430 matches
-
la ”Bolta Rece”, datorită lui Carmen și Avel. ...Era pe la mijlocul lunii lui Cuptor... Ziua aluneca ușor către seară, căldura de peste zi se mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape toată noaptea aceea înspre Sfânta Maria, Iorgu s-a frământat în pat, fără să poată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia lui se petrec sub protecția luminii solare. Pentru a „Înmia” (sublima) obiectul, el nu se bizuie pe lumina confuză, incertă a lunii. Figura lirică nu urmărește Încețoșarea, Înnoptarea obiectului, ci proiectarea lui spre tăriile cerului, punerea În perspectivă grandioasă, transformarea unei idei Într-o „viziune”. Imaginația heliadescă este, În esență, aeriană și ascensională. Mai trebuie spus că, În privința regimului climateric, Heliade se simte deopotrivă bine pe timp de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trase două gloanțe în direcția lor în aer. Atunci, la regruparea și semnele agenților, constată că aceștia nu trecuseră înapoia cavoului ca să-l înconjure complet, deși se vedea că aveau această intenție. Principalul era să fie ținuți pe loc până la înnoptare. Gavrilcea îndreptă revolverul spre geamul portocaliu al cavoului opus ușii și trase în el un număr de gloanțe. Sticla pocni și căzu sonor în cioburi pe pavajul circular din afara monumentului. Chiar și după aceasta, Gavrilcea continuă să tragă pe fereastră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine o imposibilitate. (Mai trage un gât din sticlă) Și apoi a apărut Grollfeuer, ginecologul, ginecologul și psihologul, o concretețe convingătoare, și pe deasupra un ascuns cavaler al crucii, o stare de istovire alături de latura proprie a sine-ului meu, propria înnoptare a proastei dispoziții de sine... dezgustător. Trebuie să vâr încă o dată cuțitul în tipul ăsta de condiție mijlocie... Se duce la Kovacic) Ăsta pare tranșat din belșug... (Înjunghie pe Doamna Kovacic și râde) Se înțelege de la sine de ce se căsăpesc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întâi cari a intrat în cancelarie a fost V. a Iordăchioaei care striga că acolo e nenorocirea lor (subl.ns.), au scos condicile afară și C. a Andrioaei le rupea”. Probabil, toate cele relatate de către martor se întâmplaseră seara, aproape de înnoptare, deoarece povestea zilei de 7 martie 1907 se oprește la curtea boierească, însă nici a doua zi nu a fost pace și liniște la Negrești de vreme ce Bercovici mai dictase următoarele întâmplări: „A 2-a zi joi au venit iarăși foarte
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
caut acolo. Le-aș fi putut explica ce caut. Vreau să văd cum e înăuntru ca să știu dacă mai dau examen încă o dată, care-i problema? Nu-mi imaginam că voi petrece noaptea acolo, așa că refuzam să mă pregătesc pentru înnoptare. Speram ca blambecul ăla de portar să revină dacă a ieșit să-și ia ceva, sau să-l treacă ceva și toaleta să fie undeva în zona de rezonanță a zgomotelor noastre. Mai zvâcneam din când în când, cu două
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii în care mi vedeam înfrântă ființa si prefăcută-n ruine, în visurile mele disperate se vedea trupul asfixiat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării. Visurile m-au făcut să trăiesc înainte de a simți această ruină întâmplătoare a nopților. Și pentru ce toate acestea de parcă au murit legile sufletului? De acum n-am să mai răspund chemărilor în care toate suspinele dragostei au apăsat peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
voinței aici în incinta de suflete oarbe. Omule, de ce ai venit să mă acoperi cu frunze? De ce ai venit să mă acoperi cu arderi, de ce ai venit, să mă faci să produc licori de iubire, în pletele timpului, mungind a înnoptări prin disecții de suflete albe? N-ai știut căci dorul meu de iubire, e noaptea când cocoșii odihnesc în pătuluri sătule și omul meu de sânge, omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară de umbre și omul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al mărilor unde păsările au aceeași lege a dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu zâmbetul abstractului unde am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e să cred în simfonia înnoptărilor prin OCHIUL DIVIN AL DESTINULUI. Mi-am dorit să nu te împart cu nimeni, mi-am dorit să te iubesc foarte mult, chiar dacă ești iubirea mea imposibilă, Eu tot va trebui să revin la tine. Și de fiecare dată, cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unei posibile iubiri. Dar, Ea, iubirea ce nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ochii CERULUI în milioane de clipe ca o risipire de ani prin locuri uitate cu ziduri leșinate de o dezordine mormoroasă unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR. IMENSITATE ALBASTRĂ DE GÂNDURI De când te iubesc iubire, timpul s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vorbă cu viața. Ea este aceea care-mi deschide și-mi închide rănile. Știi, te iubesc din alt timp și mi-e atât de frică să nu mă găsească moartea stând în amintirile noastre îngenunchiate-n vis. De va veni înnoptarea, am să hoinăresc cu ea așa departe ca să-mi uiți numele. Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai bate decât pentru un singur om. Dacă ar ști s-ar preface în acea cheie fermecătoare și ar închide orice închizătoare de strigăt, dar el e la fel de fragil și de SFÂNT în vocile inconfundabile ale nopților. Poate într-o înnoptare de vămi să-mi descânte nesomnurile și să le amestece cu acea răsuflare de vremi. Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din eu se desparte aproape nevăzut de oasele lui rare în acest oraș al suferințelor... Iubitule, ca o vânătoare a început totul. Eu eram singura pradă ce se putea gusta. Nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Zilieru Eu sunt ploaia ce-ți cade pe trupul plin de OAZE, În suflet port durerea din soarele divin, Și în trăiri de clipe sunt frământări de raze Și cântecul tăcerilor din sfera ce-o combin. Prin ceruri răzvrătite și înnoptări terestre Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DORURI Tu ești prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]