2,895 matches
-
mei ce n-am văzut vreodată. Aud un geamăt, care pare să fie gene rat de o durerere acută. E bolnavă. Pescarul amator își imaginează interiorul nebunei, ars ca de flacără de o boală fără nume. Iar sexul lui se înmoaie și mai mult. Știe că nu e bine să fugă chiar acum dintre picioarele acestei femei. Asta o să-l ener veze și mai tare. Onorată instanță. Recunosc. Am făcut o greșea lă. Ba nu. Am făcut o mare tâmpenie. Nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
De fapt n-a mai răcnit decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul strâns în pumn. — Eu sunt tatăl moartei, le-a spus calm Pop tatuaților. Decibelii au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el strângând-o cu cioatele, călărind-o, auzeam de departe cum Jamsheed îi spunea într-o franceză agramată: — Mielul vegetal, așa crrreatură de scrrriau desprrre el călătorrrii voștri medievali ajunși aici. Miel ce crește pe tijă înaltă care, când se înmoaie, devine cordonul lui ombilical... Apoi, mielul paște împrejur cât îl lasă mațul ce-l ține priponit... Când termină de păscut iarba din cercul în care trăiește, se așază chincit și ncepe să moară... A făcut o pauză. — Mielul vegetal. Călătorii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă la fugă. Începură și cei doi să fugă. Și fugeau și fugeau. Negustorul simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă și de copii? Fugea negustorul, dar simțea că nu mai poate, Își
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un vas cu apă proaspătă, un ou roșu , un ban de argint și un "ștergar". Așa apucase el dimineața primei zile de Paști în copilărie și se bucura să-i învețe și pe copiii lui să respecte tradițiile. Și-au înmuiat palmele căuș în apă, mai întâi cu banul de argint, apoi cu oul, s-au uscat cu ștergarul... Apa, oul și banul de argint semnificau curăția, legătura cu Mântuitorul și norocul în viață. Petre le spunea la fiecare "Hristos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
horele de la sărbătorile de iarnă. Până la Crăciun, gospodinele pregăteau turtele cu julfă, lucru care se întâmplă tot mai rar. Julfa este făcută din sămânță de cânepă sau bostan (dovleac), pisată în chiuă sau mașină de măcinat cafea. Sămânța bătută se înmoaie în apă caldă, se trece prin sită și se fierbe la foc mic până se „urdește”, după care se alege. Se adună într-un vas, se adaugă zahăr și arome și se întinde în straturi alternative peste turtele foarte subțiri
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și-ar fi dat seama că mamei nu-i era bine. Mama a schițat un zâmbet. — Sunt sigur că există o explicație psihologică. Poate că dormi noaptea cu gura deschisă. Nu e bine. Ar trebui să porți o mască subțire. Înmoaie niște tifon în soluție de rivanol și pune-l sub mască. Am izbucnit. Ce fel de tratament e ăsta? — Se cheamă tratament estetic. — Sunt sigură că mama n-o să poată suferi masca. Mamei nu-i place să pună nimic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o mască. — Mamă, vrei să porți mască? am întrebat. — Da, am s-o port. Vorbea serios. Am rămas uluită. Aveam impresia că mama s-a hotărât să asculte și să creadă tot ce-i spunea Naoji. După micul dejun am înmuiat niște tifon în rivanol, așa cum ne spusese Naoji, l-am împăturit, l-am băgat în mască și i-am dus-o mamei. A acceptat-o fără nici un cuvânt de împotrivire și a legat, supusă, șnururile pe după urechi. Arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ultima oară când îmi dădea indicații. Ochii îmi erau scăldați în lacrimi. Nu mai vedeam nici andrelele. Cred că mama nu avea dureri. N-a mâncat nimic azi-dimineață. Eu n-am făcut decât să-i umezesc buzele cu un tifon înmuiat în ceai. Era totuși conștientă și, din când în când, mai spunea câte ceva, calmă. — Parcă-mi amintesc că am văzut în ziar o fotografie a împăratului. Tare aș vrea s-o mai văd. Am ridicat ziarul în dreptul ochilor ei. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
le crezi ochilor. Dar proprii tăi peri în urechile proprii, suportă-i. Pe viață cu lustre gri sub pictura plafonului cu Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
imprevizibil este acesta, nu cred că trebuie s-o divulg celor care vor să vadă filmul. Important este că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
să dea apă la moară dispoziției noastre sufletești. Nimic nu deformează mai mult lectura unui text decît ochiul unui om în al cărui suflet ura și-a ridicat metereze patologice. Ziaristul craiovean pare o marionetă trasă din umbră de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări și complexe tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Heidegger în această reglare de conturi femeiești e unul de martor neputincios la ciocnirea dintre două orgolii tari ca piatra, filozoful făcînd mai curînd figura unui împăciuitor de conjuctură peste care anii au trecut păgubos și deprimant, furîndu-i strălucirea și înmuindu-i mintea. Una peste alta, cititorului i se dă prilejul de a-și satisface curiozitatea în toate privințele și sub toate aspectele, autoarea alimentîndu-i pofta de bîrfă cu toate cancanurile erotice și politice care au circulat de-a lungul vremii
