu Javier Marías, Norman Manea, Amos Oz) ori dezbaterea epistolară (între romancierii spanioli Félix de Azúa și Javier Cercas, care sunt și profesori, de estetică și
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
al convingerii că frumosul e în altă parte decât au crezut cei dinaintea noastră, că frumoase sunt „buildingurile” cu zeci de etaje, cum e acela care strivește, la propriu, biserica armenească și sediul comunității armenilor. De câte ori trec prin preajmă sunt îngrozit. Retorica lui Andrei Pippidi este una a revoltei, a indignării fără margini și câteodată a disperării. Iată cum sună titlurile sale (câteva): „O profanare!”, „Vin sălbaticii”, „Bucureștii se duc”, „Opriți distrugerea!”, „O clădire de Horia Creangă în pericol”, „Chiar nu
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
casă muzeu, păzind în trei schimburi obiectele donate statului, care i-au ținut loc de familie.”). Alții mai mărunți, din rândul politrucilor propriu-ziși (Virgil Florea, Constantin Părăluță, Ion Moraru ș.a.) primesc plesnituri repezi, șfichiuiri. De altfel, numele lor, care altădată îngrozea, nu mai spune azi nimănui nimic. De o imagine bună, în schimb, beneficiază Constanța Crăciun, „o doamnă” care „contrastează total cu fauna ce-o înconjoară” și la fel Alexandru Balaci a cărui faimă de obedient fără limite nu e confirmată
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
elevilor veți spune. Nu, oameni buni, nu În favoarea elevilor ci În favoarea unor autori și editori puși să facă bani peste noapte, și atât. Ați avut vreodată curiozitatea să răsfoiți măcar manualele alternative, dragi părinți? Și dacă da, nu v-ați Îngrozit? Eu vă spun că educatorii sunt Îngroziți: Învățători, profesori nu știu ce să mai facă ca să poată totuși da elevilor minimum-ul necesar de cunoștințe corecte. Vorbeam Într-o zi În tren cu o Învățătoare care mi povestea că nici nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
un mic fragment dintr-o operă a unui scriitor. Și pe această bază trebuia făcută o lucrare serioasă. Am Întrebat, de curiozitate, câte cursuri au fost susținute de profesor pe această temă: autor, operă și curent literar. Răspunsul m-a Îngrozit, cu toate că mă așteptam la el: nici o oră, pentru că dl profesor fusese mai mult plecat În străinătate. Singurul lucru bun În toată această mizerie a fost dorința tinerei de a Învăța cât mai mult și mai bine și tenacitatea ei. Și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
neglijabil. Li se Îmbuibă mintea studenților cu tot felul de literatură malefică (vorbesc acum În stricta mea specialitate, dar cred că este valabil și pentru alte obiecte) care deformează mințile și spiritele tinerilor mai slabi de Înger și care te Îngrozește și pe tine, om format și echilibrat. De ce?! Pentru ca generația tânără să ajungă Întradevăr ceea ce vor cei ce se cred stăpânii lumii: o târâtură care să semene cu orice animal și care să știe să asculte de ordin, numai om
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
control preventiv sau curativ necesar unui echilibru sănătos al organismului. Spuneți dumneavoastră, domnilor de la putere, ce ați făcut din sănătatea noastră și din rețeaua sanitară care era destinată ei?! Vă Întreb pe voi pentru că eu și alții ca mine ne Îngrozim când privim În jur. Privatizare și În domeniul sanitar. Frumos. Dar unde sunt spitalele publice, acolo unde se poate face bine tot omul sărac din țara asta. Unde au dispărut? Ați vrut și ați aplicat sistemul vestic. Dar cum? În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce facem cu el? Străinul se scutură ca sub o izbitură primită prin pământ. Fața i se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tocmai despre această religie și grozăviile ce se petrec la mormoni, pentru că a lor este biserica aceasta, atât de pompos denumită. Era o emisiune științifică, susținută de mai mulți cercetători și membri sau foști membri ai acestei congregații. M-a îngrozit ceea ce mi-au auzit urechile. Infinitele mutilări psihice și privațiuni fizice și morale ale simplilor membri față de nonșalanța și „blândețea” expuse de predicatori și inițiați îți făcea pur și simplu rău. Toate în tot, o politică dură de subjugare a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mlaștină de 8 ori, se întoarse deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
