688 matches
-
confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege. ... (2) În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune. ... (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparținând cultelor mozaic și musulman. ... (4) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate. ... (5) Cimitirele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184018_a_185347]
-
anchetă în privința morții lui Gaddafi, apreciindu-se că este vorba despre o crimă de război. Trupul său neînsuflețit a fost expus publicului și mii de conaționali au venit pentru a se asigura că fostul lor lider este mort. A fost înhumat într-un loc necunoscut.
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
secolul al XVI-lea unitariană, apoi (după 1600) reformată-calvină. "Groapa comună a eroilor români din cel De-al Doilea Război Mondial", construită în anul 1944, este amplasată în cadrul cimitirului din localitate și are o suprafață de 6 mp. Aici sunt înhumați 10 eroi dintre care 7 cunoscuți și 3 necunoscuți.
Comuna Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/299572_a_300901]
-
Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul Bebe Șerban, fiul Mihai Nămol, violonistul Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în anul 1985 la București, fiind înmormântat într-un cimitir din Rand. Ulterior a fost scos și înhumat la Biserica Capra din Pantelimon. Înregistrările ce au rămas posterității cu sunt din cadrul unei nunți țigănești din zona Dudești din 1971 (șapte melodii vocale și două instrumentale) realizate cu 4 reportofoane deschise în același timp, cu valoare mai degrabă documentară
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Luzzatto fusese excomunicat de un numar de rabini din Italia și Olanda care îl considerau eretic. El a cunoscut la Akko câțiva ani de liniște, în anul 1747 căzând victima unei epidemii, împreună cu soția, fiul și alții. Ei au fost înhumați la poalele dealului Akko, dar după unele surse, la Kfar Yassif. Până la mijlocul secolului al XVIII -lea orașul s-a despopulat și a fost în paragină. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea localitatea a renăscut sub stăpânirea șeicului beduin din
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
judecării sinucigându-se cu [[cianură de potasiu|cianura de potasiu]] dintr-o capsulă pe care britanicii nu i-o descoperiseră la timp. Ultimele sale cuvinte au fost: "Ich bin Heinrich Himmler!" ("Eu sunt Heinrich Himmler!"). Cadavrul lui Himmler a fost înhumat într-un mormânt nemarcat (necunoscut nici astăzi) din cimitirul orașului [[Lüneburg]]. Mai târziu s-a afirmat că persoana care s-a sinucis nu ar fi fost Himmler, ci o sosie a lui. S-a susținut că Himmler s-a ascuns
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
votive fauissae. Roma devenea o așezare de tip urban, cu ierarhii sociale și funcționare politică (sistematizările edilitare a spațiului civic, scrisul ca instrument de stocare a informației) în secolul VII î.Hr. Mormintele devin tot mai sărace în inventar, morții fiind înhumați, fără a marca statutul social de după moarte, ce atestă fie un recul demografic, fie au dispus de necropole, fie din modificări de mentalitate, prin care statutele sociale privilegiate se afișau prin ridicarea unor lăcașe de cult sau edificarea unor locuințe
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
a clădirii (posibil, reparație capitala) și a gardului împrejmuitor, înlocuit complet. Gropile comune ale eroilor români din cel De-al Doilea Război Mondial, realizate în anul 1944, sunt amplasate de-o parte și de alta a Monumentului Eroilor. Aici sunt înhumați 217 eroi, din care 200 necunoscuți și 17 cunoscuți.
