669 matches
-
MEU DE CASĂ, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Dorul meu de casă nu cuprinde țară, Nu e iarbă verde ce în vânt dansează. Nici străduța-ngustă străbătuta vară când copii veseli, o înseninează. Dorul meu de casă nu este sistemul și nici sărăcia ce m-a alungat. Nici bătrânii jalnici ce-și șoptesc blestemul de-a trăi-ntr-o țară care i-a uitat. Dorul meu de casă nu e pâinea albă ce-
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
Serile când tata își uită mânia și citea poeme cum o face-un tata. Citește mai mult Dorul meu de casă nu cuprinde țară,Nu e iarbă verde ce în vânt dansează.Nici străduța-ngustă străbătuta varacând copii veseli, o înseninează.Dorul meu de casă nu este sistemulsi nici sărăcia ce m-a alungat.Nici bătrânii jalnici ce-și șoptesc blestemulde-a trăi-ntr-o țară care i-a uitat.Dorul meu de casă nu e pâinea albăce-o rupeam fierbinte, foamea stăpînind
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
chemare, o speranță, o dulce făgăduință. Și cum să rămâi indiferent când simți că un bărbat e îndrăgostit? „Atât de îndrăgostit - / cum să privesc zăpada / fără s-o topesc?” - spune autorul. Un îndrăgostit e un om frumos. Dragostea înfrumusețează, luminează, înseninează și cele mai întunecate chipuri. Nu în zadar a spus Sfântul Augustin: „Iubește și fă ce vrei!” Totul în jur ia parte la ceremonialul dragostei. Iar când aceasta se stinge, „brusc, liliacul/ se ofilește”. În așteptare (așteptarea e apanajul femeii
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
Autorului cerul s-a întunecat de gândul existenței orașul tace tainic așteptând ploi de lumină un înger trezit subit din vis de rugăciune îmi desenează-n inimă un crin ce miroase a credință credința că lacrima din zori se va însenina la sărutul tău. iubitul meu, citesc în ochii-ți sfârtecați de un dor ascuțit făclii de cer ce luminează ultimul meu gând neștiut ce ascunde al iubirii amurg ploaia caldă de vara e aici mă-îmbrățișează c-un surâs mă
AŞTEPT PLOI DE LUMINĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355717_a_357046]
-
Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a însenina spiritul înălbind cearșafuri. stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobîcă Există o unitate evidență de intenții între cele două imagini. Este ca și cum stejarul desfrunzit ar fi realizat scenografia pentru evoluția scenica fantastică a veveriței. Organizarea spațiului scenic
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
adoptat”..., umplând astfel acel gol din sufletele lor... Cel mai mult, după cum îmi spuneau, îmi simțeau lipsa atunci, când afară ploua sau era frig și trist... In momentul în care apăream în cadrul ușii, salonul se lumina...și privirile lor se înseninau; din acel moment știau că nu mai sunt singuri și uitau de vremea tristă, de reomatism, de dureri și gânduri negre...; uitau că timpul zboară fără milă și fără a le dărui decât ...clipa care murea. In acele zile mi-
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
Hai să privim cerul (mirajul) În noaptea asta prevăd multă durere, Pe obrazul stâng sub pleoapa o lacrima mi-a lăsat o urmă pe care lumină o confundă cu ea iar întunericul o mângâie Cristalele de sânge cred că îți înseninează privirea Mâinile tale îmi lasă atingeri de fier Vulcanic te adulmec cu privirea Iar mă întreb ce mi se zbate în suflet O fi oare ultimul apel ultimul cer ultimul bun rămas ultima urma de alb de aer de lumină
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
învățat să înoți, spre anumite întâmplări menite să aibă un rol determinant în alegerea viitorului? Și cum să nu-ți amintești mireasma de izmă pe care mama o semăna cu multă grijă în fața casei printre atâtea alte flori ce ne înseninau diminețile prin curcubeul culorilor ce ni se dezvăluiau generoase dinaintea privirilor? Firește, este un dor purtat permanent, mai mult sau mai puțin conștient, în suflet, este un dor exprimat sau nu, este acel ceva care nu te lasă să uiți
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
mă întrebă mirat. - Cine sunt cei doi bărbați care stau la masă ? Nu-i cunosc. Ce caută ei în casa mea ? În încăpere se aflau fiica persoanei în cauză, eu și cu el. Firește, nimeni altcineva ! După care muribundul se însenină dintr-odată la față, zâmbi și încercă să se ridice în pat pe coate. Privirile lui erau ațintite undeva peste umărul meu stâng, înspre tavanul văruit în alb. - Mamă, tu aici ? bâgui tremurând. După care recăzu pe pernă și își
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Acasa > Versuri > Farmec > SPLENDOARE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La marginea cerului din ochii tăi albaștri, îmi zăresc reflexia printre stele și aștrii, ți se înseninează tot chipul când mă privești , mă simț minunat că și o zâna din povești ! Sunt numai zâmbet și fericire în pacea deplină , mă înfioară briza sărată, sub zărea senină , miros de alge și scoici mă animă , pășesc pe nisip printre
SPLENDOARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370816_a_372145]
-
toamne, de-avem sau nu un tel... ne întrebăm: pe-aici, cândva, să fi trecut Eminul cu "Doamna" lui, cu "Moți"? În final... "Puțin umor..., nu strică..." în care poeta ne delectează cu versuri savuroase, cu un umor fin ce înseninează sufletul. Mi-a plăcut tare mult poezia "Armistițiu" în care poeta face un pact cu gândul... Îi propun să-i dau de lucru: Zău! Să nu se plictisească, din silabe, dulci poeme, viața să îmi construiască...” Sunt fericită să am
