499 matches
-
apoi se pierdură în noapte. Radu după ce plecară cei doi se ridică cu greu în picioare și constată că geanta lui dispăruse, la fel și banii săi. Se îndreptă cu greu spre casa prietenilor săi, care când îl văzură rămaseră înmărmuriți auzind ceea ce i se întâmplase, se gândiră să anunțe poliția, însă știau că era de prisos dacă hoții se pierdură în noapte. Apoi încercară să-l convingă pe Radu să meargă la urgență cu ochiul său care îi era înlăcrimat
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
căciulă aurită. Unde mergi tu, fiul meu?>- mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. Dar cine ești, tu?>- l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. <Eu sunt Dumnezeu!>- îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? <Dacă ești tu, Doamne, du-mă pe tărâmul tău să văd visul plaiurilor cerești!>- l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
de orfan cernite. Privește-mă mesteacănul meu ! Oricând, fără voia ta; Prin foșnetul cel verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din violetul pătat de soare, Doar vise eterne dă-mi... Din lacrima fructelor să bem Si din tăcuta lor savoare , Mesteacănule, dă-mi cugetare ... Referință Bibliografică: Mesteacănule, dă-mi
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
plin, s-a așezat în iarbă să se odihnească. Era o înăbușeala de nu puteai respiră. A adormit urgent cu fața în sus. La un moment dat o umbră uriasal-a acoperit. S-a ridficat că un arc și a rămas înmărmurit când a văzut deasupra să o mană păroasa care ținea ulciorul lui cu apă. Ființă de deasupra lui i-a făcut semn că are nevoie să bea apă. Desigur că Tudor l-a lăsat neavând altceva de făcut și nici
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
ei: „Doi dintre ei formează un cuplu. Sunt niște omuleți superbi: ea e artist ceramic, el pianist!” În drum spre protest, am avut parte de câteva momente cel puțin interesante. În timp ce așteptam autobuzul, un grup de copii de liceu stăteau înmărmuriți și îmi citeau pancarta. Știau că nu e ceva de bine. Niciunul nu râdea și nu arăta cu degetul. Fuseseră veseli până să ajung acolo și vorbeau între ei, dar atmosfera s-a schimbat brusc atunci când am ajuns în stația
Suedezii contra corupției din România. Cum am organizat un protest în Suedia în semn de solidaritate cu Piața Victoriei din București () [Corola-blog/BlogPost/338827_a_340156]
-
nea Tudor, nu cu mine; o să ajungem și la el, nu te grăbi! I-au împins înăuntru și le-au smuls paltoanele: - Așa i-am găsit sub așternut, acasă la nea Prunaru, gazda lui, a strigat Gelu. Mulțimea a rămas înmărmurită. În timp ce Costinel și Gelu se retrăgeau cu cei doi... prizonieri, în sală a început hazul: - Ia uitați-vă, fraților, de ce e în stare poetul nostru trimis de partid ca să ne lumineze! Noi ziceam că, dacă n-ar avea ochelarii, l-
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânța. - Nu mă interesează aceste amănunte din viața ta. Mie îmi placi așa cum ești. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuția cu tine. Să nu uiți acest lucru. Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CALD Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cald Calzi și cuibăriti De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblăm înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seara magică Surdă de lumină Nemișcată de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorată de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Referință
CALD de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341104_a_342433]
-
lui Naie, cu „boala” boierului, și-i strigă de peste gard, în timp ce deschidea poarta de al curte. Se îndreptă spre fântână ca să aducă o găleată cu apă. - După cine alergai prin fundul grădinii mele, Naie?!... - ...După nimeni, Ioane, și-l privi înmărmurit, zicându-și în minte: „Doamne, ce eram să fac!...” Păi... vream să ajung mai repede acasă. - Atunci nu-i bine de tine, Naie!... De ce n-ai venit pe drum? Ce s-a întâmplat cu tine? - ...Știu eu?!... Bâzdoagă se apropie
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
pădurile ce cresc aici, sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar Mihai Cătruna, prin intermediul tabloului „Sybilla”, ne reamintește aceasta. Mesajul său întărește credința în renașterea Conștiinței și Spiritului Neamului Nostru. Priviți tabloul! Sybilla Sybilla E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sybillă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat, Să traverseze în pace pădurea, Cu sufletul deschis, neîntinat
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
Am auzit parcă ceva la ușă. Am crezut că e ploaia sau vântul care se înverșunau din ce în ce mai tare. Era ceva ca un râcâit... și-am aprins lumina. Am deschis un pic ușa și m-am speriat! De fapt, am rămas înmărmurit. Era LINDA! Și, nu știu de ce, am început să plâng. Doamneeeeee, era Linda mea! Nu știam ce să fac mai repede! O mângâiam, o pipăiam, nu-mi venea să cred. O sărutam și plângeam ca un copil ... Cum mă găsise
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
morfina nu i le mai putea ameliora, a zis... oftând, o vorbă care m-a cutremurat și pe care nu o voi putea uita niciodată: ,,Mamă: Este greu să trăiești! Dar să știi că e greu să și mori...” Ascultam înmărmurită... Nu mă așteptam ca și bărbații să aibe parte de astfel de semne de „slăbiciune”. În mintea mea exista doar imaginea femeii care trebuie să îndure de la bărbat... ce știm că poate îndura (și ce nu vreau să amintesc aici
