1,213 matches
-
cu pânzele-n vânt. Cum erau preocupați cu distrugerea caselor, grădinilor și cu nimicirea supușilor împărăției, Iarna și vitejii săi războinici nu observară că trupele lui Mărțișor îi încercuiră pe un front larg, astfel că aria operațiunilor de luptă se îngustă. Se pomeniră față-n față cu Mărțișor și luptătorii săi. Urmă o clipă de ezitare și retragere în debandadă a luptătorilor pe care Iarna îi opri, pocnind din biciușcă și urlând la ei: - Ho, mișeilor! Unde vă este vitejia? V-
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
a cărei victorie asupra timpului și spațiului își arată detașarea cu mult asupra tuturor... Prin urmare, îi succede dintotdeauna, iar mereu la fel de îndeaproape, eterna luptă între suprarealul extins nedeterminat prin legile nedeslușite ale Universului și planul înțelegerii întredeschis spre acesta, îngustat de viziuni limitative ce închid porți spre drumuri nelimitat deschise, care, prin esența sa nelipsită în cea a desfășurării existenței, a generat o sinusoidă continuă a vieții, alternand în mersul ei, în ritmuri opuse, între momente de joasă frecvență atinse
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
a arătat dragostea sa de¬săvârșită, prin coborârea lui la noi când a luat firea noastră stricăcioasă. Cuprinși în această iubire oamenii urcă la Dumnezeu, răspunzând aces¬tei chemări divine inaugurate prin jertfa și învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu îngustează creatura sa prin cuprinderea ei în sine, ci dimpotrivă, ea se îmbogățește cu fiecare înaintare în Dumnezeu. Tocmai datorită acestei dispoziții sufletești pentru viața fericită și acestei disponibilități spre comuniune, mucenicul devine omul întregii lumi și pentru toate timpurile. Sacrificiul
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
culoarea Geană vreau să dau de geană Că mă cere vânătoarea Și-mprejuru-mi cad mereu Vânători fără noroc Și pe care nu e greu Să-i vânezi c-un semn de foc Trupul cer să mi-l primești Că mi se-ngustează drumul Și mă prin hăitași în clești Și din puști mă-neacă fumul Patule, primește-mi trupul Că-mi e timpu’ întârziat Și mă prind hăitași și rupu-l Și m-or duce în alt pat Referință Bibliografică: Ruga vânătorului / Ion
RUGA VÂNĂTORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352025_a_353354]
-
care trebuia să intru în încăpere. Pe măsură ce se contura, descopeream că ușa va avea o formă foarte fistichie. Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
Toate Articolele Autorului Gerul năpraznic și zilele mohorâte de la jumătatea lunii ianuarie îi țineau pe cei mai mulți oameni în casele lor. Gheața de pe trotuare nu fusese îndepărtată de angajații primăriei și devenise periculoasă din cauza mormanelor de zăpadă aruncate de pe străzi, care îngustau circulația pietonilor. Părintele Vichentie înainta cu greu printre ele și își dădu seama că nu va ajunge prea repede la mitropolie. Se opri lângă statuia lui Eminescu din fața Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Privind-o își dădu seama că multe
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
până la Belgrad sunt vreo o sută de kilometrii... Capitala sârbilor rămâne în urmă... pasagerii noștri dormitează, fiecare ocupând câte două scaune. În întunericul nopții nu se văd decât creste de munți și tunele. Coborâm direct spre sud, unde Serbia se îngustează, între Kosovo și Bulgaria. La ieșirea spre Macedonia am fost reținuți o oră, iar la intrarea în țara vecină, o altă oră. Singurul control a fost cel al documentelor. De fapt Diana, ghida, aduna actele noastre, cobora, obținea vizele de
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
cu elicopterul, m-am lămurit. Zona o cunoșteam, dar de sus se vede altfel. Este un perimetru puternic vălurit, așa încât, după fiecare dungă de teren, o mână de oameni putea ține în loc un întreg detașament. Mergând spre munte, valea se îngustează, gâtuirea se face chiar la Costești, mai sus de sat. Acolo dacii au ridicat două cetăți, una la Costești, alta la Blidaru, aceasta din urmă fiind formidabilă din punct de vedere militar. Iar până la Sarmizegetusa sunt mai multe turnuri de