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
și spuse: - Mie îmi spune Ginka. Ție? - Lolek. Râse iar cu poftă. - Ce nume caraghios! Își aminti că atunci se întristase pentru o secundă, dar văzând-o pe ea atât de expansivă, aproape că uită de ceea ce îi spusese. Se însenină și își bombă pieptul: - O fi nume caraghios, dar să știi că m-am născut într-o zi cu eclipsă totală de soare... Ginka se opri și-l privi atent, iar el continuă: - Ăsta e un semn divin... - Crezi?, pufni
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
bubuituri și mai apropiate decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
mea va fi balsam Și îți voi da prin ea puteri... Vom trece peste tot și toate Și vom învinge valul greu... Vom construi o viață nouă Doar tu și eu și...Dumnezeu! Ochii tăi Ochii tăi ca două stele Însenină depărtări Talismanul vieții mele Când în ceasurile grele Rătăcesc spre alte zări... Ochii tăi...un vis de seară Ce-l visez la nesfârșit Mă alină, mă-nfioară Și mă fac...a câta oară Să mă simt din nou iubit... Ochii tăi
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
În gara din Ghimeș tinerii naționaliști unguri așteptau cu steagurile secuiești și ale Ungariei Mari trenurile din Ungaria ca să marcheze vechea graniță cu România mică sub ochii impasibili ai polițiștilor. Singurul semn de normalitate pe drum, care m-a mai înseninat au fost trupele de jandarmi cu logistica din dotare care stăteau discrete pe șosele lăturalnice gata de intervenție și mănăstirile ortodoxe ridicate în ultimii ani ca niște semne ale ortodoxiei române perene: Izvorul Mureșului, Făgețel etc. Am intrat în județul
TURIST PRIN ȚINUTUL SECUIESC , ÎNTRE PELERINII UNGURI LA ȘUMULEU CIUC, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354478_a_355807]
-
-n visuri se avântă. Sunt fericit cum n-am mai fost vreodată, pentru că simt în mine-o tinerețe ce zi de zi e tot mai minunată și vrea neîncetat să mă răsfețe. Pășesc spre viitor zâmbind. Privirea mi s-a înseninat și strălucește de bucurie tandră că-mplinirea orice tristeți din mine izgonește. 2 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt fericit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
SUNT FERICIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353184_a_354513]
-
Autorului Cerul s-a întunecat de gândul existenței. Orașul tace tainic așteptând ploi de lumină. Un înger trezit subit din vis de rugăciune îmi desenează-n inimă un crin care miroase a credință, credința că lacrima din zori se va însenina la sărutul tău. Iubitul meu, citesc în ochii-ți sfârtecați de un dor ascuțit făclii de cer ce luminează. Ultimul meu gând neștiut ascunde al iubirii amurg. Ploaia caldă de vară e aici, mă-îmbrățișează c-un surâs, mă scaldă
AŞTEPT PLOI DE LUMINĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352757_a_354086]
-
de lacrimile boabe, Provenite din al său necaz. Nimeni nu o ia în seamă, Chiar dacă o vedem plângând, Se mișcă cu sfială și cu teamă, E doar cu tristețea în gând. Nu are vreun gând curat, Prin care să se însenineze, Chiar tinerețea și-a uitat, Prin amintiri vrea să viseze. Bătrânii ai orișicui ar fi, Ar trebui să ne uităm la ei, Nu să-i uităm în fiecare zi, Ci venerându-i ca pe zei. Priviți în urmă și în
BĂTRÂNEŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357123_a_358452]
-
XX-a a Concursului Național „Ion Creangă“ de creație literară - POVEȘTI / 8 aprilie 2012 Fă-te, suflete, copil Și strecoară-te tiptil Prin porumb cu moț și ciucuri, Ca să poți să te mai bucuri. („Creion” - Tudor Arghezi) Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
îți dă o putere pe care nu credeai că o ai. Și o speranță că, o dată ce timpul tău s-a sfârșit, vei regăsi steaua care ți-a vegheat căile și te-a îndreptat spre Lumină. Treptat, treptat, cerul inimii se înseninează și, din ruginiul care a invadat întreg organismul, albul transpare în muguri de petale. O nouă primăvară e așteptată. Deși întârzie, știi precis că o să vină. Toate aceste transformări au loc însă, datorită uitării, a iertării de sine și de
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
să simți cum ți se înroșesc obrajii, cum îți tresaltă inimioara și-ți râd ochii parcurgând “pastelurile de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
vorba despre Părintele Mihail Milea. Aflând, la un moment dat, că sunt jurnalist/gazetar, aproape toți cei prezenți au ținut să-mi descrie ce om minunat este părintele și câte lucruri a făcut pentru fiecare. Când vorbeau despre el se înseninau și le puteam citi pe chip recunoștința. „Aici nimeni nu stă degeaba..." Imediat după ce slujba s-a sfârșit și toți cei prezenți au fost miruiți, lumea a fost poftită la masă. „Vedeți că vine un grup de 50 de elevi
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
blugi și tricoul său favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
-n calendar, De care rareori ți-aduci aminte, Va trece nemarcată, nu ai habar, Aceea zi a fost altfel; o ținem minte! Când ai venit, cerul era înnorat, Iar Soarele pe undeva ascuns, Când te-a văzut totul s-a înseninat, Tăcusem, și nu găseam răspuns. A fost și mai frumos când ai zâmbit, Uitasem de orice altă supărare, Nu mai rețin despre ce am vorbit? Fiindcă erai și gata de plecare! Ziua e însemnată-n calendar, Nu va rămâne o
A FOST O ZI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358336_a_359665]