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
repetând întrebarea, cel ce vindea nucile, s-a uitat lung la mine și m-a întrebat de unde sunt și unde am învățat eu românește, și că dacă n-oi fi basarabean. Culmea, basarabenii se exprimă, după mine, perfect, atât că înmoaie nițel unele litere, ceea ce le dă farmec. Omul se exprima însă într-o limbă ex catedra. Era, ca să vedeți, un profesor de limba română, pensionar, din Muscel, care venise în capitală să-și vândă producția, avea în livada lui moștenită
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
Daniel Cristea-Enache E destul de greu să scrii despre cărțile lui Sorin Stoica. Nu pentru că autorul lor a murit la o vârstă la care alții abia încep să trăiască, și verdictele criticii s-ar înmuia puțin, din sentimente omenești. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației sale, Sorin Stoica nu are nevoie nici antum, nici postum de vreo indulgență valorică sau dispensă de talent. Problema comentatorilor este alta. Scrisul prozatorului precoce, venit din Bănești să
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
a reprezentărilor minorului, urmărit însă cu atenție mărită, așa cum fac copiii cu proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
la Editura Meridiane în anul 1986. Presupun că pentru reproduceri au fost utilizate fotografiile mele... Desenele din această colecție înfățișează modelele ce i-au pozat lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline". Trăsăturile, nuanțate de la o infinită delicatețe pînă la forța unor masive conture și accente, alcătuiesc arabescul care cuprinde formele în plină
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un borș țărănesc“, în ordinea indicată. Patronul îl compătimește sincer: „Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom’ Ubu“! „Birtul dădea lecții literaturii.“ Și atunci Jarry poruncește: „Aduceți-mi cerneală roșie și un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
un pasaj luat dintr-un icosț împletit în imagini autohtonizate [...] poemul continuă în această adorare enumerantă [...] o susținută revărsare de poezie devotă"23. În acest context, o parte dintre afirmațiile lui Sahia se vădesc pripite, injuste. Impulsiv, poetul va răspunde înmuindu-și pana în cerneala pamfletului: el își minimalizează preopinentul, numindu-l "criticuș", "băiețaș", iar în încheiere afirmă că "domnișorul ne-a arătat că nu știe nici ce e ortodoxie, nici futurism și mai ales în ce constă sudoarea de sînge
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
preferam să nu le scăpăm din vedere. Le înțelegeam nerăbdarea; având în vedere ce răscoleam cu lopețile, nu erau niște răsfățați. Pe la jumătatea după-amiezii, Thierry a scos un urlet și toți hoitarii și-au luat zborul. Thierry agita plicul, murdar, înmuiat - dar gol. După un ceas de muncă febrilă, am mai găsit patru fragmente rupte din prima pagină, apoi lopețile au ajuns la un amestec negru și mizerabil. Ne depărtam de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat că nu-mi rămâne nimic, azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân câteva imagini. Mereu momente când era descumpănit. Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care am păstrat atâta distanță. Până într-atât încât
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Vasko Popa și nu am făcut-o întâmplător. Presupun că știți de ce. Român la origine, Vasko Popa s-a realizat ca poet sârb. Adevărul e că acum câțiva ani am ajuns și la poemele lui românești și trebuie să-mi înmoi tocul în călimară (pentru că nu suport calculatorul) și să le traduc în sârbă. - Prietenii dumneavoastră vă admiră "fanatismul", în sensul bun al cuvântului, cu care vă apucați să mutați munții din loc. Cu alte cuvinte, proiecte ce multora le-ar
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
ori pe zi automobilul său era parcat la gară. La prînz, judecătorul se ducea la restaurantul lui Fănică. Mînca o supă de găină cu găluște sau o ciorbă grecească, iar ca fel principal lua o mîncare cu sos în care înmuia dumicați de pîine. În locul desertului bea un pahar de bragă. Seara, cînd mașina lui apărea din nou la gară, judecătorul se așeza la o masă separată de clubul discuțiilor politice și uneori bea un pahar cu maiorul Scipione care apărea
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]