263 matches
-
de disperate în jur, de parcă el ar fi fost vinovatul ! Ce abandonată mi s-a părut că sunt ! Și ce rușine de neșters se abătuse pe capul meu ! Probabil de aceea mă purtam în continuare atât de prost, aruncam priviri înrăite în jur și a fost imposibil să fiu convinsă să-mi cer iertare. — Uite-l, fir-ar să fie ! Uite-l, că iar s-a oprit ! Bine că și-a găsit acu de lucru ! Bine că și-a găsit acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Oșanu despre Teona?! Și dacă e moartă de-adevăratelea?!... Nu se poate! Toate întîmplările cu Liliana... Oricum, pentru el, este deja... Spre ziuă, Mihai uită orice gînd legat de Teona. O alungă din mintea sa cu violență. Frigul l-a înrăit. Se teme că nu va mai putea întinde picioarele; îi sînt deja înțepenite de ger. Scoate fularul de la gît și-l înfășoară peste genunchi. La coborîrea în Gara de Nord, merge direct în restaurant și-l convinge pe ospătar să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
serviciul Tehnic, împreună cu Tamara. Speră totuși ca Adriana Barbu să plece, mai sus, mai jos, dar să plece. Deși reacția lui Oșanu l-a pus pe gînduri. Oricum, Mateianu pare mai stăpîn ca oricînd pe poziție; ba chiar s-a "înrăit" a sancționat deja cîțiva șefi de secție, printre care și pe șeful lui Mihai, ca răspuns la complicitatea lui cu Adriana Barbu. Întîlnindu-l odată pe Mihai pe alee, Mateianu l-a oprit: La interviul dat atunci, mai am de adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
satul; totul a căzut iarăși pe capul bietei Marie; ajunse să fie și mai urâtă de toată lumea. Am auzit chiar că sătenii au vrut s-o judece și s-o pedepsească, dar, slavă Domnului, au renunțat; iar copiii s-au înrăit și mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cred deștepți? Toți până la cel din urmă sunt cămătari! Ippolit nu condamnă cămătăria, zice că așa trebuie, vorbește de nu știu ce cutremur economic, de fluxuri și refluxuri, lua-le-ar naiba. Mi-e tare ciudă pe el din pricina asta, dar e înrăit. Imaginați-vă, mama lui, căpităneasa adică, primește bani de la general și tot pe el îl împrumută cu dobândă mare și pe termen scurt; mare rușine! Și, știți, mama, adică mama mea, Nina Alexandrovna, generăleasa, îl ajută pe Ippolit cu bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de tărie morală? — Varia o face din orgoliu, din lăudăroșenie, ca să nu se lase mai prejos decât mama; însă ce face mama, eu, într-adevăr... stimez. Da, respect și justific această atitudine. Până și Ippolit simte, iar el s-a înrăit aproape de tot. La început cam râdea și spunea că e o josnicie din partea mamei că face așa ceva; dar acum, uneori, începe să simtă. Hm! Deci asta numiți dumneavoastră tărie? O să am în vedere. Ganea nu știe, altfel ar numi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și chinuitor în lungile, anostele ceasuri ale bolii, în pat, în singurătate, în insomnie. — Adio! spuse el brusc, tăios. Credeți că mi-e ușor să vă zic: adio? Ha-ha! râse el cu ciudă de întrebarea sa penibilă și deodată, parcă înrăit de faptul că nu reușește să spună tot ce vrea, zise tare și iritat: Excelență! Am onoarea să vă invit la înmormântarea mea, firește, numai dacă veți considera că merit să-mi faceți cinstea, și... vă poftesc pe toți, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce dispoziții? Nu, rogu-vă; dați-mi voie; eu sunt stăpân aici, deși nu vreau să vă arăt lipsă de respect. Să zicem că și dumneavoastră sunteți stăpân, dar nu vreau ca în propria mea casă... Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspunse Bologa cu mai multă însuflețire. Cel puțin în privința cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civilizația. Și ești sigur că schimbarea s-a făcut întru fericirea omului?... Nu, nu, eu cred că civilizația a falsificat pe om și l-a înrăit; omul primitiv e bun și drept și credincios, de aceea e mult mai fericit ca omul civilizat!... Imensei majorități a omenirii civilizația nu i-a dăruit până azi decât războiul, care pune față în față milioane de oameni și care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la o adică, mai ales pentru Keanu Reeves. Ca fost fan al actorului, deci ca martor atent al stângăciilor sale de joc de-a lungul anilor, pot spune că, nu știu ce s-a întâmplat, dar e mult mai bun. Rolul polițistului înrăit de viață și dedat la metode de acțiune neortodoxe îi vine în sfârșit bine acestui fost (încă?Ă june prim. Dar scenariul coscris de James Ellroy și care ar vrea să exploateze întunecimile vieții din Los Angeles pare încropit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
lui Verdi și a fost cel care l-a dus prima dată la operă. Și, spune NCM, „sper că Dumnezeu l-a iertat, fie și numai pentru că îi plăcea atât de mult Verdi! Oamenii cărora le place muzica, chiar și înrăiți de viață, nu pot fi chiar așa de răi“ șsubl. mea. VEȚ. Din păcate, în mărinimia sa, cu siguranță în parte ironică, amicul meu se înșală. De la Hitler și apropiații săi de crime, până la Stalin și la cei, nu puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
