577 matches
-
liber și a stăpânului de sclavi ca încadrabilă în conceptul de muncă. Munca era astfel concepută încât se încadra în sistemul cultural de dominare al epocii. Cei care muncesc pentru câștigarea unui salariu „fac ca mintea să fie preocupată și înjosită”<footnote Aristotel, op. cit., p. 147. footnote>. Conceptul de muncă era elaborat în contextul unor subînțelesuri care se refereau doar la o anumită societate. Conceptul de muncă nu se referă direct la o serie de activități observabile și empiric descrise. El
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
înșelat. LAIS Mă conving și eu de asta și e prea adevărat. Ce erai tu înainte de a fi satrap? ARIOBARSANES Ce-ntrebi? N-am luat adio oare? LAIS Însă voi îndeosebi Ca să știu și eu anume cât de-adînc m-a înjosit Legătura mea cu tine? ARIOBARSANES Și de-ai ști, ce-ai folosit? Numele [mi-e] Chalkidias și n-am fost decât păstor În Tessalia. (s-aruncă pe patul de repaos) LAIS Prea bine, nu-i nimic înjositor. PSAMIS Când stăpînu-tău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l mai putea mănținea, și se refugie la-mpăratul la Constantinopole, cu gând să-l câștige în persoană pentru interesul său. Rușinea romeilor de a fi învinși în așa chip de un popor incult și mai puțin numeros [î]i înjosea și-i descuraja, jignind adânc mândria națională a grecilor. A împinge și a esploata cum se cuvine această mândrie se potrivea tocmai cu planul și nevoia de ajutor a lui Ivanco. Acestuia-i mai veni la îndemînă și împrejurarea favorabilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se scălda satisfăcut în sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul, prefăcîndu-l în eșafod, pe care a trebuit să-l împle apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest ton nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele (josoritoare) înjosite. Accentul ordinar ca și fizionomia ce rezultă dintr-o asemenea viață are o însămnătate etică și nu ne aparține nouă, aci unde avem a face numai cu laturea naturală a artei dramatice. Că omul acela care-a primit de companion
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omul prin sine însuși nu însemnează nimic, banul e totul. Banul devine semnul distinctiv care clasează și deosebește oamenii între ei și, fiindcă el are o mobilitate proprie naturii lui, trece din mâini în mâini, transformă condițiile indivizilor, ridică sau înjosește familii, de aceea nu e aproape nimeni care să nu fie obligat a face încercări desperate și continue pentru a-l păstra sau pentru a-l câștiga. Dorința de-a se îmbogăți cu orice preț, iubirea câștigului, căutarea bunului trai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
n-au înțeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viața proprie a unei naționalități. Desprețuind biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; desprețuind datinele drepte și vechi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca pe o proprietate privată, ale cărei drepturi și interese ei le speculă pentru cumul și pensii reversibile. Cine dar să mai apere o colectivitate politică care ea însăși nu mai știe a se apăra și se lasă amăgită, esploatată, înjosită de tot ce ea are mai comun, mai ignorant și mai malonest? Volenti non fit injuria. O țară care vrea și suportă un guvern de Dimanci și Mihălești aceea vrea și suportă înstrăinarea Dunării, vrea și suportă robia economică și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
orbitale. ― Am știut încă de la bun-început că Sfântul Augustin cel Nou, care veghează asupra lucrărilor Abației, nu o să permită o asemenea nenorocire! intonă guvernatorul de parcă ar fi cântat un imn. ― Nu huli! Nu-ți folosește la nimic! Nu mă poți înjosi pe mine jignindu-l pe Sfântul Augustin. ― Dar spun exact ceea ce gândesc. Fiindcă, știi, o altă întrebare îmi zumzăie în minte. Cum se face totuși că oamenii ăia au făcut gripă? De unde au luat-o? Asta ori e o neîndemînare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
românești îi exclude din aria posibililor interlocutori. Același tratament trebuie aplicat și celor care se situează la polul opus, orbiți fiind de alte exagerări. Conform acestora, valorile naționale ne-ar fi suficiente, avem bogății fabuloase dar prea ne criticăm, ne înjosim. Prin urmare ei se ridică împotriva oricăror critici, oricât de îndreptățite sau bine intenționate ar fi. "În general, atitudinea celor mai mulți români față de evenimentele și lucrurile noastre oscilează egal de vinovat între scepticism și grandomanie" (Ralea, 1997: 67). Încercând să se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe măsură ce se configurează, ne responsabilizează tot mai mult, prin implicațiile lui. * „Poartă-te așa fel În timpul zilei Încît să poți dormi liniștit noaptea.” („Mahăbhărata”) Aceasta, cu atît mai mult cu cît pot fi - așa cum observa N. Iorga - succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță. Remediul este cel indicat de B. Gracian: „Să săvîrșim totdeauna faptele noastre ca și cum am fi văzuți”. * „Poartă-te cu omul acela care-i mai prejos decăt tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
introspectările eului propriu poartă, de regulă, taina „jurnalelor intime”). * „Și În viața omenească sînt focuri care distrug și focuri care purifică.” (N. Iorga) „Pasiunile” nu sînt bune sau rele prin natura lor, prin ele Însele: ele ne Înalță sau ne Înjosesc, În funcție de ce orientare le dăm, În funcție de felul cum ne folosim de ele. „În focul Încercării izbutesc adesea - spune Tacit - gînduri pe care cei mai cutezători le-ar socoti nesăbuite”; „Focul Întărește Întotdeauna ce nu poate distruge.” (Oscar Wilde) * „Pentru nimic
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
