410 matches
-
ea. - Nepoate, te știam un cuceritor de inimi, dar chiar să-mi aduci la palat o prințesă tocmai din răsăritul Europei, chiar nu mă așteptam! - zise alteța sa surâzând cu simpatie. Când auzii că acel cavaler era chiar nepotul reginei, fata înlemni. Bănuia că-i de rang înalt, dar nici chiar așa! Cei pe care-i cunoscuse la Moscova și Viena erau într-adevăr urmașii țarului și al împăratului, dar aici avea ocazia să stea față în față cu regina. În zilele
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
rând tot ce găsi pe masa frumos aranjată pentru prânz. Și, ca să fie tacâmul complet, luă oala cu mâncare de pe plită și zvârrr și cu ea lângă toate celelalte. Totul făcea un zgomot asurzitor, iar înjurăturile nu mai conteneau. Laura înlemnise, amuțise și nu reacționă în vreun fel de teamă că l-ar fi ațâțat și mai rău pe Nicolae. Ionuț stătea neclintit într-un colțișor și nu știa ce să facă, urmărea cu ochi speriați întreaga scenă și se temea
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
simțisem niciodată. Odată cu răsăritul, valurile oceanului au început a se înroși dar un roșu carnal, superb și, concret, un roșu dincolo de reflexia luminii soarelui ce se năștea din ape. M-am ridicat să văd mai bine ce este și am înlemnit. Oceanul era plin de petale de trandafiri. Păreau adevărate. Eram în mijlocul unui vis sau a unei vedenii. Cerul, oceanul înflorit, nisipul cald al ecuatorului, toate erau din altă lume, veniseră să mângâie dorul de casă, ca să ne bucurăm împreună. A
OMUL CU VALENȚE MULTIPLE, DOMNUL VASILE LUPAȘC! (INTERVIU) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379909_a_381238]
-
o scorbură. Ce făcea acolo pisoiul? Se pitula una cu pământul, privind atent în sus. Deodată, când păsărica trebuia să zboare afară din cuib, el făcu un salt în sus și prinse în gură păsărica! Ionuț, în prima clipă, parcă înlemnise, neștiind ce să facă. Dar Motocel, cu pasărea în gură, fugi tacticos spre casă, să se laude bunicii cu isprava lui. Nu-i făcu nimic rău păsării, doar o ținea strâns în gură, iar păsărea se zbătea. Bunica, văzându-l
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
Iar zgomotul făcut? Ce să fie? Toate îi stârniseră curiozitatea încetinindu-i reacția. Scurgându-se clipele necesare luării unei hotărâri, Anyu apucă harponul, căci uitase în sat pușca nouă, făcându-se zid între ursoaică și Uki, ieșit din adăpost și înlemnit alături de sanie. Cu ochii când la mamă, când la copil, ursoaica nu se hotăra. Pe cine s-atace întâi? Prada mică ar fi fost ușor de apucat. Cea mare ațintea către ea un ascuțiș ce părea primejdios. Începu să se
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
numai gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii cu roade pomul 26 mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Cu umbra / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui, neîncrezători că ar putea fi aici. Curioasă parcă, luna năvălise prin fereastră, argintând patul. Se uimiră zărind pe albul perinii un ghemotoc de șoarece înlemnit de frică... Referință Bibliografică: BLESTEMUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
gură, cu amândouă mâinile. Era un mare mâncăcios. Hulpav! Eu mai puneam și în buzunare în timp ce mestecam minunatele cireșe. La un moment dat... stupoare! La etajul unu al vilei, în fața căreia se găsea cireșul, s-a aprins o lumină. Am înlemnit, și eu și Costel. Era o lună pe cer, mare, cât roata carului. A început să cânte o vioară. Cânta frumos, se simțea că arcușul era mânuit de un artist. Ne-am revenit, liniștea era acum mângâiată de un frumos
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi de mine niciodată. Costică înlemnise, îi clănțăneau dinții-n gură de frică. Andrei a înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
și-i destăinui cu o voce gravă: - Nu intenționam să-ți spun, dar după ce te-am ascultat, m-am convis că trebuie să știi. Tocmai a sosit o telegramă de la el, îmi cere actele și retragerea ta din școală. Băiatul înlemnise de spaimă. - Și-i veți da ascultare? Vă rog să înțelegeți, nu plec după atâția ani de școală, doar să lucrez pământul sau să păzesc vacile, acum. Sincer, cred că pot mai mult. - Bine, rămâi aici pe timpul vacanței și dacă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea lui Relu. - Stai să-ți iei geanta, proasto! Ia-ți și pachetul, că nu am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o oră și-a revenit, dar o frică groaznică pusese stăpânire pe el, că nu îndrăznea să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată elibera din strânsoarea unor lanțuri nevăzute, când Leana a-ntis un braț spre el și, ridicându-l ca pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi de mine niciodată. Costică înlemnise, îi clănțăneau dinții-n gură de frică. Andrei a înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
