1,838 matches
-
și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e absolut necesar - arătă În jur. Dar trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail se strecură pe lîngă trupul încremenit al prințului Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trei luni, În același loc, nu Înainte de a‑i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întâlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatând Îngrozit că temerile‑i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr‑un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
traduceri existând negru pe alb În fondul Bibliotecii Muzeului Britanic. Iar cum majoritatea muritorilor au față de litera tipărită aceeași venerație ca față de Sfânta Scriptură, mulți vor admite această dovadă fără crâcnire și fără circumspecție intelectuală. „Oare este posibil, se Întreba Îngrozit un redactor de la Times, ca o bandă de criminali să elaboreze un astfel de plan pe care la ora actuală să‑l pună senin În aplicare?“ Fondul bibliotecii În care se păstrează această supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nefericit, care îl afecta deosebit de puternic, căci dintr-odată simți cum ceva îi atinge obrazul, si, aproape în aceeași clipă, se auzi un zgomot scurt, urmat de un urlet de durere, și când se apropiară câțiva oameni cu torțe, descoperiră îngroziți că, în zborul sau nebunesc, urmărit de prădători, un pește zburător se înfipsese cu violența în ochiul drept al cârmaciului principal. Bietul Moeteráuri căzuse pe spate în urmă puternicului impact, și doar plasă de protecție de la pupă îl împiedicase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când era mică și nu știa să meargă, tatăl ei îi mișca forțat picioarele, precum Charlie Chaplin papuceii de lemn, astfel că într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în top. Adâncită în lecții și "istorioare interesante" o prinse iarna, una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor pe obraz și se despărțeau. Într-una din zile, ieșind de la școală, Luana constată îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un profund dispreț și arătară o totală lipsă de interes față de bolnavă. Simțind că-i moare copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce era vorba Luana se simți îngrozită și rușinată. Chiar trecuse copilăria, vremurile de amiciție deplină cu purtătorii de pantaloni, timpurile de joacă febrilă departe de orice intrigă și teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la ce să se aștepte. Închisă în camera ei, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iașului. Toți cei care au avut ceva de spus și au avut curajul s-o facă. A doua zi, o dată cu răsăritul soarelui, au început represaliile. Luana a auzit, numai, despre ele. Câțiva dintre demonstranți au fost exmatriculați. Au venit părinții, îngroziți, revoltați, cu vorbe grele de dojană la adresa odraslelor și sarsanale burdușite pentru capetele "încoronate" ale facultăților. Studenții au fost reduși la tăcere. Totuși, răzmerița lor a avut și câteva urmări bune. S-a dat drumul la curentul electric, li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana Darie veniră spre seară, îngrozite, speriate de moarte. Se apropiară cu lacrimi în ochi de patul în care trupul firav al Luanei se odihnea, vorbind în șoaptă, ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
folos. Citi despre oameni de afaceri importanți ori la început de drum, tineri studenți dornici de afirmare, femei emancipate, politicieni, investiții inspirate sau nefericite, sondaje și prognoze pe toate temele, interviuri cu fel de fel de capete luminate și constată, îngrozită, în ce beznă trăise, în ce adânc al necunoașterii și lipsei de deschidere stătuse cufundată ani de zile. Își dezvoltă vocabularul, se familiariză cu termenii vehiculați prin birouri, începu să priceapă discuțiile la care lua parte. Venită din umbra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase cumva formula. Avea un gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
destul de mult, încât să atrag atenția cuplului de bătrâni de pe bucata de plajă de lângă a noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fata s-a Îngălbenit și apoi s-a făcut vânătă de furie și neputință, l-a privit ca pe un șarlatan și s-a gândit cum poate un băiat așa de liniștit și frumos să fie așa de rău, apoi Îngrozită că toată lumea va afla aranjamentul lor cu tezele și lucrările de control a zis: Bine, ai câștigat, da’ nu cinstit, ci ca un nerușinat! Iaca vezi acu’, satură-te! Va a privit pentru câteva secunde ceea ce dorea, sentimentul de furt
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
an / Cerul s-a coborât spre pământ: / Ninge năpraznic la Bran. // Dinspre Caraiman / Nicio o erecție solară.“ (Ninge la Bran, I) Nici unui alt poet nu i-a mai trecut prin cap să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filozofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]