465 matches
-
am să aud acum de o poveste cu final fericit. ― Nu știu. Nu sunt sigură că știu nici eu ce e dragostea adevărată. ― Ce? N-ai fost niciodată îndrăgostită? ― Ei bine... era un tip la Londra după care eram eu înnebunită. N-am mai simțit așa ceva pentru nimeni altcineva, și mă gândeam mereu că sunt îndrăgostită nebunește de el. Nu că s-ar fi întâmplat ceva, noi eram doar prieteni. ― De ce? E chior? O ador pe tipa asta! ― Nu, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
început să verse lacrimi spălând cu lacrimile ei picioarele Lui. Iar El i-a zis: Pentru lacrimile tale, iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fuma, i se păru lipsit de Înțelepciune să refuze și astfel să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se Într-o rețea Înnegrită de cârcei și modele În formă de grilaj dansând Înnebunite. Marlena se ridică Împleticindu-se, dădu ușa la perete și strigă: — Arde! Arde! Tocmai se pregătea să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe creier de la cărămida care-i căzuse În cap. Iar Heinrich era veșnic afumat, teutonul cel bețiv. Tot mai mergeți la Rangoon? Da, sigur... Nu... Nu știu. Crezi că sunt tot În junglă? Rotițele din mintea lui Harry se Învârteau Înnebunite. Martorii declaraseră că-i văzuseră În Rangoon. Dar pe casetă erau blocați pentru că podul căzuse. Tribul nu avea cum să-i fi dus În Bagan, Mandalay, Rangoon... În clipa următoare adevărul Îl lovi drept În față. Nenorociții dracului Înscenaseră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu fata la doctor în oraș, mi-am lăsat băiețelul în leagăn la soare, în curte. Doi porci din ogradă au răsturnat leagănul și au sfâșiat și hulpăvit trupul pruncului. I-am găsit grohăind, mânjiți de sânge și ronțăind sătui capul băiatului. înnebunit de groază m-am repezit în ei cu mâinile goale, lovindu-i cu pumnii, cu picioarele, scoțându-le ochii, mușcându-i și lăsându-mă mușcat, zgâriindu-i și sfârtecându-le carnea cu unghiile. Abia a doua zi dimineața, plin de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la Rutger. înnebunit de durere, se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al haosului unei gloate peste măsură de îngrozite, care nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
norul de praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu fata la doctor în oraș, mi-am lăsat băiețelul în leagăn la soare, în curte. Doi porci din ogradă au răsturnat leagănul și au sfâșiat și hulpăvit trupul pruncului. I-am găsit grohăind, mânjiți de sânge și ronțăind sătui capul băiatului. înnebunit de groază m-am repezit în ei cu mâinile goale, lovindu-i cu pumnii, cu picioarele, scoțându-le ochii, mușcându-i și lăsându-mă mușcat, zgâriindu-i și sfârtecându-le carnea cu unghiile. Abia a doua zi dimineața, plin de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul oarecum scatologic al cartierului, pe care nu-l voi reproduce aici cuvânt cu cuvânt, că nu s-a întâmplat nimic, că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prinși în șarada lor misterioasă legată de scăldătoarea pentru păsări. — Sigur, da. Ar fi grozav... zicea Pabblem. Colin, ești extraordinar... Când Pabblem venise la St George cu șapte ani în urmă, consiliul școlii îl aclamase ca pe „candidatul-care-va-aduce-o-undă-de-aer-proaspăt“. Toată lumea era înnebunită după el. Avea treizeci și șapte de ani pe atunci - cel mai tânăr director pe care îl angajase vreodată școala - și, spre deosebire de predecesorul său, melancolicul Ralph Simpson, despre el se zicea că ar fi „foarte bun la comunicare“. Ca director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trebuie săL-am citit, a întrerupt-o Mike. Romanul lui Alice. John mi-a trimis o copie a manuscrisului. Bărbatul a continuat să se dezbrace, în timp ce Jina și-a lăsat mâinile să-i atârne în lungul trupului, ascultându-și galopul înnebunit al inimii. Mike s-a dus la șifonier și s-a schimbat într-o pereche de pantaloni de trening cenușii și un tricou de la facultatea lui, Stanford. S-a întors către Jina. Părul îi era atât de scurt tuns, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară într-ai ei, neverosimil, neputând să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului când venisem aici prima dată, încât se auziră - pentru urechile noastre - între noi, zgomote de înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O îmbrățișai și spunându-i că am venit special, acum, în săptămâna mare să mă închin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
simțeam că-mi amorțesc buzele. Se acumulează acid lactic, a zis Teenie. Se întâmplă când un mușchi este suprasolicitat. N-am simțit cum a trecut timpul până când Teenie a zis: —La naiba! E aproape douăsprezece. Unde e mulțimea de femei înnebunite s-o întâlnească pe Candace? Candace trebuia să ajungă la douăsprezece. Promovasem evenimentul în presa locală și era anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pahare. —Dumnezeule, Anna, ce-i cu toate astea? Elicopterul,... barca asta? Pentru confidențialitate. Nu puteam să-mi asum riscul ca altcineva să audă conversația noastră. —De ce? Ce se întâmplă? — Ia loc, Blythe. Șampanie? Jeleuri Gummi Bears? Îmi făcusem temele: era înnebunită după jeleurile Gummi Bears. —OK, am ceva pentru tine, dar vreau să fie în numărul din martie. Numărul din martie trebuia să apară la sfârșitul lui ianuarie. A clătinat din cap. Oh, Anna, știi că nu se poate. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni nu poate învăța meserie fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primele văpăi ale incendiului. După ce m-am asigurat că aveam tot aurul asupra mea, am sărit pe fereastră și am luat-o la picior. Am petrecut nu mai puțin de trei ceasuri rătăcind astfel, urmând stările de spirit ale mulțimii înnebunite și culegând, mai mult prin gesturi decât prin vorbe, vești despre dezastru. Arsese mai mult de jumătate din Tombuctu și nimic nu părea că ar putea stăvili focul, ațâțat de vânt, ca să nu se răspândească printre nenumăratele colibe cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
s-a înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca de armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acțiune se derula în pădure: fragmentul se concentra asupra dragostei care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru o producție oarecum clasică, în care un cowboy gură-cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șovăit o clipă. Carax Încuviință. — De-aici nu pleacă nimeni, i-o reteză Fumero. Palacios, predă-mi revolverul dumitale. Palacios rămase tăcut. — Palacios, repetă Fumero, Întinzînd mîna plină de sînge În așteptarea armei. Nu, șopti Palacios, scrîșnind din dinți. Ochii Înnebuniți ai lui Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]