1,431 matches
-
în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne nu mai rămăsese decât un cocoloș de carne însângerata, care se zbătea în cea mai cruntă agonie. Hiro Tavaeárii se grăbi să dea semnalul eliberării Mararei din legături, iar această alunecă rapid peste corpul sălbaticului, punându-i în acest fel capăt suferințelor. Provele gemene ale catamaranului despicară în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plasă de protecție de la pupă îl împiedicase să nu cadă în apă, unde ar fi fost de îndată devorat de micii rechini care înotau tot timpul în urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Care să aibă grijă de ei la bătrânețe. Aici sunt toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul carotida. Cu degetul mânjit de sânge. În clipa asta, viitorul nostru e hotărât. Gata. Ăsta e lozul nostru câștigător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu trupurile țepene, de parcă ar fi fost ale unor cadavre. Margaret și-a făcut loc prin mulțime ca să ajungă la Karl. El reușise să se ridice În picioare, dar nu se mișca din loc. Rămăsese cu ochii ațintiți la trupurile Însângerate și părea amețit. — E prima oară când vezi asta? l-a Întrebat. — Cum? Mă rog? — E primul dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i se spune. — Mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmă ca la un film, color de data asta, și râd și mă țin cu mâna să nu fac pipi, fundul mare al Prințesei și aceeași poșetă spânzurată cu care va da dreapta-stânga la mare în mașini și papucii, unul însângerat, care îi cad pe rând din picioare, ne face de râs, cu asta nu mai merg la teatru, am spus noi responsabili, Pinochio și cu mine, în timp ce Prințesa Miau aruncă de la lojă poleiala de la ciocolata cu caramel în capul cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul Wieland puțin mai tîrziu, parafrazînd impresia lui Shakespeare din Măsură pentru măsură. Pînă nu demult, reia Bătrînul cu gîndul la traducerea din maghiară a episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o cauză nobilă, însă se pare că m-am înșelat ca un ageamiu. Uitați-vă la ăsta, dom’ Colonel, zice Poștașul începînd să simtă și el un gram de silă în suflet, „Se deschid porțile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
auzit de o mie de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea, sînt ca niște hiene toți ziariștii ăștia care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Viorița, mama lui Va. Aceasta, abia sosită din București, În vacanță, a fost cooptată de către Mamaia În formația de „volocit”. Ajunsă pe la mijlocul bălții, odată a țipat scurt și părăsindu-și postul s-a Îndreptat Înspăimântată spre mal, avea un picior Însângerat, mușcat de cine știe ce lighioană a bălții. Ochenoaia a sărit cât ai zice pește, pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti și din când În când băga botul printre zăbrelele din dreptul lui Vizante și apoi Începea canonada de lătrături și de schelălăituri care În final se lăsa cu boturi Însângerate. Din experiența sa acumulată și din lucrarea instinctului de conservare, Va știa că În asemenea momente nu este indicat să iasă afară pentru că Vizanti, orbit de furie, a mușcat-o până și pe imensa Marțolea, iar vaca bunicilor nici nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în bună
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe altar. O floare sângerie. Și atunci, ostia și vinul aveau gust de carne, gust de sânge. Copilul se uita nemișcat la bucata de sticlă. Pe ea, desenată, era mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul și, din când în când, un suspin îi cutremura trupul se ruga, dar ruga lui era fără cuvinte. Când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa spune lumea. Dar mie mi se pare că miroase numai și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă am uitat să vă spun dar pe măsură ce înălțam biserica, norii se risipeau, soarele putea fi văzut toata ziua, nu numai însângerat, la apus. Oamenii cenușii nu s-au mai întors niciodată. Umblă vorba că în ziua când, din ruine, s-a înălțat prima biserică, nu s-au mai putut mișca din locul unde-i prinsese timpul. Când noi, cei care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și, iubindu-i, ajută-i să înțeleagă. Stăteam, așa, la pieptul lui și nu îndrăzneam să mă uit la mare, ca sa nu mai văd sângele fratelui meu, și nici la el ca să nu văd, în locul chipului bătrânului, Soarele. Un Soare însângerat, care-mi vorbea despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mai întortocheată decât își închipuise el în zorii zilei, atunci când plecase de-acasă, dar n-avea de gând să se lase păgubaș tocmai acum, când Sabarul rămăsese undeva, hăt-departe în urmă. Soarele scăpăta trist într-un colț de cer însângerat. Drămuindu-și cu grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea compara cu trupul însângerat, purulent și rău mirositor al acestei ființe pe care, în plus, mișunau păduchi. Am aruncat pe foc zdrențele de pe el, l-am curățat îndelung cu infuzie de sunătoare, l-am primenit cu pantaloni și cămașă de femeie. A zăcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon mă cheamă... către codru des. Rămasă de una singură, cu domn' Cipi aproape de comă și însângerat ca un porc înjunghiat în urma numeroaselor compostări, femeia a sunat de urgență la 112 și, doar în câteva minute, a sosit valvârtej ambulanța de la Fălticeni. Un prim-ajutor de urgență și stoparea sângerărilor l-au făcut transportabil pe rănit, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ore sau două ore și jumătate pentru joacă. Numai că joaca lor consta din căratul tulpinelor de bumbac uscate, folosite drept combustibil la bucătărie. În intervalul acesta de timp, reușeau să facă un singur transport de sărcinuțe înțepătoare, cu spinarea însângerată, tocmai de la marginea plantației. Prichindeii se mai pricopseau și cu ceva semințe de bumbac rămase în urma culegătorilor. În schimb, pentru școlarul John era și mai greu că trebuia să se scoale cu două ore mai devreme pentru a nu întârzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]