346 matches
-
ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau. Mini trecu în starea aceea de semisomn, de semivisare, care uneori interceptează existența. Amețită, i se părea acum că ar recunoaște locul, că ar umbla în sens invers pe un drum știut cumva. Oboseala și înnoratul punea pe vederea ei ceva noapte și cine știe ce reminiscență insinua în ființa ei o voluptate, altcândva resimțită. Fu o clipă. Se uită mirată la Nory, care îi ședea alături. - Stă spre șosea! zise. Apoi se uimi de proporțiile uriașe ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de beți, studiez o eroare despărțind vântul de nori, calculând, câteodată, zero cu zero plus noi, cine mai crede că toate nu-s erori ? ne afundăm metodic cu gândul în noroi... Cântec Timpul acela eram eu, tulburat ca un cer înnorat, doar secundele se mai vedeau uneori despărțite de gândul imaculat, îmi pierdeam glasul pe un ram de măslin, floare de mâine, floare de os, nu-mi mai simțeam nici minutele toate atingându-mi privirea melodios, îmi împărțeam toamne și veri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gândul imaculat, îmi pierdeam glasul pe un ram de măslin, floare de mâine, floare de os, nu-mi mai simțeam nici minutele toate atingându-mi privirea melodios, îmi împărțeam toamne și veri îmbrățișându-mi clipele nestemate, tulburat ca un cer înnorat nu-mi mai simțeam nici minutele toate... Aveam Aveam o teamă dar teama s-a solidificat, aveam o moarte dar moartea s-a pietrificat, cine mă apără dacă nu pământul? cine mă apără dacă nu floarea de nu-mă-uita ? cine mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sărutul înflorit pe buzeîl mai simt și-acuma, știu că n-am visat. Ploaie tragică Ploua încet și tragic cu picături amare, alunecam pe străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
paza în Yuan Ming Yuan. Eunucul a fost trimis de superiorul său, care s-a sinucis după ce a dat greș în misiunea sa. — A început pe 5 octombrie. Eunucul face un efort să își stăpânească vocea tremurândă. Era o dimineață înnorată. Palatul era liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata apuseană începeau să atace fortificațiile inamice. — Începe atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar și Veronese, Caravaggio, Van Dyck, Rembrandt. Există și un mic tablou de Tizian, ai avut dreptate. Sfântul Ieronim, catalog Bachelin, poziția 66. Sfântul Ieronim, îngenuncheat în fața crucifixului suspendat pe stânci. Alături, pălăria de cardinal și o carte sfântă. Cer înnorat, pante abrupte, marea albastră în depărtare. Momentul parcă precede chinuirea trupului. Replică la tabloul din galeria Balbi din Genova, din care mai există un exemplar și la Luvru... Hoție, hoție regală, desigur. Mascarada, măsluirile care precedă barbaria. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai multe coloane. Așa mai merge. E mult mai bine decât să îndes lucruri într‑o geantă, la întâmplare. În felul ăsta, nu o să am haine în plus, doar strictul necesar. Vestimentație 1: la piscină (soare) Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la piscină (altcineva are același costum de baie) Vestimentație 5: Telefonul din hol sună, dar abia îmi ridic privirea. O aud pe Suze vorbind surescitată, apoi, o clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pasă de ea, este fiica mea, nu? Eu pur și simplu nu mă consum ca tine, asta e tot, și am impresia că tot timpul mă supui unor teste. Deprimată, privesc cerul, pe măsură ce înaintăm spre nord, cerul devine tot mai înnorat, dar lucrul acesta nu mă consolează în nici un fel, ce anume nu fac bine, de ce de fiecare dată când pomenesc de Noga totul se dă peste cap, ar fi trebuit să fie exact invers, părinții își trag bucuria din copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bucătarul. Numai că În timpul programului obișnuit de zi George vorbea ca toți oamenii, doar că mai puțin și avea un ton foarte politicos, Însă Îl tot vedeam bînd apă cu gheață. Ploaia se oprise, dar deasupra munților cerul era Încă Înnorat. Mergeam pe lîngă rîu și locurile erau frumoase; nu mai văzusem așa ceva decît În niște ilustrații dintr-o carte a doamnei Kenwood, la care mergeam la masă duminica seara. Era o carte mare, care era mereu așezată pe măsuța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lume, o lume în care numai eu trăiesc. Este singura lume unde trăiesc din plin, bucurându-mă de orice rază de soare, de fiecare zâmbet și de fiecare frunză a primăverii. O lume în care nu e loc de priviri înnorate! Și, din păcate, e o lume în care rareori merg. Sufletul e o lume pe care rar o vizităm. Și cât de bine credem noi că știm tainele acestei lumi! Cât de bine credem noi că-i cunoaștem pe alții
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
