567 matches
-
le știu de frică precum odinioară secretarului de partid, altă dovadă. "Credincioși" care dau de pomană cartiere întregi în schimbul unui loc pe măsură în rai, și care înjură în așteptarea marii schimbări de domiciliu, mai rău ca ateii cei mai înrăiți, o alta. Și exemplele ar putea continua, afaceri cu divinitatea, credință exterioară, fundamentalism, fariseism, primitivism dogmatic, sunt lucruri pe care toată lumea le știe. În tot cazul, cu unii dintre "apărătorii credinței strămoșești" înșirați mai sus, nu cred nici acum că
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
deșucheată pe posturile de televiziune, sau în salopetă cenușie, insul infect brăzdează, de sus până jos, societatea românească. Același prieten îmi spunea că președintele asociației de locatari a blocului său e-un vajnic peremist local. Unul tipic: grosolan, autoritar, mincinos înrăit, violent și hoț. Cum a ajuns președinte, că doar n-ați făcut și voi alegeri pe listă?!", l-am chestionat. "Știi cum e cu alegerile: oamenii uită cu cine au de-a face și dau votul celui care minte mai
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
tu le-ai ignorat. Ești om în toată firea, un intelectual, dar ești încă naiv ca un copil. O să-ți pară rău. O să-ți pară foarte rău, o să vezi!... Și Simona părăsi camera de gardă și mai înfierbântată și mai înrăită decât venise, ca urmare a conversației avută cu Teo. Teo arăta, după discuția din seara aceea cu Simona, ca un om terminat. La rândul ei, Simona, mergând pe aceeași parte a șoselei, gândea că toate impedimentele trebuie înlăturate și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Era antrenat pentru a deveni învingător din orice fel de competiție. Învăța perfect la fiecare obiect, indiferent dacă avea sau nu aptitudini pentru disciplina respectivă, era un sportiv de elită, un băiat foarte elegant și manierat. Traian era un matematician înrăit, un copil de o frumusețe barbară, cu ochi mari și negri, umbriți de gene dese, cu buze senzuale, dar era cam micuț de statură. Cu Emil îmi împărtășeam multe intimități, era foarte inteligent, observa cu atenție totul în jur și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
trasat cu dermatograf, gen Cleopatra. Cine dracu’ e asta? mârâi Wyatt. Moff și Dwight Începură să huiduie. Reporterul o rugă pe femeie să-l descrie pe Wyatt ca iubit. Ea ezită, apoi răspunse cu vocea groasă, răgușită a unui fumător Înrăit: — La naiba, ar face orice pentru un prieten și invers. Își lăsă privirea În jos și zâmbi timid. E un bărbat foarte bun. Jungla răsună de chiotele Roxannei, ale lui Dwight și Moff. Moff Îi dădu, În joacă, un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cunoșteam pe de rost microclimatul ăsta de cartier, cu uși întredeschise și vecini amabili, ca-n Pajura. Uneori, blocuri întregi erau calamitate. Pe-aceeași scară stăteau atârnați Brebeleac, Fernolendo, Bratosin și Cimponărescu - figuri din specia rară, dar tenace, a pensionarului înrăit. Prin cine știe ce ironie a soartei sau a repartițiilor locative, nimeriseră împreună: împărțeau apa, liftul și uscătorul de rufe din pod. Pe ultimul, puseseră trei lacăte, unul de fiecare. Ca să umbli la ușă, îți trebuiau toate cheile și-o aprobare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la moleculele unui super-computer neuronal. Oricât m-aș fi străduit să așez cadrele unele peste altele, nimic nu se potrivea. Mergeam înainte cu colecția mea de obiecte pierdute și amintiri inutile, cu notițele mele mentale despre trecut, ca un pensionar înrăit care se-așază în fiecare dimineață la aceeași coadă. Degeaba încercam eu să păstrez echilibrele, să trăiesc banal și să fiu diferit: nebăgat în seamă, dar celebru; modest, dar de neînlocuit. Cu cât mă chinuiam să trec demn și neobservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doua zi și-ți arătau crăpătura prin care picura apa: „Domnu’ Alexandru, trebuie s-o schimbăm și pe-asta!