391 matches
-
MAME Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
ceilalți nu vor putea acapara scena ministerelor înainte ca un mic bobîrnac al regelui să fi declanșat acest cîntar perfecționat", scria ministrul Franței în 1901. Mecanica puterii regale funcționa. Totuși, ordinea atît de aclamată se clatină în 1907: o răscoală însîngerează satele. Țăranii rup contractul social, politicienii și intelectualii se regrupează într-o uniune sfîntă și trebuie să răspundă la întrebarea: care este poporul și care este, deci, națiunea care se manifestă împotriva sau în afara mecanismelor statului? Criza din 1907 trimite
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întîmplat în dejism-ceaușism-iliescianismul autohton, ca să nu aibă reacția cea mai normală. Cum, adică, pol de stînga? Păi, ce-a fost regimul moștenit de revoluționarul de profesie Iliescu decît pol de stînga, unicul și discreționarul pol de stînga?! Cel care a însîngerat jumătate de secol țara și apoi a întîrziat-o atît de periculos să revină la statutul ei de membră legitimă a comunității europene. Pe care se știe prea bine moșii și strămoșii iliescieni au subminat-o cu statutul partidului... în buzunarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor ce au însângerat istoria poporului transcaucazian. Ca publicist, M. stăpânește o bună limbă românească, vioaie, clară, fără fiorituri de stil. Intervențiile lui, prompte și de bun-simț, se bizuie pe credința în menirea socială a artei scrisului. Multe însemnări, altminteri de aspect anodin, își
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
care cuprinde versuri scrise în plin război, în momentul în care Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
de a-mi ucide mama și, de asemenea, am visat adesea că o ucideam. Într-o viziune, m-am văzut de nenumărate ori îmbrâncindu-mi mama în jos, pe scara de la beci și apoi izbindu-i și izbindu-i capul însângerat de pardoseala de piatră până când masa lui informă se dizolva într-o baltă de sânge.... Acest act ar fi absurd doar dacă s-ar petrece efectiv... În dimensiunea în care mama mea incarnează pentru mine răul, el este plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prinse cu mâna dreaptă junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
E. I. PORTUGALIA ÎN SECOLUL XIX De la invazia napoleoniană, Portugalia n-a mai cunoscut liniștea. Un lung război civil - uneori răbufnind în campanii sălbatice și istovitoare care durau ani întregi, alteori manifestîndu-se prin asasinate, persecuții și emigrări în masă - a însîngerat istoria politică a acestei țări vreme de un secol. Portugalia veacului XIX părea că pierduse pentru totdeauna vigoarea, eroismul și forța creatoare, care, pe timpul lui Henric Navigatorul, Don Manuel și Don Joîo III o înălțaseră la rangul de regină a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comun, împotriva familiei, împotriva moralei". Războiul civil care se dezlănțuise în Republica vecină amenința să năruiască edificiul cu atâta caznă ridicat de Salazar, să invadeze Portugalia și să provoace războiul mondial. Se cunoaște atitudinea Guvernului portughez față de tragedia care a însîngerat Spania; din cel dintâi ceas a fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea dictaturii militare în Portugalia, ci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul retezat zbură în aer într-o ploaie de sânge, în timp ce trupul soldatului se prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de arma care îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg deschiși de uimire, mișcându-și abia perceptibil buzele, ca și cum ar fi spus ceva. Apoi, comandantul hun se întoarse și, rotindu-și sabia, ieși dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Așteaptă, îți zic. Neliniștiți, ochii ei scrutau curtea largă. Luna plină era din când în când umbrită de trecerea norilor, dar mantia de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fără să-i răspundă, Maliban se întoarse și, coborând cu pași mari, îl conduse pe coastă în jos, călcând mereu peste trupuri. Vitalius era sprijinit cu capul pe unul din ele. își apăsa cu ambele mâini o fâșie de pânză însângerată pe pântece, dar nimeni nu-i dădea ajutor. Când comandantul său se lăsă pe vine și se aplecă deasupra sa, îl recunoscu imediat și dădu să vorbească, dar nu reuși. Lui Sebastianus îi fu de ajuns o privire scurtă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se apropie! Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veacului trecut, să-și proclame independența și să distrugă podul care-i lega de continent. Aveau din ce să trăiască, exportând ulei, lână și stafide, dar curând a izbucnit un război civil între diversele clanuri, crimele ținându-se lanț și însângerând toată insula. Treptat, orice urmă de autoritate s-a risipit. Lucrul ăsta nu-l împiedica totuși pe Abbad să facă escală acolo cât mai des cu putință. — Haosul se potrivește atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua să trăiască printre noi... Fost profesor, Gabriela Muscaliu, In memoriam Maria Vrabie
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu trupul, înarmați vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]