nu sînt În stare să mă concentrez pe ceva anume, aparatul de ras ar fi un bun pretext. Ceva care să mă țină treaz, după toată noaptea petrecută prin trenuri și gări și dimineața de coșmar, În lumina unui octombrie Înnorat. Dormitorul arată ca o hală industrială În care Încap În jur de o sută de paturi suprapuse, cu aceleași saltele concave și așternuturi uzate Întinse absurd de perfect peste ele. Jumătate din noua unitate se află aici; cealaltă jumătate, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
purta în inimă și în gând gestul lor edificator. Dimineață am plecat, după o noapte reconfortantă, repede și hotărât, căci mă așteaptă o zi cu un drum lung. Urmez șoseaua, căci nu-i prea mare circulație, iar cerul este puțin înnorat. Inainte de satul Bassoues întâlnesc o biserică veche din secolul XIII, închinată sf. Fris și lângă care a fost cândva o leprozărie. Impresionantă, ca și turnul de la intrarea în localitate. In jurul ei este un cimitir. Păcat că este închisă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dormit excelent. Servesc dulceață de afine și piersici, pregătită de gospodina casei, lapte cu puțină cafea, iar la urmă îmi pregătește și un sandivș pentru prânz. Ne luăm rămas bun, și iată-mă din nou în stradă, într-o dimineață înnorată, numai bună de mers. Mi-am adus aminte că astăzi două persoane din Iași, Nadia și Manuela, ar trebui să ajungă la Santiago de Compostela în pelerinajul lor de aprox. trei săpătămâni. Le telefonez și le aud că sunt extrem
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să vă sugerez ce scenă se va fi petrecut, în dimineața lui 9 Thermidor, în fostul dormitor al reginei decapitate, unde era așteptat, conform înțelegerii, Saint-Just. Fiecare dintre cei așezați în jurul mesei bănuia că ziua care începuse cu un cer înnorat putea fi ultima pentru oricare dintre ei. Cine va pierde? Întrebarea plutea în aer, în vreme ce soarele ieșit din nori se ridica peste frunzișul castanilor din curte. Răspunsul depindea de o Adunare temătoare și imprevizibilă, dar fiecare presimțea că în acea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o pistă acoperită de brumă, în acea toamnă (deja) a lui ’86, fără ca privirile mele să-l urmărească pierzându-se pe cerul înnorat. Ea avea să locuiască de-atunci la Haifa, oraș mai potrivit ca nume cu părul și privirea ei. Eu, rămas în București, legat de glie (credeam sincer pe-atunci că n-aveam să pot ieși din țară niciodată), am suferit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu cum te simți. Au fost vremuri grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă, înnorată, pe Platte. Nu-i dracul chiar așa negru, ai? De fapt, e la fel de bine. Pe undeva e chiar mai bine. Ea se chinuie să-și recapete vocea. —Cum adică, Mark? La fel de bine ca? — Adică noi. Tu. Eu. Aici. Aprobator, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o umbră cît o scamă, păru că-i traversează una din laturi. Mai tîrziu, cînd vîrful și prăpăstiile muntelui pluteau cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
MULTĂ VREME ÎN URMĂ ÎN MORMINTELE DIN PALAT. URMĂTOARELE DOUĂSPREZECE ORE AVEAU SĂ FIE HOTĂRÎTOARE. ÎNTREBAREA CEA MARE ERA: OARE FIINȚELE-PĂIANJEN ÎI VOR DA VOIE SĂ MEARGĂ PÎNĂ LA CAPĂT? NU DĂDEAU NICI UN SEMN DE VIAȚĂ. PAISPREZECE NOAPTEA CALDĂ ȘI ÎNNORATĂ PĂREA SĂ FI LUAT FOC. STRADA LUNGĂ, BINECUNOSCUTUL BULEVARD AL NOROCULUI STRĂLUCEA CA UN GIUVAER ÎN TIMP CE GONISH MERGEA PE EA. KILOMETRU DUPĂ KILOMETRU DE GIUVAERURI, NESTEMATE CARE SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Nu mai auzi decât tonul. Ken Închisese deja. Kitty se uită pe fereastră la conturul Înghețat al Manhattanului, simțindu-se sufocată și dorindu-și să-și poată lua zborul. East River strălucea ca o autostradă de sticlă sub cerul indigo, Înnorat, șoptindu-i că lumea era mai largă decât visele sale și că ar trebui să Îndrăznească să arunce zarurile. 2 Eclipsatc "2 Eclipsa" Trecuse o săptămână. De la fereastra apartamentului ei de la etajul 37, Kitty se uita În jos, la mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe hartă că ar fi putut fi parcurs pe jos era de fapt la câteva ore de mers cu mașina. Ieșiră entuziasmate de la metrou, Într-o burniță rece. Dacă În L.A. era vară, la San Francisco era toamnă. Cerul era Înnorat. Toată lumea avea haine groase și umbrele, doar ele erau Îmbrăcate subțire. Tremurând, o luară pe Montgomery Street, spre port. Kitty voia să vadă tramvaiele și Golden Gate Bridge, Desert Rose nu voia să-l vadă decât pe Charlie. La Embarcadero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de omidă. Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum, Găsit a trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altă parte decepționat. Conversația lor părea să se apropie de sfârșit. Endō s-a ridicat și s-a îmbrăcat. Kobayashi i-a întins o umbrelă veche. Endō a tras ușa din sticlă, care nu glisa ușor, și a privit cerul înnorat, luându-și la revedere de la Kobayashi. — Atunci pe mâine! Kobayashi l-a condus până la ușă, cu același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]