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
pentru mii de evrei care nu se încadrau în condițiile impuse de guvernul lui Ion Antonescu, salvându-le astfel viața. După război el s-a căsătorit cu Malvina Hefter, fiica unuia dintre evreii salvați. a decedat în 1988, în România; înhumat în cimitirul din Dorohoi, conform dorinței sale. În 2007 Criveanu a primit post-mortem titlul și medalia de Drept între popoare acordat de Statul Israel ne-evreilor care au comis acte de omenie și de bravura în salvarea de vieti evreiești
Theodor Criveanu () [Corola-website/Science/308774_a_310103]
-
finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a fost și
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
împotriva „imoralității”. Mosher Ben Nahman a murit în Palestina după ce a împlinit 77 ani. Locul unde se află îngropat este un subiect disputat. Unii susțin că a fost îngropat la [[Haifa]]. Alții au afirmat că,după cererea sa, a fost înhumat în apropierea clădirii care găzduiește mormintele patriarhilor și matriarhelor la [[Hebron]]. Exact în locul indicat în cererea sa, sub a șaptea treaptă a scărițelor din dreapta sanctuarului, prin intermediul unui expert în „[[Radiestezie]]” s-a detectat existența unui mic mormânt subteran. Acesta a
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Rostov. Sicriul lui Alexandru Stârcea a fost pus într-un avion de transport greu "YU 52" care a luat drumul spre România, urmând să fie înmormântat la conacul familiei Stârcea din satul Stârcea (Bucovina de Nord). Corpul eroului a fost înhumat în interiorul unui vechi schit, despre care se spune că ar fi fost al lui Daniil Sihastru, lângă altar. În noiembrie 1942, după începerea ofensivei Armatei Roșii și începerea retragerii trupelor germane și române, părinții lui Alexandru Stârcea au deshumat sicriul
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
tocmai intrase în conflict cu Lubomirski, Czarniecki nu a mai reușit să răspundă convocării, murind pe 16 februarie 1665 de pe urma urma rănii infectate în apropiere de Lviv. Czarniecki a avut parte de funeralii de stat la Varșovia și a fost înhumat în biserica ctitorită de el la Czarnca. Moștenirea sa a fost primită de nepotul Stefan Stanisław Czarniecki, dar numele lui avea să se piardă, averea strânsă de hatman asigurând bunăstarea familiei de maganați Branicki. Czarniecki rămâne în conștiința națională drept
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și 1913 decorează holul teatrului ""Champs Elysées"". Execută picturi pentru ""Palais de Chaillot"" și pentru un palat din Geneva (1938). În 1938 este ales membru în "" Académie des Beaux-Arts"". Édouard Vuillard moare la 21 iunie 1940 la La Baule. Este înhumat la Paris, în cimitirul "Batignolles". Arta sa, dominată de o notă intimistă - ""de la petite musique"", cum o caracteriza el însuși - are un farmec, o prospețime și o eleganță care impresionează și astăzi. Membrii grupării "Nabis" experimentau noi tehnici plastice. În
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
D. Casso a revenit la Chișcăreni, unde a trăit apăsată de multă durere. A murit subit, la 23 martie 1913 la Cairo, în timpul unei călătorii prin Egipt. Rămășițele ei pămîntești au fost transportate (de către Zinaida S. Kiradanian) la Paris și înhumate alături de cele ale lui soțului ei.
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
SMERȘ au descoperit cadavrul parțial incinerat al lui Hitler lângă Führerbunker și au efectuat o investigație pentru refacerea întregului film al sinuciderii dictatorului german (împreună cu soția, Eva Braun), și identificarea rămășițelor pământești. Potrivit unor relatări, rămășițele lui Hitler au fost înhumate în curtea cartierului general al SMERȘ din Magdeburg până în aprilie 1970, când au fost deshumate și împrăștiate. Comisariatul Poporului pentru Apărare
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
în conformitate cu tratatele internaționale, iar în lipsa acestora, prin hotărâre a Guvernului, după ce a fost înștiințat statul interesat și s-au stabilit pe cale diplomatică detaliile unor asemenea intervenții. Articolul 17 Rămășițele pământești ale persoanelor decedate în condițiile prevăzute la art. 2-4 se înhumează în mod individual, cu exceptia cazurilor de forța majora care impun un mormânt comun. La fiecare mormânt se așează un însemn de căpătâi pe care sunt înscrise date minime de identificare a persoanei decedate. Însemnul de căpătâi este specific religiei celui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266731_a_268060]
-
în sarcina lor a fost un succes și datorită surprizei totale. În aceste condiții, declarațiile prizonierilor de război germani, care au spus că se așteptau la atac pot fi considerate doar propagandă. Corpurile militarilor aliați căzuți în luptă au fost înhumate la început într-o groapă comună, dar au fost reînhumate mai târziu la marginea orașului St Aubin sur Scie. Dispunerea pietrelor de mormânt, atipică pentru cimitirele militare ale Commonwealthului, respectă mai degrabă tradiția germană - plasate pe două rânduri, spate în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
2. Autorul 5.3. Istoric 6. Descriere 6.1. Tipul mormântului de război 6.1.1. Izolat 6.1.2. Grupat: în parcelă de onoare, cimitir de onoare, osuar, mausoleu etc. 6.2. Evidența numerică; total înhumați 6.2.1. Înhumați individual 6.2.2. Înhumați în groapă comună 6.2.3. Necunoscuți 6.2.4. Cunoscuți 6.2.5. Naționalitatea 6.3. Evidența nominală; se vor anexa listele nominale, pe naționalități 6.4. Numărul însemnelor de căpătâi 6.5. Descrierea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218289_a_219618]
-
6. Descriere 6.1. Tipul mormântului de război 6.1.1. Izolat 6.1.2. Grupat: în parcelă de onoare, cimitir de onoare, osuar, mausoleu etc. 6.2. Evidența numerică; total înhumați 6.2.1. Înhumați individual 6.2.2. Înhumați în groapă comună 6.2.3. Necunoscuți 6.2.4. Cunoscuți 6.2.5. Naționalitatea 6.3. Evidența nominală; se vor anexa listele nominale, pe naționalități 6.4. Numărul însemnelor de căpătâi 6.5. Descrierea monumentelor funerare individuale 6.6
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218289_a_219618]
-
de a fi violentă sau când nu se cunoaște cauza morții ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracțiune ori în legătură cu comiterea unei infracțiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie. ... (2) Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliției, a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279281_a_280610]
-
1931; "Omul aproximativ") și continuă cu "Parler seul" (1950; "Vorbind singur") și "La Face intérieure" (1953; "Fața interioară"). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj. A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru. Articole biografice Interviuri Text Audio
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
români în timpul luptelor din iunie-iulie 1941) precum și Troița ridicată în anul 2004 în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă și instalată în preajma fântânii. Pierderile Diviziei 14 infanterie română au constituit: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași care au fost înhumați în cimitirile din Florești și Vărvăreuca. ASOCIAȚIA OBȘTEASCĂ „Memoria” (ONG) În anul 2004 a fost ridicat un monument în zona bătăliei de pe înălțimea Bortoasa. În vara anului 2008, a fost ridicată Troița adusă din Maramureș oferită de către "Oficiul Național pentru
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
opinia publică evreiască din ultimii 14 ani, furtunoasă, năvalnică și emoționantă". După relatarea ziarului ebraic „Davar” din Tel Aviv din 8 august 1940, poliția orașului New York a raportat despre „cortegiul funerar cel mai mare văzut în oraș”. Jabotinski a fost înhumat în Cimitirul evreiesc New Montefiore din Long Island. Ultima sa dorință, formulată în scris în noiembrie 1935 prevedea ca rămășițele sale pământești sa fie transportate în Țara Israel numai prin hotărârea viitorului guvern evreiesc. În primii ani de existență a
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
citește în fața Academiei Franceze la ședința solemnă ce a avut loc cu ocazia primirii în rândurile academicienilor a lui Jean de La Bruyère. Jean de La Fontaine a murit la 13 martie 1695. Era în vârstă de 74 de ani. A fost înhumat alături de Molière, care murise mai înainte cu douăzeci și doi de ani. Ulterior, (în 1817) rămășițele acestor două genii ale Franței au fost mutate la cimitirul Père Lachaise, mormintele lor fiind alăturate și acolo. Jean de La Fontaine s-a impus
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]