KorAP: Find »[drukola/base=înhăța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...38 >

935 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197

spune drept - nu-I așa că-I hoț? Aha! Nu-mi răspunde. Spune-mi, îmi zicea, îmboldindu-mă. Spune drept! Îi răspundeam tăios „Nu“ și mă întrebam oare ce știa de fapt și de unde. Căci Jimmy, exact ca și Stashu Kopecs, înhăța orice poftea din magazine și de pe tejghele. Și exact la acea dată eram băgați într-o afacere necurată la Deever’s, magazinul universal din cartier, unde ne angajaserăm ca subalterni de-ai lui Moș Crăciun la raionul cu jucării, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
că n-avea de ce să-și facă griji. În nici un fel. Pentru că nu aveam sângele lor în vine, iar bătrânul avea și el ideile lui dinastice. Și nici nu încercam să mă bag pe sub pielea lor pentru moșteniri și să înhaț vreo părticică din ce i se cuvenea elegantului și cultivatului ei fiu Arthur. Sigur, Comisarului îi era drag de mine, mă bătea pe umăr, îmi dădea câte o para; dar după aia uita de mine. Însă el și Einhorn erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
pe după pod. Golănașii ăștia șmecheri pe care îi zăriți pe stradă - treceți pe lângă ei. Dacă vreți s-aveți o iubită, și în definitiv nu văd de ce nu, există atâtea fete cuminți din care să alegeți, genul care n-o să vă înhațe niciodată de prohab sau să vă lase să vă lălăiți pe lângă ele până la unu dimineața în pipăieli pe scările din fața casei“ - și așa mai departe, cu privirea aceea sinceră ațintită pe cei prezenți așezați în scaunele de voiaj. Era perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
pentru a da un nume și a obișnui cățelul să iasă afară. Nu mă puteam băga târâș sub patul Bunicii Lausch, unul din cele mai murdare unghere, care se făcea că nu mă cunoaște cu excepția momentelor când beich-ul ei mă înhăța de manșete, moment în care începea să zbiere. Și uite cu asta mi se ducea aproape tot timpul liber. Mai mult, de vreme ce Mama nu se putea duce singură să-l viziteze pe Georgie, din cauza vederii ei slabe, trebuia s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
a făcut crima. Îți trebuia mare tărie de caracter să îți păstrezi splendida ta bună dispoziție matinală în fața acestor perdafuri. Trebuia să mă țin tare când ea-și chema întreg arsenalul de orori, călăreții Apocalipsului, diavolii din tinda bisericii care înhățau pe la spate păcătoșii goi și îi aruncau în vâltoarea pedepsei, infanticidele, ciumele și incesturile ei. Mă descurcam. Dar situația era de așa natură ca mă bucuram de ce se bucură un tânăr cu bani și că îmi aranjam sentimentele în consecință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
metal forjat. Și nu mai puteam să mă descurc cu ea, acum că se purta capricios. Nici măcar vremea nu ținea cu noi, căci se răcise și începuse să plouă spre sfârșit; și decât să stau acolo, unde putea să mă înhațe și să continue să mă tiranizeze, preferam să o lălăi pe la parcul de distracții din Silver Beach, unde scaunele Roatei erau acoperite și se înnegreau, iar eu eram murat de ploaie până la piele, în ciuda trenciului (care era din vremuri mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
cel pe care-l simți într-o lăptărie; iar în timp ce camionul ne hurduca și plescăia peste bălțile de pe drum eu mă gândeam la cât de nenorocit trebuia să se simtă Joe Gorman fiindcă a fost prins, cum l-or fi înhățat și mă întrebam dacă o fi reușit să scoată arma la vedere. Din cauza pânzei de cort n-am putut zări benzinăria să văd dacă mașina pe care o lăsasem mai era acolo, ori ceva de genul ăsta. Nu am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
avea de unde, căci de-abia trecuse prima zi a lunii, când se plăteau chiriile. Gândindu-mă la lucrurile astea, i-am zis fetei să nu se mai necăjească cu telegrama mea, căci plecam din oraș. Ca nu cumva să mă înhațe poliția pe drumul din partea de nord a New York-ului, am cumpărat un bilet din Gara Greyhound până la Erie, și în seara aceea am ajuns în Pennsylvania. Faptul că ajunsesem în Erie nu-mi dădea deloc sentimentul că făcusem mare ispravă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Hooverville*, focuri împotriva molimei, vestitoare de război, o încununare clocotituare a tuturor prădăciunilor și incendiilor din timpul Moscovei lui Napoleon. Marfarul a oprit cu zgomot și concusie, și am sărit afară și tocmai traversam linia ferată când cineva ne-a înhățat de umeri și ne-a tras o cizmă în spate. Era un polițist însărcinat cu paza drumurilor. Purta pălărie de cowboy și pistol la brâu; fața lui inflamată de whisky era roșie ca un măr iernatic și pe bărbie îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
