489 matches
-
are, în fine, șansa de a petrece mai mult timp cu ea, trebuie să fie lăsat să se bucure de asta. — Imaginează-ți că zâna ta cea bună ar veni la tine, mi-a spus ea. N-ai fi absolut înnebunită? N-ai uita de toți și de toate, pentru o vreme? Are nevoie să stea cât mai mult cu ea. — Dar ea nu e zâna lui cea bună! i-am răspuns eu. E, mai degrabă, maștera cea rea! — Becky, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deloc deplasate, acolo, pe stativ. — Păi, ce să zic, felicitări, spune Randall în cele din urmă. E o mare realizare. Îl bate pe Danny ușor pe umăr, apoi se întoarce spre mine. Se vând bine? — Ăă... da! zic. Toată lumea e înnebunită, cel puțin din câte am văzut eu. — Și cu cât le vindeți? Întinde mâna după un tricou, și atât Danny, cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privește cu un zâmbet grijuliu, de parcă s-ar uita la un copilaș de trei ani. — Becky, mi-e teamă că pe vreo câteva a apucat deja să le bage în cutia poștală. Dar restul le poți trimite tu! — Câteva? zic înnebunită. Câte? — Câte anume, Judith? zice Robyn, apoi se întoarce spre mine. Crede că trei. — Trei? Și... nu poate să bage mâna și să le ia înapoi? Nu prea cred. — Nu poate să găsească... un băț, ceva... Robyn mă privește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce mi-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce era pisica nervoasă, zbârlită și neliniștită? Ce intenții nemărturisite avea această femeie? Nu cumva mângâierile perverse pe blana felinei înnebunite de frică mascau intențiile subversive și criminale nutrite de strănepoata Evei? Cazurile când o gospodină ajungea în situația excepțională de sacrificare a propriei pisici erau extrem de rare și se producea ca urmare a două situații deosebit de grave: pisica mânca pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
roșie. Se vede culoarea și acum, deși petici întregi sunt scorojite. Acoperișul, care a fost de tablă, este zdrențuit, jupuit, fragmente de tinichea și de șindrilă, când vântul bate mai tare, sunt smulse și zburătăcesc prin vâltoare ca niște păsări înnebunite. Casa are etaj, dar la încăperile de sus, mai multe la număr, nu se poate ajunge pentru că scara interioară s-a prăbușit de mult și numai câteva bârne mai vibrează, din când în când în bătaia vântului. În casă sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
război. Turcii și iar turcii, oftează el, o clipă m-ai făcut să uit ... Să râd... Uitasem... În odaie năvălește Mihail, strigând: "Vin turcii!!" A căzut Caffa!!... Caffa?!?! întreabă uluit Ștefan, încremenind. Acu bat Cetatea Albă!! A căzut Cetatea-Albă?!?! strigă înnebunit Ștefan, scuturându-l de piept pe Mihail. A căzut?!?! Nuu!! îi răspunde Radu Gangur care intrase. Se ține tare! O bat cu pușcile! Se ținea, când am plecat eu! Herman, cu boambele lui, a trimis la fund două galioane! Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fii pe pace, Ștefane! Îi văd! Vin! Vin! Cu miile! Urcă potecile! Te caută! "Ei sunt în tine! Tu ești în ei!" Se adună! Vin, Ștefane!! strigă el. Vin!! strigă din nou și deschide ochii. Vin!!... Ce spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mama într-un oraș românesc (dar neidentificat) și deodată m am rătăcit de ea. Căutând-o cu din ce în ce mai mare anxietate, am dat, pe o masă de talcioc (nu știu cum mă strămutasem acolo), de hainele ei puse la mezat. Cum întrebam înnebunită, în dreapta și-n stânga, cineva m-a luat deoparte și mi-a șoptit că a plecat în munți, la partizani. Cum în aceeași dimineață am primit o carte poștală de la ea, m-am liniștit: nu era primul meu coșmar neanunțând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta; mă gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½ se dă stingerea; te strâng la piept. Nu sunt în stare să înțeleg, să cred în absența ta, nu mi mai dau seama ce simt, sunt zăpăcită, înnebunită și frământată de neliniște, tristețe și Dă-mi vești! Vechea mea afecțiune lui Georges și Greg, buna mea amintire d-nei și d-lui B. Munteanu, vechea mea tandrețe Parisului, în care respiri în sfârșit. Eu, una, am rămas în țara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în fiecare dimineață se