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă de rouă rostogolește portocalele copilăriei... ascute adierea vântului printre frunzele ruginite... și plâng, Doamne, plâng! aleile sufletului îngustate de pași zdrobesc pietrele albe trecând timpului formele spulberate prin palme... și plâng, Doamne, plâng! ploile vii ale copilului redescoperit, așterne cuvinte în simfoniile sufletului... și râd, Doamne, râd! de aurul nesfârșit al lumilor în care, trecut-am fluture cu
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
mult mai mici decât am merita după cerbicia și apetența noastră pentru neascultare. Fiecare scară urcă, asta este menirea ei, ajungi acolo unde ți-ai propus și nu ai fi putut fără ea. Dar cu fiecare treaptă, ea se și îngustează și mai puțini oameni au loc unul lângă celălalt. Moment în care omul zice: Nu mai am loc din cauza ăstuia, vecinul său, căruia începe să-i caute nod în papură. Să aibă el mai mult loc, să mai urce el
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354815_a_356144]
-
se auzeau deja clopotele, era emoționant de frumos, își zicea ea, și se uita multă vreme după ei de-a lungul drumului, pînă nu îi mai vedea și se întreba uimită unde se ducea drumul ăla și pînă unde se îngusta el în depărtare, de nu mai rămînea nimica din el, nici măcar o potecuță ... Aurel, pentru că el era mai mare, o lua de mînă pe surioara lui, pe Fulga, și fetița îl tîra pe Doruleț, frățiorul lor mai mic, care era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
Legile dumitale! Sunt mai valabile că oricând. Cum a știut acest om să tălmăcească semnele veacului și să le dea înțelesul pe care l-a dat? Prizonieri, prizonieri suntem și colivia/ cușcă în care ne ducem zilele și nopțile, se îngustează și ne apasă pe creștet. Ne ia aerul, ne ia viața. Ce va fi de acum încolo, nu mai contează. Oricum, nimeni nu ascultă, nimeni nu ia nici o măsură, toți sunt foarte preocupați de propriile activități, de propriile distracții și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă ... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
UNEI SINGURE ZILE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă îmbrăcasem cu umbra ta și fremătam! adunam închipuirile trăite de mine în ne-prezența ta și, le rezemam pe obrajii mei îngustați de lacrimi. soarele mușca din amiază,și mă mișcam împreună cu tine, cea nevăzută, cea de mine iubită în șoaptă, peste movile,peste munți, acolo,unde,nu îndrăznisem să te iubesc vreodată! cât de tare mă frigeau mâinile în îmbrățișările astea
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
pe clape, Și note-n praf stelar plutesc; Ca-n vânt ce duce și adie Eu briza lor s-o simt acum, Văd pân' la tine,mă sfâșie Cum plânge cântecul pe drum. Și dacă îmi mijesc verzi ochii, Se îngustează calea lor Peste arcadele de timpuri, Pătrund aievea, mă strecor. Învârt cu mine caruselul- De mâna ta mă prind și sar Din amintire-n amintire, Din minutar, în minutar Cum le purtai, tăcute valuri, Ca un corsar- trăiri și dor
SCRISORI, DE LA FEREASTA MEA (SAU VALS VIENEZ) de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370418_a_371747]
-
se afla alături de cei doi perși apoi îi aruncă o monedă pe care acesta o prinse, iar apoi ieși din hanul Egeea. -Ne cunoaștem chiar foarte bine! spuse Hasim din nou, de data aceasta pe un ton amenințător. Perșii își îngustară privirile percepând un pericol iminent. Mânerele săbiilor stăteau la vedere. Maydan era cel mai aproape de Hasim. Cu o lovitură scurtă și rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor. Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură șase bărbați tineri
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
fost mamă aș fi acuzat-o de moartea lui Augustus, însă eu și tatăl meu adoptiv, știți bine, nu ne-am înțeles prea bine niciodată! Divinul obișnuia să mănânce fructele unui smochin din grădina sa. Dulci... smochinele acelea! spuse Tiberius îngustându-și privirea cu subînțeles. Să revenim însă la problema noastră, spuse din nou împăratul, schimbând tonul relaxat și zeflemitor cu unul mai grav. -Oricum, ar trebui să trimitem un emisar la Ierusalim, să vedem ce se întâmplă în acea parte
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
de atenție ale scriitorului sunt, constant, două măsuri complementare: timpul și spațiul. Ceea ce poate străpunge aceste limite pământești/cosmice este numai comunicarea. Când „Par zilele adeseori mai grele / Când totul se înveșmântă în amurg” și „vremea e puțină / Cărarea se îngustează tot mai mult”, rugăciunea are putere de trecere universală (passe-partout), iar răspunsul lui Dumnezeu se manifestă „în surdină”, într-o „cerească simfonie” sufletească. „O șoaptă divină întrecând atotcuprinderea / Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur” și „Clopotele acolo dau glas îngeresc