lui Ciprian, intervine : Nu doamna Dora, nu ! E imposibil să vă lăsăm să plecați acolo unde românii nu mai sunt doriți. Acolo unde, după cum spune fratele meu, mișună contrabandiști și mafioți ruși... Ăștia sunt mai răi decât comuniștii, căci banul înrăiește. Dragoș se vrea convingător deși nu prea are argumente s-o convingă pe Dora să renunțe la planul ei. Cade pe gânduri ca apoi să fie iluminat de o idee : Dar viză aveți ? Viză pe pașaport, acolo se poate intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ce suflet de câine, spunea. El să-și frece toată ziua târtița pe scaun, nu-i așa iar pe tine să te trimită la muncă printre țigani. Nu-l pot suferi, înțelegi, Carmina? Îl văd așa de absurd și de înrăit. Slavă, Domnului că i-am scăpat din mână. Mai vine acum să-mi comande mie? Nu mai vine, că i-ar arăta Ștefănel poarta imediat și pe aici ți-e drumul, tataie! Lasă, Carmina, că ai să pleci, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat de furie rea s-a înmuiat ca o cârpă. "Bine, o să fac cum ziceți voi, lăsați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
învîrtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. "Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
peste chipuri de oameni de care alții se tem și fug. Poate că întâmplarea mi-i scoate-n drum, ca să-mi arate, cine știe, că nu-s chiar așa de răi precum îi crede lumea. Sunt doar niște ființe umane înrăite de viață, de cei din jurul lor, de jocul norocului care lor le-a jucat feste destule. Uite, Stelică Dogaru e-acum un om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fi mai bine?, încearcă să cumpănească omul politic. Cu ăștia nu te poți pune, mai ales când ești singur. Dacă nu-l expedia pe Nelu și ARO-ul lui, acum ar fi fost în siguranță, nu în fața ăstora care sunt înrăiți și flămânzi. Mai bine să-ncerce să facă ceva. “Bine, dragi oameni buni. Am să-ncerc să v ajut.” La auzul acestor vorbe, mulțimea începe să-și manifeste zgomotos satisfacția și-i face loc spre intrarea chioșcului. “Deschide! Sunt primul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
De parcă n-ar fi vrut să fie contaminat, pentru că în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se înrăiască, să nu mai spere, să ia totul în derâdere și zeflemea. Iar el cu nimic altfel, întocmai celor din jur. Toată trepidația și întreg trenul vieții împiedicându-l să fie sincer. De parcă acum ar fi înțeles - sau ar fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate roadele trudei oamenilor” și au început să distrugă păsările, animalele, peștii și chiar pe oameni ; „apoi și-au mâncat unii altora carnea și și-au băut unii altora sângele”. Dumnezeu a hotărât să distrugă pe uriași și pe oameni (înrăiți de primii), printr-un potop din care să scape doar Noe și „urmașii săi” (75, pp. 257-258). Am citat din apocriful etiopian Cartea lui Enoh, neavând acces la cel slavon Cartea tainelor lui Enoh, despre care știm însă că, pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
necontenit, sfâșietor de dureros). Iată, saraiul acesta se risipește, în grădină trebuie semănat, mai bine aș muri! Măcar Iura dacă ar veni! Cele trei scrisori trimise lui Valeriu Matei, cu votul său pentru a ieși prim-ministru Sturza, i-au înrăit pe comuniști și se răzbună pe Iliuță al meu... N-am bucurie, nu mă trage inima nimica să fac. De atâția ani de zile de când eu zac și plâng! și Roșca l-o trădat pe Ilie!” (Din păcate, Iurie Roșca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și l-am învățat să fie om și la urmă la ce a ajuns! La ce a ajuns, el stă în pușcărie, iar vinovații stau pe scaune moi! Să-mi facă vâzul, să mă duc să-l văd! I-a înrăit! știu, știu de toate, că i-a înrăit!” „Este mai mare voința lui Dumnezeu” „Ei, dar cum mi-a spus doamna Boghian, dacă el (Ilie) s-ar da să spună cum vor rușii, numai să fie liber, nu ar fi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la urmă la ce a ajuns! La ce a ajuns, el stă în pușcărie, iar vinovații stau pe scaune moi! Să-mi facă vâzul, să mă duc să-l văd! I-a înrăit! știu, știu de toate, că i-a înrăit!” „Este mai mare voința lui Dumnezeu” „Ei, dar cum mi-a spus doamna Boghian, dacă el (Ilie) s-ar da să spună cum vor rușii, numai să fie liber, nu ar fi mai bine? Nu! (același NU, ferm). Categoric, nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oficial și că afacerea este ațâțată numai de ziarele dușmane țării. Și, în adevăr, peste câteva zile, Emile Galli, proprietarul ziarului l’Indépendance Roumaine este expulzat din țară. Dar relațiile noastre cu Austria nu sunt deloc bune, zilnic ele se înrăiesc. Mai întâi avem chestiunea Dunării, care nu e încă rezolvată. Avem apoi toastul lui Petre Grădișteanu la Iași, avem un incident de graniță la Ițcani, unde grănicerii austrieci, mai mulți la număr, au atacat grănicerii noștri, i-au lovit și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
îndemînă tot confortul! . . . Maxențiu însă, care se credea asasinat cu premeditare, trecuse acum la lupta fățișă. Nu mai avea prudență, nici stăpânire de sine. Pusese chestiunea din nou cu violență; rostise injurii pentru Lică, amestecîndu-1 în chip periculos discuției. Acla, înrăită de acuzații deslușite, refuzase hotărât, așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]