1,814 matches
-
nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara asta? Unde sunteți acum? Georgie e cu tine? Eram atât de nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te-a cucerit? — Da, răspunse Georgie, tot fără a se uita la mine. Și tu ai noroc, am zis. Așezați-vă aici lângă foc, să bem o șampanie. Și lăsați mutrele astea vinovate, de parcă ați fi fost prinși făcând ceva îngrozitor. Am tras-o pe Georgie de mânecă și am dus-o spre canapea. De data asta am fost convingător. S-au așezat amândoi. — Peste puțin timp n-o să mai arătăm atât de vinovați, spuse Alexander. Ne bucurăm grozav că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele de Audubon. Antonia se dovedea a fi plină de o energie debordantă iar compania ei mă obosea îngrozitor. În efortul ei sincer de a păstra pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și ce face ea e minunat! Probabil că naziștii sunt o scuză pentru tot ce se-ntâmplă în casa asta! Ah, nu știu, zice soră-mea, poate că da, și se pune și ea pe plâns, iar eu mă simt îngrozitor, căci ea varsă lacrimi pentru șase milioane de oameni sau așa ceva, pe când eu mi le vărs numai pentru propria mea persoană. Sau cel puțin așa cred. Mort după pizdă Ți-am povestit cumva că la cinșpe ani am scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Milton. Îl iubești foarte mult, nu-i așa? Am roșit un pic și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că era la New York și el era, de fapt, la Rio cu un model În vârstă de cincisprezece ani! spuse Lauren. Poate dacă aș fi fost Îndeajuns de paranoică, mi-aș fi dat mai repede seama cum stătea treaba. Era Îngrozitor. Oare de ce le povestisem lui Tinsley și lui Lauren despre Sophia? Ele nu făceau decât să Înrăutățească lucrurile. —Eu zic să-ți cauți avocați chiar acum, râse prostește Lauren. Este mult mai ușor să fii divorțată. —Sunt de aceeași părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte tentată. Dar acum, serios, ce-o să mă fac? am continuat eu. Poate că nu este ceea ce pare... Începu Lauren. Nu e deloc cool să faci tamtam Înainte de a fi absolut sigură. Vai, Îmi pare că o să plângi. —Mă simt Îngrozitor, am spus, Încercând să nu plâng. Nu era momentul să cad Într-o stare de tristețe În contul activităților soțului meu de călător În jurul lumii. Totuși, simțeam cum Îmi dădeau lacrimile. Adunându-mă, m-am uitat la ceas. Era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine În felul ăla. Mă făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În stare să păstreze un secret. Asta era Îngrozitor. Mi-am Îndreptat atenția Înapoi la televizor: poate că Access Hollywood o să-mi mai distragă gândurile de la ale mele. —PUR ȘI SIMPLU SUUUPER!!! zbieră Nancy, care era Îmbrăcată cu o rochie albastră, acoperită cu strasuri albe. Arăta exact ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toate, dar, oricât de mult greșește cineva, este groaznic să trebuiască să recunoască asta. „Îmi pare rău“ era o scuză mult prea firavă din partea unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede. Îngrozitor! izbucnește fata, îndesîndu-și ochii în pumni. Dacă dumneata ai fost în stare să ai divergențe cu tatăl dumitale și să-l părăsești... Dacă ți-aș povesti de ce l-am părăsit, m-ai înțelege, cum și eu te-am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
evaluată, împachetată. O păstrezi în tine. Și, eventual, vii doar cu dorința de-a ți-o lăsa scoasă la iveală. Unde am greșit, Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat de..., de ultima picătură a paharului plăcerii în doi, cînd, ca un prost ce ești, chiar dacă eu te-am asigurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și, eventual, vii doar cu dorința de-a ți-o lăsa scoasă la iveală. Unde am greșit, Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat de..., de ultima picătură a paharului plăcerii în doi, cînd, ca un prost ce ești, chiar dacă eu te-am asigurat că nu-i nici un pricol, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și nici măcar n-am întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba, cum mi-a zis Săteanu, măcar să-i atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî capul sub cuvertură. — Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care telefonă la el la serviciu. Așa începu perioada telefoanelor de învoire pe motiv de boală. Surveneau cu o regularitate înspăimântătoare; o dată, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la bun început faptul că rostea corect numele actorilor, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în pădure, să dezvolte vorbirea (ca, de exemplu, Filip să spună o poveste, iar unul dintre șoimi să o ducă mai departe). În concluzie: datoriile le decretează tovarășa Stănescu. Dacă nu îndeplinești datoriile, tovarășa Stănescu, și nu Patria, se înfurie îngrozitor. Din moment ce nu se supără, Patria nu există. Din moment ce Patria nu există, deși toată lumea e convinsă că ea există, Patria nu poate fi decât tovarășa Stănescu. Q.E.D. Pe larg, Quod Erat Demonstrandum (pentru că între timp am fost pe la școală unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În fotoliul mare de piele și să se uite fix la perete, practic În stare catatonică. Chiar Înceta să mai mănînce și, lucru care mă afecta direct, nu-mi mai dădea nici mie de mîncare. Iar acest lucru mă stresa Îngrozitor. Și, În afară de-asta, mă simțeam total inutil. Așa cum probabil v-ați dat deja seama, sînt eu Însumi o fire destul de depresivă și știu totul despre cele șaptesprezece feluri de disperare, așa Încît, chiar dac-aș fi fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici vreun vechi prieten de familie. Cum aș fi putut verifica ? Tot ce puteam face era să compar o imagine mentală cu o alta, la fel de suspectă, și În final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu cunosc pe nimeni altcineva În afară de fratele dumitale. E cumva acolo? Nu. — Ai auzit ce s-a Întîmplat? — Mi-a povestit. — Mi se pare că te așteptai la ceva, nu-i așa? — Nu la asta, ci la ceva mult mai Îngrozitor. Nu știam de omul acela. — Vizita mea de ieri v-a pricinuit necazuri, nu-i așa? — Nici un necaz nu-l poate tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Poole... — Și?... N-aveam de gînd să-i sperii, voiam doar să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
junglă. Omul era pus într-o situație de îndobitocire. Se arăta că omul poate fi redus la primitivitate, că poate deveni sălbatic. Instrucția pe care a primit-o șeful torționar Eugen Țurcanu, student de la Iași și Rinschi, i-a deformat îngrozitor și cu acestă experiență s-au arătat foarte ingenioși la Pitești. Cei supuși reeducării nu aveau voie să doarmă, erau bătuți și obligați să facă totul împotriva lor. După vreo două - trei zile de supliciu „ucenicii”, victimele adică, erau trecute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe mine. Nici nu conta. Mona termină scârțâitul și mă privi cu mândrie. De ce? - Mona, e îngrozitor! Căscă ochii. - Ce? - Ce-ai cântat acolo e insuportabil! Mă calcă pe nervi, înțelegi? Nu înțelegea, mi-a spus privirea ei semi-șocată. - Vioara, Mona, am zis încercând să nu urlu, este un instrument care nu are nici o legătură cu muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]