419 matches
-
află pe o uliță din orașul vechi, pavată cu plăci de piatră și care seamănă foarte mult cu așa-numitele curți pătrate cu patru rânduri de case (Siheyuan) din Beijing. Este construită din lemn și cărămizi, cu acoperiș din țiglă înnegrită, ziduri vopsite în alb și ferestre cu rame din lemn. În Fenghuang există opt obiective turistice importante, dintre care trebuie menționate: Colina Dongling, Muntele Nanhua, Templul Montan și lacul Longtan. În caz că vreți să vizitați această localitate, puteți lua avionul până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de drum, dar pământul era ca piatra, de abia îl scrijelea cu lopățica aia. Renunță. Coborâ în groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ochii i se opriră asupra lămpii vechi cu petrol tip CFR, care făcea poate de un veac serviciul la acest canton. -Lampa, dați-mi lampa și fără să aștepte să i-o dea cineva, luă lampa ceea veche de metal înnegrit și încerca s-o pună între mâinile omului ei. Femeia parcă nu mai avea astâmpăr, făcea mișcări dezordonate, își plesnea fruntea, se lăsa pe vine în fața băncii și imediat ridicându-se, uitându-se buimăcită prin încăpere. Deodată se repezi la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și lași care, cuprinși de groază, s-au transformat în eroi. Frica a fost sora tuturor, dar noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se mute din vechea ei casă cu pământ pe jos, Știu descântece de răul copiilor, nu-s prea multe, se-aseamănă-ntre ele și veneau femeile cu copilașii făcuți ghem și cu picioarele la gură, așa-i frământa pe dinlăuntru răul, înnegriți ca smoala, eu recunosc tulburat simptomele pe care mi le atribuia și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
secolul al XVI-lea Notă către cititor CARTEA ÎNTÂI „Maimuță! Maimuță!“ Banditul Tenzo Pușca lui Koroku Muntele Florii de Aur Un alt stăpân Seniorul idiot CARTEA A DOUA Un bărbat chipeș Zidurile din Kiyosu Ostaticul lui Yoshimoto Seniorul cu dinții Înnegriți Mesagerul CARTEA A TREIA Un castel clădit pe apă Ademenirea tigrului Maestrul din Muntele Kurihara „Fii un vecin prietenos“ Shogunul rătăcitor CARTEA A PATRA Dușmanul lui Buddha Shingen-cel-cu-Picioare-Lungi sau Shingen-picioare-lungi Poarta fără porți Funeralii pentru cei vii Trei prințese CARTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alcătuiesc garnizoanele castelelor, mă Îndoiesc că ar putea aduce sub arme mai mult de circa trei mii de oameni. Dintr-o dată, Yoshimoto izbucni În râs. Ori de câte ori râdea, avea obiceiul de a-și Înclina puțin trupul, acoperindu-și cu evantaiul dinții Înnegriți. — Trei sau patru mii spui? Ei, dar abia dacă ajung ca să sprijine o provincie. Sessai spune că inamicul care veghează pe drumul spre capitală trebuie să fie Oda, iar voi toți ați adus vorba, În repetate rânduri, tot despre Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-l cu o pătură. După aceea, Nobunaga dormi timp de două ore. Uleiul din lămpi era aproape consumat, iar feștilele, gata să se stingă, sfârâiau Încet. Deodată, Nobunaga săltă capul și strigă: — Sai! Sai! E cineva aici? SENIORUL CU DINȚII ÎNNEGRIȚI Ușa din lemn de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă În fața lui Nobunaga și Închise Încet ușa În urma ei. — V-ați trezit, stăpâne? — Ce oră e? — Ora Boului. — Bine. — Ce porunci dați? Adu-mi armura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
face auzit. Fură trimiși soldați În căutarea conducătorilor. Nu peste mult, doi dintre aceștia sosiră În fața lui Nobunaga. — M-ați văzut destul de des, așa că nu sunt o mare raritate. Astăzi, Însă, vă voi oferi o priveliște unică: capul cu dinți Înnegriți al seniorului din Suruga. Nu l-ați văzut niciodată, dar azi Îl veți vedea, fiindcă v-ați născut În provincia mea, Owari. Alegeți-vă un loc la Înălțime și priviți această mare bătălie. Dați Înconjur satului Atsuta și spuneți-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau Îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, În timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții Înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inuchiyo nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, Îmbrăcat În armură de la talie În jos, alerga În jurul copacului de camfor, țipând cu glas răgușit: — Îl caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
smulsă și sângele țâșni din rana proaspăt făcută cu lancea. Țintuit dedesubt, mușcă degetul arătător de la mâna dreaptă a lui Mori. Chiar și după ce i se tăie capul, degetul alb al lui Mori rămase Înfipt Între buzele vinete și dinții Înnegriți elegant ai lui Yoshimoto. * * * Învinseseră sau pierduseră, se Întreba Tokichiro, respirând greu. — Hei! Unde ne aflăm? strigă el spre oricine l-ar fi putut auzi, dar nimeni nu știa exact unde erau. Doar vreo jumătate din oamenii săi mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
