1,308 matches
-
pustiu. Ceea ce este rememorat de istoria creștină drept o victorie hristică asupra triplei ispitiri, este reluat în cheia unei lecturi complet pervertite, în care refuzul Mântuitorului, în loc de a elibera lumea din puterea înșelăciunii diavolești, nu a făcut decât să o înlănțuie pe veci de povara unui dar prea greu de purtat pentru puterile omenești: libertatea. Scenariul invers, al acceptării celor trei oferte și al cedării în fața celor trei ispitiri, ne este prezentat ca un traseu de lumină al omenirii și al
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
unde ei "dormeau că apele pădurii"... Tot în ecou al motanilor, poeta nu găsește un mai bun verb pentru a reda magicul auditiv (într-o piesă de magie vizuală) decât a toarce: "necunoscutele cadențe ce torc nemaicântatu-mi cântec", capabile să înlănțuie lanțurile vii ale șerpilor. Or, bruscă ivire a verbului torc ne trimite iar la narcoza ierburilor și la bănuiala visului, de nu întreg, măcar aievea... Nici una din formulele desemnând pădurea (o dată numită codru) nu trebuie trecută cu vederea; căci acesteia
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de grație a poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care este natural investit poetul, acest perpetuu „prea cumsecade lucrător cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
spun reparatorului de umbrele care o adaptează de fiecare dată sezonului ca un acordor de darabane de stropi că nu putem muri tot timpul nu poți banaliza moartea e totuși cămașa noastră e totuși biserica în care am văzut îngerul înlănțuit cu o floare Cred că am descoperit și ultimul argument al teoremei numerelor frumoase care i-a înnebunit pe matematicieni. Pe baza ei s-au construit piramidele pe baza ei vasul de lut se îndrăgostește de apă și cifra unu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Iar în final, invariabil, am să spun, Vesel: Asta e tot, copii! I see you soon, with another cartoon!" O.R.F.U. Cine privește-n ochiul de fereastră Lipit cu sîngele-nchegat al amintirii? Nimeni. Doar, în calorifere, mai bolborosesc Satirii, Înlănțuiți pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
mi-ai dat-o Fie și-n suferința nenumită , în chinul angoasei de-a fi. Mi te voi aminti în noua mea viață astrală, Cu nostalgia temniței tale pământene în care, în ciuda a tot și a toate, am trăit fericit, înlănțuit de iubirile mele, de dușmăniile mele, de speranțele și dezamăgirile mele. Dumnezeu te binecuvânteze și aibă grijă de tine, când la capătul timpurilor vor răsuna trompetele judecății. În nevinovăția ta, voi plăti eu pentru păcatele mele și pentru tot răul
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
o mise en abîme: Raynal o povestește în romanul său, Jean Elby, apoi o trăiește pe propria-i piele și o povestește în al doilea roman, Noul mancurt. Planurile se întrepătrund, așa cum dialogurile din roman nu sunt delimitate, ci se înlănțuiesc într-un continuum, în care poți fi cuprins de vertij, încercând să deslușești cine vorbește, dacă vorbește cu glas tare sau își vorbește sieși, cine (de)scrie pe cine și în ce fel de text o face. ,Vocile" se amestecă
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
apropii de ea tot mai tare. Iar ea să fugă tot mai încet. Zidurile maternității începuseră să ne stea în preajmă. Ne priveau cu ochi obosiți, știind bine ce avea să urmeze. Avea să urmeze o mână care să o înlănțuiască pe o alta. și un nou anotimp. Excursie Străbăteam perimetrul unității militare de-a lungul căruia se găseau înșirate posturile de pază aducând a cuști de grădină zoologică . Eu, Dorin, încă șase camarazi și maiorul Bighirel, stăpânul atotputernic peste șaptezeci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ebraică un cântec tulburător. Se încinge o horă frenetică, Patricia și Mario privesc încântați îi invit pe amândoi, dar refuză, nu știu pașii, zic ei. Sunt impresionați totuși de dansurile noastre, mult timp vor vorbi despre scriitorii români și străini înlănțuiți în dans. Am continuat periplul început la Neptun cu scriitori din țări diferite: târg de carte cu lansarea poeziei lui Cengiz Bektaș la Constanța, fotografie de grup în fața statuii lui Ovidiu, prânz impresionant la Episcopia Constanței. Seara însă, invitații tânărului
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
de-al doilea va scoate la lumină sub forma propriei trăiri. Pentru Culianu, fantasmele nu sînt nimic altceva decît secvențe intuitive echivalînd cu leit-motivele imaginației unui om. Sînt reprezentări și imagini ce ne revin deseori în memorie, dar reprezentări care, înlănțuite în secvențe scurte, apar ca porțiunile tematice dintr-o peliculă de film, sau precum temele obsesive și recurente din cursul frămîntărilor noastre. Ceea ce le definește cu precădere este frecvența cu care revin în imaginație sau în structura unui text literar
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