esențială ni-l dă G.B. Shaw: „Îmi place starea de continuă devenire, să am un țel față În față și nu Înapoi”. * „În arenele vieții nu există biruinți definitive.” (P. Emmanuel) Deoarece, pe de o parte: „SÎnt succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță” (N. Iorga), iar pe de altă parte, pentru că: „Ambiția e confundată lesne cu vocația” (V. Hugo). * „GÎndește ca cei puțini și vorbește ca cei mulți.” (G. Gracian Y. Morales) GÎndește astfel, pentru a te apropia
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
virtuților teologale și comportamentul calchiat pe cel al lui Hristos, iată conținutul unei vieți cu adevărat fericite. Plăcerile terestre sunt lipsite de importanță, secundare, inexistente în comparație cu ele. Trupul cere, sufletul răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el poate înjosi dar poate și mântui. Când rezistă în fața negativității, a necazului, a suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
necesară a fenomenului istoric pe care-l numim civilizație. — Bine, dar nu cred că acesta era cazul societății ateniene. Nu, nu era. Îți amintești că Nietzsche, în multe locuri din cărțile lui, consideră pe Socrate ca pe unul care a înjosit spiritul atenian. În alte locuri, tot Nietzsche vede în Socrate pe cel care a dat cea mai exemplară împlinire a acestui spirit. Și n-am impresia că Nietzsche s-a contrazis. Acuma, am dreptul și eu, ca orișicine, să optez
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pentru a fi fericit.” (Buffon) Cine bănuiește e cu mai multe păcate. (Pentru că bănuielile nedovedite ale suspiciosului nu sunt altceva decât insulte nemeritate.) „Bănuiala alungă buna-credință.” (Fr. Bacon) Omul valorează atât cât se respectă. Într-adevăr, să fii stimat sau Înjosit de către alții ține de gradul cultivării demnității proprii: „Respectă-te, ca să fii respectat”.) „Cel ce se transformă În vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat În picioare.” (I. Kant) Din doi care privesc, unul devine judecător. (Nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
certurile sau dușmăniile altora se alege cu Înjurături sau chiar cu lovituri.) Întâi gustă, apoi mănâncă. (Acțiunea trebuie să urmeze anticipării, și nu invers: aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa N. Iorga, pot fi succese care te Înjosesc și Înfrângeri care te Înalță.) Când ești poftit la masă, pleacă sătul de acasă. Pentru că este mai convenabil să mănânci mai puțin, decât să fii nevoit să servești orice.) Nu intra unde nu ești chemat. (Degeaba forțăm, de exemplu, interesul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai „ceea ce se aseamănă se adună”. Dar această Întovărășire nu este benefică: ea va distruge capacitatea uneia din părți de a dezvolta gânduri proprii. Dacă nu vom crede Într-o minimă vitalitate a gândului și a voinței noastre, ne vom Înjosi Întreaga existență. Μ Singurul lucru pe care nu-l putem reproduce de la alții este suferința. Dar cei care cred că pot Înșela autenticitatea vieții, Încercând doar să imite suferințele altora, Își „taie craca” de sub picioare, deoarece adevăratul factor psihologic din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Campbell Bethlehem, Pennsylvania Prefațătc "PrefaȚĂ" În mod stereotipic, studiul de caz a fost multă vreme (și continuă să fie) văzut ca o biată rubedenie a metodelor din științele sociale. Cercetătorii care folosesc studiile de caz se consideră că și-au Înjosit disciplinele academice. Au fost denigrate și pentru că nu dau dovadă de suficientă precizie (i.e. cuantificare), obiectivitate și rigoare. Acest șablon, apărut În secolul XX, persistă și În secolul nostru, În special prin comparație cu progresele făcute de științele sociale cantitative
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
să transpună din romanticii apuseni și ruși, uneori chiar fără a indica autorul, adaptând liber sau localizând. În Fiica lui Deceval și Armin cântărețul (după Harfa eoliană a lui V. A. Jukovski) iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o Dacie legendară; Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota fantasticului tenebros, păstrează multe din inflexiunile byroniene ale originalului; Le Sylphe al lui Victor Hugo
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
devine foarte complex. Respinsă de Rudy, Tofana, care sperase într-o convertire de ultim moment a tânărului, se gândește totuși să îl cruțe și ezită să descarce revolverul, încercând un compromis. Îl va cruța cu o condiție: acesta să se înjosească petrecând noaptea cu ea în patul Crinei. Într-o încăierare tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
un om, chiar dacă greșește public, greșeala lui nu-i răpește dreptul la respect, ca om. În astfel de situații, nu urâm omul, ci greșeala săvârșită de omul respectiv. „Copilul educat corespunzător va înțelege că, bătându-și joc de altul, se înjosește singur, deoarece în statutul propriei demnități se cuprinde și cerința de a respecta demnitatea celorlalți. Nu înjosindu-l pe altul te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect” <footnote Anton
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
de situații, nu urâm omul, ci greșeala săvârșită de omul respectiv. „Copilul educat corespunzător va înțelege că, bătându-și joc de altul, se înjosește singur, deoarece în statutul propriei demnități se cuprinde și cerința de a respecta demnitatea celorlalți. Nu înjosindu-l pe altul te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect” <footnote Anton Moisin, op. cit., p.55 102. footnote> Un alt aspect al educației corespunzătoare a copilului îl constituie educarea
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Eminescu). De semnalat recenzia lui N.N. Crețu la Icoane de lemn, în care Tudor Arghezi este acuzat că „naufragiază în grosolană trivialitate”, la antipodul acestuia situându-se Mihail Sadoveanu, care „face parte dintre puținele excepții fericite care nu și-a înjosit talentul”. I.R.
PLEIADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]