“ Cu noi vroia țara să facă performanță, să iasă din comunism, să meargă înainte? Cu adunătura asta de cârpaci, obosită și înrăită, gata oricând să-și plătească polițele? Ne-ar fi umflat râsul, dacă n-ar fi fost vorba de noi. Mihnea, Cezar, Andrei, Nicu, Gino și toți ceilalți. Nu știam cum să păcălim mai bine sistemul, să rămânem intacți, neimplicați, singuratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al vecinului Firănescu și sfârșea pe treptele „Alimentarei“ din colț. Drumul fusese bătătorit, un ochi atent ar fi descifrat cojile de parizer lângă bordură sau urmele de tălpi pe zidul proaspăt vopsit în alb. Deceniu după deceniu, șefii depoului (comuniști înrăiți sau capitaliști de circumstanță) au încercat să stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă de sârmă de gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
croit pe realitatea lingvistică a unei părți din limba națională graiul moldovenesc (...), iar pe de altă parte s-a ivit în creierul unui minoritar, Cristian Rakovski, un bulgar din România, care a cunoscut el însuși o transformare uluitoare de la un înrăit rusofob a trecut la o sovietofilie fanatică, fugind, după Marea Unire, în Ucraina, unde a devenit un lider activ al Kominternului. Acolo a pus el gând rău României regale (...) ura terifiantă a acestui kominternist clocind o idee "genială", înființarea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din partea casei, a spus șeful restaurantului, arătându ne eticheta unui vin mai vechi. Foamea ne-a făcut să uităm de elicoptere și de cei care veniseră împreună cu noi. Ne-am amintit de ei când am auzit vocea răgușită, de fumătoare înrăită a doctoriței, care striga: Cum adică nu mai aveți carne? Dar pentru ăia de după stâlp cum ați avut? Dar e primărița, trebuia să o servesc! Da? Ai să vezi tu acum ce-i fac eu primăriței! În următoarea clipă s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus. Ne-ai pus preș la ușă să ne ștergem pe picioare când intrăm? Iacă, ce fac eu pe covorul matale. Trăgând flegma de fumător înrăit din fundul plămânilor bolnavi, a proiectat-o abundent pe covorul cel nou. Noi muncim, cucoană, nu stăm la birou, a strigat cel care mi-a aruncat preșul în față. Legați-o de dulap, să nu fugă, a spus altul între
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cele mai diferite motive. - Anume care? - Ca să eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt În dispută cu facțiunea aflată la guvernare. Sau privirea ascuțită a răufăcătorilor, dacă duc cu ei ceva de preț. Dante strânse din buze, gânditor. Bigarelli era un ghibelin Înrăit, aflat În trecere printr-un oraș guelf. Cu siguranță, aceea putea fi o explicație. - Și poate... poate că acesta era cazul lui, repetă celălalt. Dante tresări. - Ce? - Cu o seară Înainte să moară, am dat peste el când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot timpul a mormăit ceva. M-a amuzat oarecum. — Și eu sunt bețiv. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
agale în pantalonii scurți care-i dezveleau genunchii concavi și picioarele lui mari și groase; își îngusta ochii de pe fața aceea imensă și se uita la oraș de parcă era un focar de larmă. Își turna o băutură, căci era fumător înrăit; și ocupat cum era cu amestecatul băuturii, aprinsul țigării, trasul pe nări, scuturatul scrumului, suflatul fumului pe nasul lui satiric, părea să se subînțeleagă că toate gândurile lui meritau efortul. Arăta copleșit de plictiseală. Și se pricepea cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cea mai mică nesupunere. Și care copil, afară de cei tîmpiți, poate fi foarte docil? Odată, nu știu cum, i-am răspuns tatii. Avea iușca de mînat caii în mînă și m-a plesnit... Am mai auzit povestea cu taică-su: un țăran înrăit, avar... Pe naiba! Era cel mai larg la suflet, toți îl iubeam. De Anul Nou, dădea fiecărui copil ce-l ura