1,508 matches
-
tot regimul care mi se aplică e inoperant - puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Și atunci m-am gândit că există o forță supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlănțuire. Pentru că, personal, nu mă pot dezlănțui și elibera. Iar a viețui acolo, la închisoare, fără asistența Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credința nelimitată în atotputernicia și atotbunătatea divină. 120
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
completă? DREPTUL EXISTĂ DOAR ÎN SOCIETATE, ARE CARACTER SOCIAL ȘI NU NATURAL. ,,Omul s-a născut liber, dar trăiește în lanțuri pretutindeni”, ideea de libertate derivă din cea de contract social. Ideile-forță acționează asupra indivizilor cu mintea liberă de orice înlănțuire materială, opresiune, constrângere, și pot realiza libertatea. Dreptul celui mai tare duce la apariția suveranului. Voința liberă nu forța, reprezintă temelia statului, baza formării și menținerii lui. Statul a fost rezultatul voinței unor despoți dibaci, înfăptuirea inconștientă a spiritului de
PRECURSOR AL SOCIOLOGIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384409_a_385738]
-
un univers narativ al corespondențelor depline. Sângele cere sânge și izbăvirea se realizează doar prin sacrificiul de sine în numele iubirii și al adevărului. Iată mesajul care acționează asemeni unui totem în universul ficțional al lui Alecsander, atrăgând după sine o înlănțuire alertă de evenimente, de la lupta unor familii aristocrate decadente pentru menținerea sau redobândirea statutului social până la iubirea ocultă dintre doi adolescenți dominați de nefastul unui vechi blestem. Această tragedie mistică cu inflexiuni romantice plasează cititorul încă din prolog într-un
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
20:30 - GABRIELA COSTĂ & ALEX MÂN - Lansarea albumului ‘Tempo de Amor’ Duo-ul Gabriela Costă și Alex Mân este un proiect unic în România născut în 2009, când cei doi au descoperit pasiunea comună pentru muzica braziliană, armoniile ei fascinante, înlănțuirea lor surprinzătoare, melodiile seducătoare, ritmurile de choro, bossa nova sau samba. În spiritul albumului ‘Tempo de amor’ pe care îl vor lansa oficial în seara Jazz Compas Live, ei vor cânta despre inimi fericite sau franțe, exaltate sau indiferente, pasionale
Două spectacole în aceeaşi seară! [Corola-blog/BlogPost/92875_a_94167]
-
cum să te eliberezi de ea. Sau... — Sau? — Cum să o declanșezi. Durerea e primul motor al acțiunilor noastre. La asta se gândea marele Aristotel atunci când și-a imaginat mașinăria cerească. — Nu, te Înșeli. Iubirea este aceea care conferă mișcarea Înlănțuirii de ceruri. Dorința de iubire a ultimului cer, cufundat În iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze infinita bucurie a iluminării, zise Dante distrat, ca și când ar fi repetat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut ca scop principal moartea lui Teofilo, sfârșitul Înfiorător al meșterului din Como putea fi doar un prolog tragic, o punere În scenă pentru a-i conduce pe toți pe o pistă falsă. Până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc să facă bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer și urmărea înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului Fischer, care-l privea fascinat. Din acea zi nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său, ca interpret. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
târziu. Prodicos se exprimă simplu și clar, în alb și negru, el reduce complexitatea și diversitatea la două unități opuse identificabile în mod precis, suprimă detaliul, finețea și subtilitatea în favoarea artileriei grele: nu concepte, idei, demonstrații ample sau profunde, nu înlănțuiri metodice, logice, nu deducții, ci o opoziție între două teze ușor de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... -5- Izbăvirea prin tratamentul atomist. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există apropieri de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
î„lemnoși”) și ignés î„aprinși”) au niște litere în comun și prezintă o anumită omofonie, deși au semnificații total independente. La fel e și cu atomii: prea puțin numeroși pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei.O filosofie latentă, dar eficace, difuză în substanța poemului. Astăzi după mâzga poetică postmodernistă care a fost la noi, noul curent globmodernul ne descoperă o savoare a poeziei gnomice în chiar supunerea neabătută a versurilor la o idee, în înlănțuirea lor necesară, în cadența lor previzibilă, în ecoul lor meritat. Poezia înseamnă forma cea mai înaltă de cunoaștere umană, singura în măsură să garanteze accesul la absolut. Nu numai că filosofia trebuie să primească sugestiile artei și să pună la
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
că primești invitația de a intra într-un binecuvântat univers natural vindecător, care-ți închide, una câte una, toate rănile sufletului căpătate de-a lungul întregii tale vieți. În acest spațiu armonios al neiluziilor, te intersectezi pretutindeni cu o veritabilă înlănțuire melodioasă a cuvintelor ivite în timp de Dumnezeu, Hemingway, La Fontaine, dar și o chemare către lumea reală, cea de lângă tine, pe care ai uitat, din diverse motive neîntemeiate, să o mai vezi... Și nu numai atât. În miezul stilisticii
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
o revelație oferită celui ce căuta unirea cu divinitatea. H. a influențat, în maniere diferite, atât pe Părinții Bisericii, cât și pe filozofii Renașterii. NEGAREA NEGAȚIEI =una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă că o înlănțuire de negații dialectice. - V. nega. Citește mai mult DETERMINISM s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
o revelație oferită celui ce căuta unirea cu divinitatea. H. a influențat, în maniere diferite, atât pe Părinții Bisericii, cât și pe filozofii Renașterii.NEGAREA NEGAȚIEI =una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă că o înlănțuire de negații dialectice. - V. nega.... XVI. AUTOPORTRET- ALBERT EINSTEIN, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 999 din 25 septembrie 2013. Autoportret ,,Noi nu știm ce este esențial în propria existența personală, iar altuia nu trebuie să-i pese de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
-ți bați joc de mine. Leon simțea că începe să fiarbă la fel ca apa din ceaun, nu o mai auzea. Începuse să o dezbrace și nu a mai sesizat că și ea îl ajuta să ajungă mai repede la înlănțuirea trupurilor. Trupul ei fierbinte oferit de multe ori spre desfătare, ajunsese în stadiul când nu-l mai putea stăpâni astfel că nu-i mai opunea nici-o rezistență. I se dăruise cum niciodată nu o mai făcuse. Și-a adus repede
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
Analiza și intuiția, mintea și inima, realul și imaginarul precum și unicitatea perceperii trecutului în viziunea noastră aduceau fiecărei întâlniri o atingere de puzzle dual, bucuria rezolvării, dar și cea a călătoriei încă neterminate. Hierofaniile lunare la care luăm parte, o înlănțuire de evenimente cultural istorice de intensitate expresionista, ne lăsau gândurile neconcretizate, personificau doar obiectele, investindu-le cu amintiri mistice. Limitarea unic-umană nu putea uita motivul pentru care ele însele trăiau prin dorința de infinitate a simplității. Pentru seara aceasta, paginile
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]