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
însă, după o logică didactică greu de înțeles, opera lui George Coșbuc a fost pusă pe linie moartă, fiind lipsită de mijlocul cel mai sănătos de menținere a unei opere în actualitate, existența în manualele școlare. Un astfel de tratament îngustează interesul pentru opera coșbuciană, pe termen lung, pentru că s-a rupt o verigă din lanțul destinului acesteia. Vor avea de suferit și reeditările, pentru că scade piața cărții coșbuciene. Deși, la aproape o sută de ani de la moartea poetului de la Hordou
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
între pereții tăi; Dar bezna fermentează-alchimic Pe parbrizul sorții ce refuză A porni ștergătoarele. Te consumă! Acolo, timpul și-ascute coasa Secerând șoapte nenăscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa și inspiri adânc, Pereții se-ngustează, hibernează Atrofiați, închistați.... Fereastra mea-ți întinde mâini Ce se preschimbă-n păsări negrăite - Făpturi ale Raiului, pline de Duh Sfânt, Care coboară spre tine, în vrie. Între pereții conștiinței tale Sunt dezlănțuite particule De aur monoatomic, irizat. Te luminezi
FEREASTRĂ CĂTRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353756_a_355085]
-
de execuție a împlinirilor și o procesează pe ecranul infinit limitat al vieții. Omul ruffillian are frânturi de viață și este obstrucționat, nu are încredere în ceea ce vede, decât în ceea ce bine știe că va veni. Spațiul entității-om este îngustat de ”mucegai și mâzgă, înăuntru, / umezeală și sudoare” (Încăperile cerului, Ordine, 2008:22). Se simte ca un leu în cușcă și geme sub greutatea profanului ce îl știe ca pe o greșeală genetică a timpului lui. Nu poate să se
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
a arătat dragostea sa de¬săvârșită, prin coborârea lui la noi când a luat firea noastră stricăcioasă. Cuprinși în această iubire oamenii urcă la Dumnezeu, răspunzând aces¬tei chemări divine inaugurate prin jertfa și învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu îngustează creatura sa prin cuprinderea ei în sine, ci dimpotrivă, ea se îmbogățește cu fiecare înaintare în Dumnezeu. Tocmai datorită acestei dispoziții sufletești pentru viața fericită și acestei disponibilități spre comuniune, mucenicul devine omul întregii lumi și pentru toate timpurile. Sacrificiul
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
Din sâmburi de lumină o aripă îți crește Și simți zidită -n tine tăcerea de pe urmă, Dar lacrima te-nvață ca moartea nu greșește Ea dă mereu târcoale și viețile le curmă. Smochinul poartă rodul și rodia sămânța, S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund, Nu ne-nțelegem viața, nu ne-cunoaștem ființa, Căci visele sunt fade și gândul nu-i profund. Privim cum ceru-n patru începe să se crape Și-n urna amintirii păstrăm aceleași mere, Când
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
cristal al Dâmboviței dinspre izvoare.. Împletită din zbătuceala mirifică și perpetuă a șuvoaielor ce se pornesc cu miliardele de unde dinspre văi și viroage, dispuse pe o parte și alta a cursului principal de apă, Dâmbovița își sporește debitul, apoi se îngustează și se lărgește din loc în loc dând senzația aproape mistică a unei pulsațiuni pluviale - care pare să dicteze ritmul interior și majestuos al acestor locuri, neumblate până deunăzi de vreun picior de om. Invitând în continuare la menținerea aceluiași test
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
este că pelerinii, dacă ajung la un astfel de eveniment religios și nu au parte de rând, se simt neîmpliniți. Sociologul și Cercetătorul Mirel Bănică a descoperit că, la unele pelerinaje mai mici, precum cele de la Curtea de Argeș sau Suceava, jandarmii îngustează intenționat rândul, cu garduri metalice. „Uneori, oamenii stau o oră la rând, se bucură că au scăpat repede, dar simt că le lipsește ceva, că ritualul n-a fost performat complet. Din acest motiv, foarte mulți se întorc din nou
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347054_a_348383]