cîte un leu, un măr și un colac. Celor cu buhaiul, cîte trei lei, iar celor cu doba, cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la modă să-ți renegi obîrșia, să-ți schimbi numele... Hm! surîde Săteanu parcă-l și văd pe Haralamb la ședința următoare cum a elogiat roadele muncii sale: "N-a reușit să-l lămurească pe tatăl său, un țăran avar, înrăit, dușman declarat al e-t-c și atunci a rupt-o cu el. Ba mai mult, tovarăși! Într-o perioadă cînd toți tremurau în fața familiei Bujoreanu, acest reacționar e-t-c, el, tovarășul Săteanu, a fost singurul care a avut tăria de caracter, tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era condiționată de executarea rapidă și docilă a dispozițiilor sale, care aveau ca scop să-i sărăcească pe evrei, să-i oblige să muncească și să-i transforme Într-o sursă permanentă de venit În folosul sistemului birocratic corupt și Înrăit. Regimul antonescian a creat o contradicție diametral opusă Între obiectivul tradițional al Comunității, așa cum l-a definit unul dintre fruntașii ei - „menținerea vieții evreiești, a culturii și a instituțiilor evreiești” -, și scopul autorităților de a „rări” populația evreiască (vezi infra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
era invazia porumbeilor; când se va Întoarce din vacanță, săptămâna viitoare, o s-o sun și o s-o Întreb cum a procedat cu ai ei. De ce nu făcuse nimeni niciodată un film despre porumbei ucigași? Poate știe Tom. El e cinefilul Înrăit. Oare Păsările ar intra În categoria asta? Nu prea cred. Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la Pogues
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă, țipă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului și Fratelui și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă terne, dar, într-o măsură similară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dușmănoase. Tuturor li se părea normal ca un individ refuzat pretutindeni, mereu în trecere, să nu se simtă obligat față de comunitatea care îl îngăduia vremelnic. Prejudecățile care garantau confortul mental al societății burgheze recomandau evreul ca suspect învederat, ca subversiv înrăit. În virtutea unor deducții circulare, era perceput drept antisocial pentru că era un rătăcitor și drept imoral pentru că rămânea un marginal. Deci, nimic de făcut. Cuvântul „evreu“ nu indica neapărat o particularitate rasială sau religioasă ci, mai mult, un fel de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu pot suporta fumul din sală. Dacă se fumează, după un timp trebuie să ies, altfel am o criză de astm. Nu este vina mea dacă am nevoie de aer poaspăt». Cum remarca se adresa în mod evident unui fumător înrăit, directorul s-a întors către acesta pentru a primi un răspuns. Fumătorul i-a replicat și el imediat: «O.K., nici o problemă, nu o să mai fumez în sala de ședințe... dar dacă nu mă pot abține și dacă simt că
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ating salamul sau crenvurștii cu mâna” (L.N.). O altă femeie chiar a sugerat că frustrarea provocată de lipsa bunurilor de consum a fost cauza schimbărilor din 1989: - Ce era diferit în Ungaria față de România? - știam că Ceaușescu era un comunist înrăit și că nu puteai să faci nimic fără să fii prins... Îți era frică tot timpul. Te gândeai cum așa aproape, aici, în Ungaria, viața e ușoară, iar aici, la noi, parcă erai înlănțuit. și nu am mai rezistat... Din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, fiind indicată, la un moment dat, ca soluție punitivă deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: întrucât protestatarii sunt considerați „elemente înrăite” și periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați reclamă pedeapsa supremă (ori capitală). O concluzie de tipul: „Este tragic ce s-a întâmplat” este înlocuită repede prin: „Trebuie făcută curățenie. Legea să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]