răspuns. Tăiați-i pe loc și atât. Mesagerii de la preoți sosiră Încă o dată, acum implorându-l chiar pe Nobunaga. Seniorul Întoarse capul și ordonă să fie executați. Se crăpa de ziuă. Muntele Hiei era acoperit cu fum, cenușă și copaci Înnegriți, În timp ce, peste tot, zăceau cadavre Încremenite În pozițiile În care le găsise moartea. Printre aceștia trebuiau să se afle și oameni Învățați și Înțelepți, precum și tinerii călugări de viitor, Își spuse Mitsuhide, care fusese În avangarda măcelului din timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și cei care tocmai veneau la muncă, Își urmară cu toții șefii. Când cei trei mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii Înnegriți Înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă așteaptă În camera de oaspeți. — Și jocul? Mi-a cerut să vă transmit că nu are deloc talent la joc. — Ce țărănoi! râse Nobuo, dezvăluind un șir de dinți Înnegriți elegant. La câteva zile după vizita lui Gamo, sosi o scrisoare de la Gamo și Shonyu. Nobuo fusese foarte bine dispus și Îi chemă repede pe patru dintre vasalii săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu. Mi-au scris că Hideyoshi mă așteaptă la Templul Onjo. Nu va fi nici un pericol, stăpâne? Întrebă unul dintre cei patru bătrâni. Nobuo zâmbi, arătându-și larg dinții Înnegriți. — Probabil că pe Hideyoshi Îl tulbură zvonurile publice despre căderea noastră În dizgrație. Nu mă Îndoiesc că asta e. Nu și-a făcut datoria față de persoana cea mai apropiată de tatăl meu. Dar ce fel de aranjamente s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste parc, acoperindu-l, s-a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a murit, abia ne despărțisem, eu rămînînd pe Bulavardul Kiseleff
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
portița de lemn ținând în brațe snopul tânăr de grâu cules și cum se apropie el de cișmeaua deschisă ce răpăie cu putere, liberă și prinde snopul de grâu verde încă de țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe trup /.../ Brațul a uitat că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
unul în care voința însăși e anulată, iar individul adoptă o postură, așa zicând, minerală: „forfota portavioanelor/ pe încălțările mele de lucru/ muștele se pregătesc de decolare// oamenii vin se așază lângă mine/ lasă în urma lor mucuri de țigară/ hârtii înnegrite de cifre/ cu zerouri mari școlărești/ sume în dolari macheta marelui oraș/ o bucată de plastic tocit/ de atâtea mângâieri și atingeri// n-am niciun chef să mă ridic de aici/ mă uit în continuare la muște/ ca la un
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
pentru a reveni la starea sa ne-aliată, tot așa sufletul păcătos trebuie să sufere purificări repetate, înainte de a se curăți de toate petele păcatului și de a se întoarce la starea sa naturală de frumusețe: „Tot așa, îngrijitorul aurului înnegrit, adică Mirele, a conferit strălucire sufletului printr-un tip de proces de rafinare, prin aplicarea medicamentelor sale”. Astfel, Sfântul Grigorie elaborează aici temele iubirii și mântuirii divine, care implică o metamorfoză de la întuneric la strălucire prin analogia cu purificarea aurului
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ceresc, o schimbare care marchează simbolic transformarea lor mântuitoare. Aplicat la narațiune, el susține că acest pasaj relevă bunătatea demonstrată de Mire în acceptarea unei mirese negre. Totuși, citit alegoric, pasajul depune mărturie asupra bunătății lui Hristos, care primește „sufletul înnegrit” și-i restaurează frumusețea prin alăturarea de El (τῇ πρòς ἑαυτὸν κοινωνία καλὴν ἀπεργάζεται). După Sfântul Grigorie, mântuirea sufletului urmează purificării de păcat. Dar starea negativă, metafizică sau spirituală de întunecare presupune faptul că frumusețea sufletului reclamă iluminarea sau strălucirea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
făcându-se a doua topire, dacă n-a fost curățită destul la prima, iau seama la frumusețea adăugată, și făcând de multe ori la fel, iau seama mereu la adausurile frumuseții printr-o probă Îngrijită, așa și acum Lecuitorul aurului Înnegrit, făcând sufletul strălucit, prin leacurile folosite, ca printr-o topire, la Început aseamănă frumusețea dobândită cu a unei călărimi, iar acum Îi recunoaște frumusețea apărută ca a unei fecioare”<footnote Idem, In Canticum canticorum, IV, P. G. XLIV, col. 832ABC
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
și o schimbare se adaugă călătoriei mele; eram menit să laud lumina, dar sub formula sacră vorbirea corectă nu mai aduce arcul, gura și suflul; în auzul fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
vin neurochirugul e un genist zic unii un ceasornicar spun alții o moașă gîndesc eu... cleștele de fier aduce limba înapoi în gură acul înfipt în piept întoarce inima pe un furtun intră oxigen pe un dren se scurge sîngele înnegrit viața circulă prin fire subțiri din plastic vîrîte obscen în venele gîtului dintre furtune și tuburi transparente e rîndul meu să o aștept să se nască în acest salon ca un trup mai mare cu uterul rece de faianță albă
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]