și când evreii iau calea deșertului. Nu mi s-a dat voie să trec; am fost oprit de Coblin și Cinci Proprietăți, care mă zăriseră când am traversat, vrând să ocolesc mulțimea. Erau pe bordură și Cinci Proprietăți m-a înhățat de mânecă. Ia uite! a zis el. Cine e în shul în seara asta! Amândoi rânjeau, erau îmbăiați, pleznind de sănătate masculină și curățenie. Hei, știi ce? a zis Coblin. Ce? El știe? a zis Cinci Proprietăți. Nu știu nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
sunt doar bani de cazare. Mai primesc ceva gologani și de la NYA și îs băgat și-ntr-o afacere cu cărți. Cărți? Da, ca astea. Le-am șutit în după masa asta. Cărți tehnice, texte. Primesc chiar și comenzi. Dacă înhaț vreo douăzeci sau treizeci pe lună și primesc pe fiecare de la doi până la cinici marafeți, mă descurc binișor. Textele astea costă. Da’ care-i problema, să nu-mi spui că ești genu’ cinstit? mi-a zis, încercând să vadă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Dar îi făcea plăcere că e profesionist și era pasionat de subiect. Avea tot felul de informații despre escroci, hoți de buzunare, șuți și despre toate șmecheriile lor; despre borfașii din Spania care erau așa de iscusiți că puteau să înhațe banii preoților direct din sutană, sau despre școala de tâlhari din Roma care percepea taxe atât de mari încât studenții semnau contract să plătească jumătate din ce aveau să câștige timp de cinci ani după terminarea școlii. Știa totul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
am început să asud. Luasem un Platon mare, editat de Jowett. Dar eram hotărât să duc experimentul la bun sfârșit. Am băgat cartea într-o căsuță poștală din Gara Centrală Illinois, cum mă învățase Padilla, și imediat am pornit să înhaț alta, iar apoi am început să fac progrese și mi-am recăpătat sângele rece. Momentul cel mai greu nu era ieșitul din magazin, ci acela când luai cartea și ți-o vârai sub braț. Dar după aceea nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
cărți de matematică, termodinamică, mecanică, poate că lucrurile ar fi stat altfel, căci nu purtam în mine germenii unui Clerk Maxwell sau ai unui Max Planck. Dar întrucât îmi dăduse mie sarcina să iau teologie, literatură, istorie și filozofie, și înhățasem Istoria papilor a lui Ranke și Consiliul din Trent al lui Sarpi pentru seminariști, sau Burckhardt sau Gândirea europeană în secolul al XIX-lea a lui Merz, mă apucam să le citesc. Padilla mi-a făcut mare scandal în legătură cu cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
își construia un eșafodaj puternic de motive de recunoștință. Și astfel, m-am abținut să-i fac observație. Însă în momentul în care-mi spunea aceste lucruri ei ne urmăreau și mă priveau cu suspiciune pentru că nu mă repezeam să înhaț și eu o bucată din acest festin al dragostei. Consimțisem să îi cânt în strună, însă nu eram destul de rapid să fac totul ca la carte. Aveam și eu o mare de sentimente sub greutatea căreia mă simțeam strivit. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
lui nerod aștepta să apară vedeta principală goală pușcă care să-și facă contorsiunile deocheate. Avea un repertoriu de snoave răsuflate, fluierături de fante și pârțâieli la mișto; farsa lui preferată era să vină pe la spatele tău și să te înhațe de picior mârâind ca un pechinez. Pentru că așa dorea Simon, eu trebuia să îmi petrec fiecare după amiază cu el, învățând să conduc afacerea. Mai ales de când îl auzisem plângând în closet, nu mă mai simțeam deloc în stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
