345 matches
-
e vorba doar de sincronizarea cu Occidentul, ci și de refacerea punților cu noi înșine, pe care deceniile totalitare le-au distrus sau le-au șubrezit. Tranziția consumată în secolul romantic era o negare globală a vechiului, echivalat cu stagnarea, înjosirea și opresiunea, în vreme ce tranziția actuală reclamă și recuperarea trecutului, în sensul readucerii la viață a valorilor ocultate de comunism. Lucrurile, de altfel, se petrec asemănător în toate țările fostului „lagăr“. Sincronizarea și recuperarea sunt imperative gemene ale timpului nostru în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și așa are să fie până la sfârșit, sper. Îmi pare atât de rău după cărți; nu-mi dădusem seama, până acum, ce mult mi-am modelat sufletul după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă iute În sarcasm și Înjosire a valorilor și a istoriei, toate luate de-a valma. Într-adevăr, dacă n-am avut, ca În țările vecine nouă, de la Nord, mișcări organizate de protest, ce au culminat cu luptele aprige ale Polonezilor prin acel „Solidarności” ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citită, și pe care prietenii au găsit-o, printre hârtiile ei, după moarte; în această scrisoare, zic, ea exprima o durere aproape egală pentru servitutea patriei sub regimul imperial; vorbea cu cel care nu mai era printre cei vii despre înjosirea celor care încă mai existau, atâta oțel roman se afla în sufletul acesta! Cine a citit ceea ce am scris despre opiniile Juliei în politică și-ar putea închipui că abdicase de la grația și farmecul sexului ei pentru a se dedica
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o făcea din marea lui generozitate, pentru că despre mândrie și demnitate Negruzzi vorbește fără echivoc: „ Și oameni,și soarta de-ar fi să te lovească, Mândria,demnitatea să nu te părăsească: Mai bună e mizeria cu fruntea înălțată Decât cu înjosire mărirea câștigată, Și chiar de-ar fi să-ți deie a vieții fericire Nu merită ea toată o singură-njosire”. El nu era un vanitos care să se așeze în capul mesei, ci era prezent mereu acolo unde și când
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ar fi să te lovească, Mândria,demnitatea să nu te părăsească: Mai bună e mizeria cu fruntea înălțată Decât cu înjosire mărirea câștigată, Și chiar de-ar fi să-ți deie a vieții fericire Nu merită ea toată o singură-njosire”. El nu era un vanitos care să se așeze în capul mesei, ci era prezent mereu acolo unde și când trebuia. Negruzzi a fost cu adevărat „secretarul perpetuu” al Junimii, cu mari merite în fondarea societății, în apariția și dăinuirea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cazuri de împotrivire, cum e cel al lui Traian Popescu, ori de prevenire a viitoarelor victime, cum a procedat Constantin Oprișan, însă ele au fost destul de rare, conjuncturale sau scump plătite. Nici una dintre victime nu a scăpat de metodele de înjosire și dezumanizare practicate la Pitești și Gherla, dar e la fel de adevărat că nu toți deținuții au lovit pe alții, în funcție de împrejurări. Considerăm însă că acestea sunt simple detalii, prea puțin importante față de calitatea de victimă a tuturor celor care au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
calmă asupra profesiunii noastre, În vremuri tulburi ca cele pe care le trăim; Goethe are o frază care pentru mulți dintre noi, ieșiți dintr-un sistem opresiv care a făcut din muncă, conceptul de muncă, o formă de discreditare și Înjosire socială, o frază ce ne sună azi cu o ciudată paradoxalitate: „ Munca este singura mare satisfacție a acestei existențe!”. Sigur, este o frază de coloratură protestantă, rigidă, extrem de austeră, dar, În același timp, ea valorizează Încă o dată munca - la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu sensul „mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri de umilință, Înjosiri penibile, inomabile sau lașități jalnice de tot felul, folosind libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria de nesuportat a revoluției, a răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social, trezire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi-a spus odată cu voce înceată: „Cine se-mbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“. Era vară, îmbrăcasem o bluză nouă și mă fardasem cu deosebită grijă, ca întotdeauna când mi se ordona să mă prezint la ședința de înjosire. Voiam să arăt bine. Azi nu pot decât să-mi dau cu presupusul de ce era asta așa de important pentru mine. Pe-atunci însă mă aranjam în mod reflex, stăteam mult timp în fața oglinzii. Poate căutam astfel să dobândesc un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
facă totul este Regele. El este samsarul tuturor trădărilor intereselor naționale, el este sufletul blestemat al regimului ce ne guvernează. Călătoriile acestui om sinistru sunt totdeauna fatale țării, totdeauna el vine aducând în poalele mantiei sale de ulan, umilința și înjosirea. Fiecare își aduce aminte că acum patru ani Regele a îngenunchiat țara Austriei; după serbarea inaugurării statuii lui ștefan cel Mare el s-a dus la Viena și acolo ne-a umilit; venind în țară, imediat s-a inaugurat acea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lor. Oameni care formau prima linie de intelectuali în cultură, artă, știință, filosofie, medicină etc., dacă nu se închinau noilor stăpâni și nu le făceau jocul, erau urmăriți, vânați, arestați, condamnați, închiși, supuși tuturor injuriilor și loviturilor, tuturor umilințelor și înjosirilor posibile. Prin izolarea de lume, de fapte, de evenimente și de orice formă a civilizației umane, se urmărea doar îndobitocirea omului. Împotriva noastră se exercitau constrângeri inumane, foame, bătaie, izolări în celule negre sau celule albe înghețate sau tot ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oricărui control, erorile lui pot, cum o dovedește istoria, să târască popoarele către ireparabile dezastre». [...] A doua, în sfârșit, din primejdiile de căpetenie ale dictaturilor stă în faptul că ele duc totdeauna la o slăbire - mai mult încă, la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct de vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