încălzește apa în vase mari la bucătărie și eu grelotez pasionat într’un sfert de baignoire sau în 10 cm înălțime de apă. S’au încercat și caloriferele pentru iarnă; cel din sufragerie a bătut recordul, înnebunit, celelalte s’au încălzit doar cât trebuie ca să fie controlate. Azi la dejun a telefonat R. că pot să-ți scriu și-ți va face să parvină scrisoarea; nu am avut curajul să renunț la ceea ce-ți scrisesem, așa cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de ceea ce povestește Tudor Greceanu despre el. "Ministrul continua să se lamenteze", adaugă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ceea ce ar fi condus la eșecul ireversibil al misiunii. În aceste condiții, preferase să se întoarcă la bază. Dezolare generală, ceasuri întregi de așteptare cu inima strânsă, iluzii, speranțe, toate prăbușite... Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios. În mod evident, misiunea nu putea fi îndeplinită decât cu ajutorul unui avion. Problema era că avionul ce urma să îndeplinească această misiune trebuia, în afara pilotului, să-l transporte și pe colonelul Gunn
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
le-a păsat, cu și mai mare înverșunare au început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau și plângeau sfâșietor, bătrânii se văitau disperați, iar bărbații țipau și-n ochi li se citea furia și explozia iminentă a unei răbdări care a depășit toate limitele admise și acumulate timp de ani și ani în sufletul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sau nu torturat în aceste camere și se concentrează doar asupra activității sale de agresor de la Gherla. Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să facă. Mihai Livinschi s-ar fi înscris în FDC în 1943 și a fost arestat în 1947. În mai 1948 a ajuns la Suceava, unde s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cuprins mulțimea și a rupt cortegiul în dreptul Palatului Băncii Naționale. Să fi fost petarde aruncate de indivizi dornici să umble prin buzunare profitînd de dezordine? sau, mai simplu, s-a prăbușit o scară peste mulțime? Într-o clipă, urlînd, gloata înnebunită a rupt cordoanele de ordine, iar învălmășeala a fărîmițat cortegiul. Reacțiile au fost de un eroism comic. Scoțîndu-și sabia curbă, Nikita al Muntenegrului își adăpostea ginerele firav de un posibil atentat, împingîndu-l sub proțapul de la afetul de tun pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie, formulate ca însărcinări de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când s-au întors, m-am asigurat ca toate ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei care fusese la volan în momentul accidentului, a fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI FLORICA. În anul 1921 cînd
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Era nevoie, pe drum se vedeau deja doi soldați care duceau pe o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Încercase să-și descarce cargoul Într-un port african, Însă i se refuzase permisiunea de acostare. Așa că nava navigase În Mediterana preț de ceea ce păruse săptămâni la rând, presa fiind la fel de interesată de el cum fusese de acei delfini bruni Înnebuniți care Încercau să Înoate În susul Tibrului odată la doi ani. În cele din urmă, Karen B acostase la Genova și acesta fusese sfârșitul poveștii. La fel de eficient cum se pierduse În apele Mediteranei, Karen B se scufundase În paginile ziarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era purtat anual la paradă cu ocazia sărbătorii Puri și În care se afla statuia zeului hindus Krishna; Într-un gest de auto-sacrificiu, credincioșii se aruncau ritualic sub el; În sens figurat - ceva ce reclamă credință oarbă sau sacrificiu crud. Înnebunită, teribil, ce spaimă, bătrânică (În ital. În orig.). milanez trădător (În ital. În orig.). chei (În ital. În orig.) mal (În ital. În orig.) bine (În ital. În orig.) FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\MoarteTaraStraina.doc PAGE 208
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese luarea unor măsuri imediate. Când Radu veni s-o ia acasă, o găsi cu capul sprijinit în mâini. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]