că se plângea că îi fierbe ceva în creier, spunând „Simt că o să îmi iasă creierii pe urechi.“ A trebuit să îl țin să nu-l lovească pe Happy odată când acesta nu a calculat bine momentul și l-a înhățat pe Simon de picior cu schelălăiala sa glumeață. A fost cât pe-aci să o pățească. Și abia ce râsese cu Happy de poveștile acestuia de pe vremea când făcuse pe vânzătorul de loturi în perioada când pe toți îi apucase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
de tot inima din modul în care capul îi atârna în jos și gura îi era deschisă peste dintele ăla încă nereparat și că singura lui dorință, pe care din motive obiective încerca să și-o înfrâneze, era să îl înhațe pe Happy de turul pantalonilor și să-l azvârle în stradă. În final Simon i-a spus: — Bine, vreau să spun că îmi pare rău. Nu știu ce am azi... Ar trebui să-ți dai seama, Happy... Îl copleșise gândul la familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
prieten cu locotenentul Nuzzo, pe care puțini îl întreceau în maniere și înfățișare de om obișnuit. Nu prea îmi dau seama cum se descurca în situația asta locotenentul. Căci un polițist și când face o glumă camaraderească trebuie să te înhațe de umăr ca și cum te-ar băga la arest, cu mâini care nu știu decât să țină cătușele. Într-un anume fel, locotenentul Nuzzo rămăsese un Valentino, chiar dacă pusese carne pe el și fața sa păstra pe ea semne, de la somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
într-o parte lângă camion, o matahală îmbrăcată într-o haină murdară, cu bonetă de marinar, și a încercat să se suie în el. Aici, în spațiul îngust dintre camion și zidul biroului l-a prins Simon și l-a înhățat de gât, lovindu-l în falcă cu patul pistolului. Asta s-a întâmplat exact sub ochii mei și ai lui Happy; stăteam la fereastra cântarului, și l-am văzut pe Guzynski prins acolo, cu dinții lui pătrățoși și ochi hidoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Asta s-a întâmplat exact sub ochii mei și ai lui Happy; stăteam la fereastra cântarului, și l-am văzut pe Guzynski prins acolo, cu dinții lui pătrățoși și ochi hidoși, de un albastru murdar, cu mâinile încârligate, neîndrăznind să înhațe pistolul cu care Simon l-a lovit a doua oară. I-a tăiat obrazul cu el. Când am văzut pielea despicându-se, am simțit că mi se face inima cât un purice și m-am gândit, Oare dacă l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
un cățeluș, urmat de stăpână, îmbrăcată într-o haină din miel persan și o căciuliță de astrahan, și s-a întâmplat un lucru ciudat, care m-a făcut să pricep cât de ușor i-o fi fost lui Mimi să înhațe pistolul de la vagabondul ăla și să-l împuște cu el; deoarece cățelul, poate pentru că era dezorientat sau pentru că era îngrozitor de frig, s-a ușurat pe glezna lui Mimi și ea a țipat la femeie, care părea incapabilă să se uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
tot de încălcarea legii. — Bine, mi-a spus când s-a reîntors. Ai scăpat pe jos cărțile și ai șters-o când am strigat după tine. Nu ți-am văzut fața, dar am plecat să văd dacă pot să te înhaț, m-ai înțeles. Acuma du-te la Thompson, pe strada Monroe. Vin și eu în urma ta. Am pornit-o, ștergându-mi fața cu fularul de mătase. Ajuns în cafenea, mi-am luat ceașca de cafea de la bar și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
amabile. În mare parte era o treabă grosolană, mai ales când mă hotăram să plec la sfârșitul programului. Începeau să vocifereze atât de tare, mai ales când se auzea că era ora de închidere, că erau în stare să te înhațe de pe scaunul tău de funcționar și să te târască cu ei. În schimb, trebuia să le promit că voi face investigațiile necesare. Când? Curând. Cât de curând posibil. Sunt multe cereri de rezolvat. Dar cât de curând. Nenorociților! Nemernicii ăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
oprești. Este și Federația Sindicală acolo și trebuie organizate alegeri. Exact ce trebuie să fac? — Le ții pe loc. Le pui să semneze și le împiedici să iasă în stradă. Hai, repede, că e pe cale să se împută treaba. Am înhățat pachetul cu legitimații necompletate și am luat-o la picior spre Northumberland; era o clădire imensă, cu galerii înflorate și copertine romane ce fluturau până la al treizecilea etaj și priveau în jos înspre ulmii și tufișurile verzi, ca niște steaguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]