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
am zis, nu Erica! Evrica! strigă din nou triumfator vulpea, am găsit soluția ca să-l facem bine pe Pandelaș! A cerut de la un țăran, un briceag ascuțit și s-a repezit cu el spre buba lui Pândele. Toată lumea a rămas înmărmurita de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-au oprit. Dalila, cu grijă, foarte stăpâna pe șine, cu o îndemânare de chirurg, a înfipt vârful briceagului în umflatura lui Pândele. Ursul a scos un urlet și-a dat ochii peste cap. Toți
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
culoare. Linda întinerise cu douăzeci de ani. Dacă nu cu ceva în plus. Acum se va putea mărita din nou... Cu Tobias, bineînțeles! Comandă un taxi, ceru șoferului să ia viteză! Era nerăbdătoare să ajungă acasă și să vadă ochii înmărmuriți ai bărbatului ei. Intră pe ușă ca o furtună. Tobias nu-și putea reveni din uimire. Se holbă la ea ca la o arătare picată din cer. Era aproape ca atunci când o văzuse la un bal studențesc. Numai farmec și
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
acum înainte de a pleca în armată ce nu știu eu că asta clocești în mintea ta nenorocită, ești sânge din sângele meu însă te simt ești mult mai rău ca mine,” și urmă apoi un șir de înjurături. Virgil rămase înmărmurit, înțelegând un lucru și anume faptul că bătrânul era învins. Îi dădu drumul mâinii și așteptă, ar fi vrut ca tatăl lui să sară la el, ca apoi el să se poată dezlănțui, însă acest lucru nu se petrecu. Toader
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică. Dintr-o dată, se văzu într-un iatac străin, stând goală în fața unei oglinzi frumos sculptate. Ochii mari, negri ca tăciunele în pârg, priveau înmărmuriți umerii goi și sânii rotunzi, ca și cum dincolo de cristalin ar fi fost o altă persoană. Era atât de confuză... se întâmpla ceva ce nu-și putea explica. Pe de o parte, își simțea trupul pe salteaua tare, auzea tot ce se
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarină În pragul înghețului macabru. Neuronul argilos nu-mi mai poate șopti curat... Zac într-un calvar pământesc, Lătrături de suferință și dezastru Ale moleculelor lut, Unde Geb privește înmărmurit: „Ah, copiii mei, tot lui Seth vă dați viața?” Fereastra sufletului mi-e acoperită Și gratiile întunecate mă protejează - Metereze ale măștilor zidite-n mine, Mă fac să rămân Alb, Să nu mă depărtez de pana lui Maat Și să
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP.10 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Laura rămase nemișcată, înmărmurită, nu-i venea a crede că toate acestea i se întâmplă ei. - De ce, Doamne, mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o apuc
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INVAZIA MAIMUȚELOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015 Toate Articolele Autorului Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi
INVAZIA MAIMUŢELOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377468_a_378797]
-
tunul, De-ar fi bombardat... Calu, ca nebunul, Răgea ne-ncetat. Calu mi se miră Cum de îndrăznea Prea silfida liră A mi-l deranja!... Cum era zurliu... A-ngânat distrat: - Veniși cam târziu, Șeful s-a culcat... Vioara-l privea, Era-nmărmurită: „A dracu' lichea!... Nemernică vită.” - Ce nu îți convine, Scripcă maronie! De te uiți la mine Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
2016 Toate Articolele Autorului A fost o noapte-n luna mai când stelele, mirate, au strălucit când tu dansai și-au vrut să te arate aceluia ce te privea în toată frumusețea ta, de-o rară puritate. Eu te priveam înmărmurit iar muzica tăcuse și, ca prin vis, te-am auzit, sau poate îmi păruse: “-Dansezi? - Eu, ... sigur, dar aș vrea... - Stai liniștit, îți voi cânta!” ... iubirea apăruse. N-a fost un dans, a fost un zbor prin lumi necunoscute, în
NOAPTE DE MAI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378589_a_379918]
-
mai locuiește în călătoria noastră chiar așa în brațele tale osânda e artă”- dragostea de duminică Și titlurile curg metaforic: în ochii păsărilor de iarbă, perdelele soarelui, pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase, sângele nostru în toți macii, regate înmărmurite, vioară criptată, albastru-diez. Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru versul Ginei Zaharia, aș încadra-o alături de Picasso în pictură, pentru că și poezia sa, precum pânzele maestrului, rupe convenții, rupe încadrări contemporane ale postmodernismului și post postmodernismului actual și îi
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe prispă, ajutat de lelița Brândușa, se sprijini într-un ciomag și șontâcâind, o luă spre conacul cel nou. Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină și tăcu. Schiopul merse direct în camera moartei, o privi și-o sărută pe mâinile ei firave și pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cu rochia aceea albă, roșie în obraji, stătea așa
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
mă liniștesc și să gândesc, este esențial pentru întreaga mea viața și a lui Ionuț.... XXX. D E S T I N E - EP.10 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016. Laura rămase nemișcată, înmărmurită, nu-i venea a crede că toate acestea i se întâmplă ei. - De ce, Doamne, mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o apuc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]