aproape necunoscut. Mă apropii și de acest perete și mi se pare uluitor că sînt amîndouă aici. Culorile bogate, pastelate din robele apostolilor se regăsesc în acelea ale personajelor care îl privesc pe Isus răstignit. Lîngă Fecioara Maria, care își înlănțuie mîinile de piedestalul crucii, Tomas d’Aquino, martor înmărmurit... Ninge. Cu fulgi mari care anulează marginea dintre realitate și poveste. Păcatul din noi nu poate fi acoperit, însă. Străbat Piața Domului și merg spre Scala. În față, deși este 15
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
o poate ocoli pe Soledad Lakäarth, pe care-o întâlnește, în împrejurări stranii, la începutul anului 1917, în insula Maracatoqua, din apropierea Hondurasului britanic (astăzi, Belize). Ființa angelică, dominată de profunde sentimente religioase, ar fi avut toate însușirile pentru a-l înlănțui pe Corto pentru vecie. Exista însă un impediment: marinarul fusese atacat de un pescăruș, și își pierduse temporar memoria... N-ar trebui să lipsească nici Banshee O’Danann, revoluționara irlandeză, membră a societății secrete Sinn Fein. Marinarul maltez și-a
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
turnul ni se înalță se dilată Asemeni unui mult prea ipotetic început, Privirea noastră, ne- ntâlnită, neîntinata Senzual tânjește, blând sedusa, catre absolut. Dar tot mai multe și ne-nțelese dialecte Își strigă neputinț-adanc sădita între noi Și parcă toți înlănțuiți în zeci de mii de secte, Încearcă înțelegerea măcar din doi în doi, E plin azi Babilonul iar tu îmi ești departe, Si grea îmi e speranța că până la creație, Putea-voi înțelege vorbele-ți astăzi moarte, Zidite vii în
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
partenerului de a o acapara cu totul în relație, pentru a fi despărțită de prietenii sau cunoscuții ei. Această comportare posesivă o dezgusta și o îndemna din capul locului s-o ia din loc, pentru că nu-și dorea să fie înlănțuită în felul acesta. Gândea că e normal așa și orice femeie - nu contează dacă e frumoasă sau dacă e mai puțin frumoasă, în niciun caz nu exista pentru ea vreo femeie urâtă - nu merită să fie tratată așa de partenerul
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutându-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne veșnicia iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc de curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândescă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
ci oamenii care le poartă și le trăiesc. Marin Preda în Viața ca o pradă Suferința e o criză din care trebuie să ieși cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul. citat din Marin Preda Omul este o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor. definiție de Marin Preda Cine trădează va fi trădat. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Numai păcatele nu te lasă să dormi. Marin Preda în Moromeții Nu trebuie să accepți să trăiești oricum. citat
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
venirea Mântuitorului, e numită în Sf. Scriptură „ziua harului“. Fecioara Maria s-a născut și a trăit numai pentru Mântuitorul și pentru întruparea Lui. Ea se naște numai pentru că „a venit plinirea vremii“. Din această intimă legătură ce s-a înlănțuit, după voia lui Dumnezeu, între Maica Domnului și Mântuitorul nostru, Fiul ei și opera de mântuire, înfăptuită de El, au urmat pentru Preacurata Fecioară neprețuitele daruri ale Cerului și bogăția de har de care ea s-a învrednicit, ajungând cu
Agenda2005-36-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284165_a_285494]
-
a arătat acest lucru, neputința ființei omenești de a se elibera din firele de mătase ale pânzei întunecoase a închisorii, prin piese precum „Păianjenul“, „Oglinda“, „Gustând din măr“, „Punctul“, „Roata“ etc. Titlul volumului sugerează elementul în care omul s-a înlănțuit singur datorită unor complexe, fobii. Înțelegem acest lucru și mai bine lecturând piesa de teatru „Râme, melci, viermi, șerpi“ sau „De ce se ofilesc florile când le ating?“ Moravurile societății și încercarea de a evada departe de noroiul lor sunt înfățișate
APARIȚII EDITORIALE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384835_a_386164]
-
vârtejuri Și nu știam unde vor să ne poarte Ne căutam mâinile în negurile îndoielilor din noi Ziduri de cetate eternă crescând până-n cer Ne simțeam rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi umbrelor. Se zbătea inima mea- porumbiță cu aripa rănită În cursa damnatelor întunecimi și monștri treziți Din epoca miturilor, intrați în timpul nostru iubite Trecuți prin poarta visurilor
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn... Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni, în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Să se estompeze tot mai mult până când, Sub aura incandescentă a infinitului, Să se curețe de zgură și, Purificat, să își redobândească locul Pierdut cândva în diadema Creatorului... Fără negocieri, fără plăți în avans! Conștient, încredințat sau indiferent, Propria alegere înlănțuie, încătușează, Sau eliberează. Ești pregătit pentru eternitate? Vino Doamne Isuse! Amin! 13/09/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: La masa timpului / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]