momentul când toți se întrebau unde sunt hățurile cu pricina, apare și ajutorul Palade. A sărit ca ars strigând la cei prezenți să scoată hățurile, dar deodată s-a oprit în fața lui Suman întrebându-l; Unde sunt hățurile? Băiatul a înlemnit căci nu știa unde sunt. Imediat ajutorul l-a luat pe Suman și au mers la camera lui însoțit fiind și de nea Ilie șeful de echipă care susținea că băiatul nu este vinovat. Odată intrați în cameră au început
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
iar: Poc!, inima i-a tresărit groaznic de tulburată. A sărit de pe pat și așa, desculț, s-a repezit spre masă și-a pus mâna pe cuțit. Nu era omul care să se teamă, cu una cu două, dar atunci înlemnise de nu putea nici să clipeasă. Ușa se zguduia continuu, iar lui, sudori reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
nu eram chiar cumințenia pământului, și bănuiam ce răspuns o să primească de la cea care avea așteptări mari de la mine, draga mea mamă, când pentru prima oară s-a oprit la poartă, unde eram amândouă și a pus marea întrebare, am înlemnit! Colosul din Rodos, nu fusta mamei dacă era acolo, tot mi s-ar fi părut minuscul pentru a mă ascunde după el! Și când am mai auzit și mărețul răspuns: ,,- Nu prea e cuminte...dar mai las-o...te chem
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
Radiojurnalul” de ora 10. Deși știrea despre cele petrecute cam cu o oră înainte la Dallas se afla deja cu siguranță în redacții, radio București și-a continuat programul obișnuit până la începerea jurnalului. Dar chiar cu întârziere, știrea m-a înlemnit și m-a lăsat cu o senzație de neliniște, de nesiguranță pentru viitor (aveam 17 ani) care mi-e încă vie în toate fibrele sufletului. Peste exact cinci luni, într-o sâmbătă seara de sfârșit de aprilie, am părăsit Suceava
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
stele îți beau un strop din barbă Un vânt cu promoroacă o să ți se topescă Pe mâini încătușate ce par prea odihnite În trecerea spre iarna care-o să te incite La viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
stele îți beau un strop din barbă Un vânt cu promoroacă o să ți se topescă Pe mâini încătușate ce par prea odihnite În trecerea spre iarna care-o să te incite La viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
10-20 de flacoane de fiecare. Nu conta că nu se foloseau. Ori de câte ori avea farmacia, se reînnoiau rezervele, se aruncau flacoanele nedeschise, expirate, dar mereu trebuia să existe aceste două soluții, vitale pentru viața bebelușilor născuți cu diferite suferințe fetale. Am înlemnit! I-am spus directoarei, cu glasul gâtuit, ca și cum m-aș fi agățat de un fir de ceapă ca să trec un hău fără fund : - Nou-născuții trebuie să aibă. Ei au rezerve.... Așa știam eu de pe vremea când lucram la ei. Linia
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
consecință, într-o dimineață, care nu se poate numi bună, la poarta reședinței de vară a lui Neluțu au bătut sfios, cu baroasele, niște mascați. Până și leii, ba chiar și crocodilii din grădina zoologică privată a castelului au cam înlemnit de frică. Însă stăpânul domeniului, calm, a pus jos, pe o măsuță indiană, ceașca de cafea și i-a ordonat majordomului, fără să scoată trabucul din gură: - Haripele, vez’ bă, cine-i hăștia șî ce vrea, dă-le ceava dă
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
Nu se știa cu cine! Într-o noapte, se trezi speriată. Trupul fetiței se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei marionete trase cu furie de ațele care o conduceau. - Nu mi-o lua, Doamne! Nuuuu! O duse urgent în baie, îi umezi fața
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers tot înainte până a ieșit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că poarta era albastră. Și, nu mai țin minte...Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! Abia a-ntors mașina suduind amarnic (fir-ați ai dracului de țigani tâmpiți!). Toți tăceau mâlc, cu ochii spre
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]