folosit și arcanul. Tânărul prins pentru armată și cu ajutorul autorităților locale (vornicii, vătămanii, jurații) era dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe moșia lui Ștefan Roset, alături de cei veniți din Cașvana, Chetroasa (Todirești), Bălăceana și Udești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 19). Consecința aceasta dispusă și cu titlu de sancțiune, a condus la ideea ca munca este o înjosire și, în consecință, trebuie să fie apanajul unui segment inferior al societății, astfel că, în vechime, munca a fost privită strict și exclusiv ca o îndatorire a sclavilor, în timp ce în societatea românească a zilelor noastre, neoficial, munca este considerate o
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și au cunoscut pe pielea lor prețul bucéții de pîine, puternic sératé de lacrimile nemîngîiate ale copilériei. Ei n-au avut nici case de pionieri, nici stadioane și nici Artek... Puterea sovieticé v-a izbévit de sérécie, subsoluri și insuportabilele Înjosiri sociale. Nici o hotérîre a conducerii nu are loc féré a ține cont de faptul cum se va résfrînge ea asupra copiilor și viitorilor copii și a propriilor voștri copii. ZÎmbetul copilului devine scopul principal al statului nostru. De la voi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de feriți, atât de imuni la lege, încât ar oferi șpagă în mod public. La vedere. Ce să se mai ascundă prin boscheți! Are dreptate. România a ajuns la un pas să decreteze nelegiuirile comise pe ascuns drept rușinea supremă, înjosirea cea mai de jos. Gigi Becali a și formulat asta, cu subiect și predicat: el are legile lui și face ce vrea. Morala și legea sunt el. În fond, de ce să ne mirăm? Dacă fostul ministru al justiției a dat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
au în armata lor. Este aici vorba despre acea cârdășie infernală, coaliția pedelisto-udemeristă, la care poate ar fi mai corect să inversăm termenii, care a funcționat până în prezent ca un agregat perfect, mai ceva ca un motor nemțesc, pentru continua înjosire a populației acestei țări. La un moment dat se părea că este gata să explodeze! Motivul era noua gogoriță băsistă: discuțiile aprinse legate de noua reîmpărțire teritorial- administrativă a României. Biata țară, se plânge românul! Grele zile a dat peste
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu m-a băgat în seamă. Un slujbaș mi-a arătat o băncuță, cel din urmă loc la masa cea lungă, la marginea unde, de obicei, sunt împinse vasele goale pentru a fi duse la spălat. M-am așezat, înghițind înjosirea și privindu-i pe ceilalți cum vorbeau cu glas tare, fără să mă bage în seamă. Faroald mi-a aruncat o ocheadă ca o sentință, ca și cum, așezându-mă, săvârșisem ceva necuvenit, drept care m-am sculat brusc. Și când te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îndelung așteptat - un eveniment care va afecta Întreaga națiune și va Însemna fie Înălțarea, fie căderea noastră. Astfel Începu Mitsuhide să-și divulge intențiile. Mitsuhide Înșiră toate plângerile lui Împotriva lui Nobunaga: umilințele din Suwa și Azuchi și, În sfârșit, Înjosirea finală, ordinul de a intra În campania din apus care Îl făcea subordonat al lui Hideyoshi. În continuare, enumeră numele oamenilor care-l serviseră pe Nobunaga ani de zile, fiind apoi Împinși spre autodistrugere. Nobunaga era dușmanul cinstei, distrugătorul culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tineri și bătrâni sunt trimiși în necunoscut de-a lungul unor drumuri nesfârșite prin sate arse. Ochiul copilului înregistrează cruzimea militarilor germani care decimează coloana zdrențuită, dar și violența unor jandarmi români neomenoși. Oamenii trec prin moarte și foc, iar înjosirile nu cruță pe nimeni. Fetița se maturizează prin suferință, devine infirmieră, salvând vieți, înmagazinând imagini, întâmplări, tragedii, pe care le va evoca peste decenii. Violarea unei evreice la toate posturile de jandarmi, moartea prin îngheț a „strămutaților”, evadările repetate ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
cuvânt persoana își dezvăluie esența sa. A pune limbajul în slujba minciunii, înseamnă a te prezenta în fața celuilalt ca un nimic, în loc de o persoană. De aceea, minciuna nu este doar o nedreptate față de cel care este mințit, ci și o înjosire a celui care a abuzat de limbaj. Ea face să dispară omul însuși ca persoană. Interzicerea minciunii e valabilă fără excepție Este în tradiția tuturor doctrinelor morale și, mai ales, a creștinismului, să condamne minciuna în general, și să considere
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
politicoasă, toate gesturile delicate care înseamnă salvgardarea și farmecul societății occidentale nu sunt cunoscute sau nu sunt practicate, ceea ce e același lucru. Situația de inferioritate rezervată femeii ține încă de secolele barbare; abuzul de divorț perpetuează această stare de regretabilă înjosire. Femeia nu e respectată, nu e stimată; e căutată dacă e bogată; e urmărită atâta vreme cât e tânără și frumoasă. Nimeni nu se preocupă de calitățile ei morale sau de valoarea sa intelectuală; toate astea nu sunt decât o chestiune secundară
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a spus pe bună dreptate: "Bărbații fac legile, femeile fac moravurile". Efectul celor mai bune legi va eșua întotdeauna în fața corupției moravurilor, iar femeile vor rămâne fără influență și nu vor îndrepta moravurile atâta vreme cât vor fi menținute în starea de înjosire ce li s-a rezervat. Societatea română e condamnată să lâncezească în acest cerc vicios. Nu o putem învinui; nu putem decât să o plângem când vedem ce distincție perfectă capătă femeile române când au fost crescute la Paris sau
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]