comunal, unde venise să-și panseze o rană de la piciorul stîng. Eu stăteam acolo cu gîndul să-mi scot o măsea, dar, nehotărît cum sînt de obicei, am renunțat pînă la urmă la această idee eroică). Deodată, începu Nuțu încă îngrozit de cele trăite în peșteră, c-c-cum stăteam noi și ne t-tot uitam la cio-ciolanele alea de mamut, ori de naiba mai știe ce și vorbeam cît mai tare numai ce s-s-s-aude, nu nu departe de noi, prrrrr! de p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu știu să-l ajut. Mă dau jos la Romană și îmi e rușine să-i las mai mult, deși aș vrea. Niciodată n-am fost bun la ches tiile astea. Mă plimb puțin aiurea. Mi-e frig și mă îngrozește ideea că trebuie să umplu cumva tot timpul ăsta până diseară. Îmi verific telefonul. E curios cum înainte îmi imaginam că, atunci când o să am timp, o să fac aia și aia, o să fiu liber, o să colind așa, de capul meu, și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
începînd de acum, pentru a doua oară; că, de data aceasta, avea de dat socoteală pentru tot ce urma să întreprindă... Conștientiză atunci, pentru prima dată în viață, ce înseamnă cu adevărat să fii responsabil pentru faptele tale. Se scutură, îngrozit de povara ce-i apăsa umerii, și se întrebă dacă era, cu adevărat, pregătit pentru ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul ei drept. țStâng? Nu, e bine! Drept.) — Las’ că știu eu... — Nu înțeleg o iotă din ce spui. Adică sunt nebună. Acum spui că sunt nebună! Nu e suficient că m-ai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gândește la galerie, nici să-și fluiere publicul, ci să-l reprezinte pe cel viu, adevăratul viu, iar în scena de sfidare omoară cu adevărat pe cel care îi este adversar... a omorî cu adevărat este a omorî pentru totdeauna... îngrozind galeria, și în scena de amor, închipuie-ți dumneata nu vrea să zică nimic... Se întrerupe pentru a scrie un aforism și continuă: Sunt coriști, decoruri, prime și secunde părți, fragmente... Eu, Fulgencio Entrambosmares, am conștiința rolului filosofului pe care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Luisito.... ! Luis! Mă iubești mult, mamă? Mult... mult... mult... Luis, soarele vieții mele... Luis! Cât mă iubești? Mai mult decât toată lumea. Mai mult decât pe tata? Se înnourează fruntea Marinei, dacă ar vedea asta Avito... Cu remușcarea unei ascunse crime, îngrozită în fața apariției invizibile a destinului, se ridică repede și lasă copilul pentru a continua visând. Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro este distrat; nu poate rezista la cravata roșie a lui Federico, spongioasă și umflată, care îi strânge gâtul. Ceva melancolic, zice Apolodoro ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico, cineva pe care moartea l-a îngrozit. Cum? S-a lăsat în voia ei, fără îndoială, pentru că o ura cum se lasă unii bărbați la femeie.... Paradoxuri! Poate! Se sinucide doar cel care urăște moartea; melancolicii îndrăgostiți de ea trăiesc, bucurându-se s-o aștepte și, cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
artistice ireproșabile, intensității și sincerității simțirii, perfecțiunii execuției. După moartea lui Pericle, Atena se vede din nou prinsă în iureșul războaielor; pe acest fundal, viața socială va suferi și ea importante modificări. Sofocle, care are acum 70 de ani, asistă îngrozit la impunerea unei noi ideologii, care afirmă primatul individului asupra colectivității, lăsând drum liber ambițiilor și capriciilor personale (această nouă mentalitate va fi subtil reflectată în Electraă. Bătrânul dramaturg se gândește tot mai mult la Pericle, la vremurile glorioase când
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Totuși, ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât, Încât să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca acest Căreală, se gândea Vasile, nu cade niciodată pradă delirului, iar dacă nebunia se declanșează În mintea lui, În general lucrul acesta se Întâmplă fie pe nepusă masă, ca o revelație inversă, fie În urma pierderii cuiva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]