1,406 matches
-
Cotman. În timp ce gospodarii ședeau la cislă, mătușa Catinca pregătea de-ale gurii, ca să aibă după ce merge vinul. Dumitre! Până așez eu ce-oi avea pe masă, tu fă-o pe gospodarul și adu niște vin, că oamenii iștia or fi însetați! Dacă tu nu ai vreme, lasă că merg eu în zămnic. Încă mai știu drumul. