393 matches
-
ceva ciudat și foarte greu de explicat. Un mecanism ale cărui pîrghii răsturnau vechile valori începuse să acționeze atât de bine încît chiar legea, în a cărei infailibilitate credea tata, ajunsese pentru tinerii ca mine un instrument prin care burghezo-moșierimea înjghebase un sistem de exploatare. Modul de proprietate, școala, arta, toate la un loc fuseseră greșit înțelese pînă atunci. Cultura, morala se despicau în două: o parte era falsă iar cealaltă, adevărată. Religia devenise opium pentru popor. Toate năzuințele nobile în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prin parcurile de utilaje baterii de mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le Încărca la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic ca să câștige: vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voise să-i Înspăimânte pe copiii aflați În iarba de pe malul Gropanului și-l făcuse pe Lică să se arunce - spre a-și arăta disprețul - În apele reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la locul lui: Își Înjghebase o gospodărie frumușică, avea nevastă supusă și trei copii. În fiecare noapte, Însă, o zărea stând cuminte și tăcută Într-un colț al odăii luminate de pâlpâirea slabă a candelei pe mama lui Lică, așa cum o zărise cu ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
revărsa lumina unei lămpi. Era cea în care locuia Takenaka Hanbei și, chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard de lemn, dar, peste rogojinile de stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi. Tăcură un moment, ascultând sunetul trist al ploii de vară timpurie șiroind de pe streșinile colibei înjghebate în grabă. — E o problemă de timp, începu Kanbei. O a doua ofensivă cu toate forțele ar fi un risc prea mare. Pe de altă parte, ne-am putea resemna cu o campanie lungă, asediind castelul fără a ne grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căzut muiat pe patul jos cu cergă țărănească roșu-neagră. Pe peretele din fund al bucătăriei, pe o poliță îngustă, verde, protejată cu geam culisant, stau împrăștiate ca la muzeu până la o sută de ordine, decorații, insigne roșii comuniste. Țârțâc a înjghebat colecția asta în douăzeci și... de ani de umblat prin lagărul socialist, am fost, domnu’ Tudor, și-n Dedere, în Germania aia, și-n Ungaria, la ruși nu mai spun de câte ori am fost, supraveghetor de șantier la hidrocentrala de pe Obi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar Jim alese să nu-și părăsească locul de lângă ușă. Îi pusesem deja eticheta de om cu scaun la cap; rămânând unde era, putea privi mai În voie instalația și nu trebuia să-și scrântească gâtul. Încă nu apucasem să Înjgheb niște fire de susținere pentru Chestie, dar astăzi nu prea bătea vântul, așa că practic nu se mișca deloc. Duggie se Îndepărtase de ea, cu ochii Îngustați și cu cei doi craci ai pantalonilor frecându-se unul de altul. Sunetul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
idei pe care nu le respectam puteau crea o melodie. Sau un ritm, eventual de jazz. Mai târziu Lia avea să-mi spună: „Tu trăiești din suprafețe. Când pari profund, e pentru că pe multe le vâri una Într-alta și Înjghebezi aparența a ceva solid - un solid care, dacă ar fi solid, n-ar putea sta În picioare”. „Vrei să zici că sunt superficial?” „Nu”, Îmi răspunsese ea, „ceea ce alții numesc profunzime e numai un teseract, un cub tetradimensional. Intri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe picioare, toți vorbesc acum de tine În acele Mări ale Sondelor, Îi dai sfaturi până și maharajahului din Brunei, pentru o campanie Împotriva dajakilor de pe fluviu, reușești să repui În funcțiune un vechi tun din vremurile lui Tipp Sahib, Înjghebat din te miri ce, instruiești o echipă de malaezieni devotați, cu dinții Înnegriți de betel. Într-o luptă de lângă Bariera de Coral, bătrânul Sampan, cu dinții Înnegriți de betel, Îți face scut cu propriul său trup. - Sunt fericit să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vechi familii boierești, sărăcit de tot. Cu toate că moștenise virtuțile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grăsună și voinică, nu ca alte femei de vârsta ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. Mai bine orice sărăcie, decât necontenită zarvă, și sfadă, și inimă grea. Noroc că nu apucase să împartă toată averea copiilor și-și păstrase pe seama ei câteva petice de pământ, să le aibă de s-ar întîmpla ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă, că n-a fost cu intenție... ― Din nenorocire! făcu tânărul Herdelea. În clipa când să se așeze la masă, afară, sub ferestre, răsună o colindă. Toată lumea o ascultă cu plăcere. Mai urmară două. Era corul de fete și flăcăi înjghebat de învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gând: să realizeze ceva care să amintească și francezilor de începuturile erei creștine. Gândindu-se pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă, vicontele a descoperit până la urmă soluția. în apropiere de Turenne, trecând printr-un sătuc care abia se înjgheba, cu oameni nevoiași dar cu credință în Dumnezeu, el a hotărât: - De azi înainte, acest cătun se va numi Nazareth. Oamenii s-au bucurat din cale-afară de idee și au preluat-o imediat. Din vrednici cum erau, ei și-au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
tablouri. Care? Vă voi spune poate cândva. Să nu vă mire că știu asemenea lucruri. Deși sunt judecător-penitent, în timpul meu liber, din pură plăcere, fac pe consilierul juridic al acestor oameni de treabă. Am studiat legile țării și mi-am înjghebat o clientelă în mahalaua asta unde nimeni nu-ți cere diploma. Nu era lucru ușor, dar inspir încredere, nu-i așa? Știu să râd deschis, să strâng mâna cu putere și astea sunt tot atâtea atuuri. Și apoi am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai în plăcere. Ovidiu Papadima a vorbit despre ” Alecsandri-drumul vieții și al creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V. Voivulescu, pe care-l lecturase în manuscrisul oferit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vechi, da’ tot în linia întăi m-au trimis. Într-o sară am primit ordin să luăm poziție pe malul apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor cel preoțesc.” Dar, nu, “părintele” n-avea să-i părăsească vreodat’. În primul rând, pentru că în satul acela câștigase destul de frumos. Apoi, începuse să-și facă rost, să-și înjghebeze o gospodărie, să cumpere pământ... Apăruseră copiii... Și, înainte de toate, îi plăcea prea mult tihna, ca s-o dea așa, cu una cu două. Îi plăcea să mănânce la timp și bine, deși nu prea mult în comparație cu alții. Îi plăcea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-i facă scăpați pe cei doi.“ „Așa o fi“ - am zis. „Tare mi se pare ciudat că un om care n-a cîștigat În viața lui mai mult de cincizeci de dolari pe lună are deodată atîția bani ca să-și Înjghebe o negustorie de unul singur. Oare de unde are banii ăștia? Trebuie să recunoști că nu prea pare treabă curată.“ „Asta-i drept“ - a zis tatăl tău - „dar cine l-o fi mituit? De unde să fi primit bani?“ „Cum așa“ - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
revărsare a românilor în afară de cetatea Carpaților și anume, prin două desfundături deosebite, una la sud din Făgăraș și alta la nord din Maramureș, se explică cum de în cîmpia răsăriteană și sudică, chiar pe o unitate teritorială continuă se putură înjgheba două state, Muntenia și Moldova, în loc de unul singur. Și atât de puternică fusese îndreptarea divergentă, imprimată lor încă de la obârșie, încât ele trebuiră să trăiască despărțite, ba chiar dușmane, mai mult de o jumătate de mie de ani. Abia veacul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor oricât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor românilor, că pe cât se întinde graiul lor comun se vor înjgheba și interesele lor comune, că granițele statului vor cădea odată împreună cu acele ale naționalității lor. Poate că mult timp vor trebui românii să mai aștepte întruparea acestei dragi vedenii; dar oricât ar fi să așteptăm, mărimea țelului să ne dea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de zarzavaturi și cel de orez bănuiseră că e noră-sa. Când a doua nevastă începuse să se lățească, să icnească și să se umple de pete, kurdul lor i-o lăsase pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul născut, soțul scurmase la ușă precum un motan în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]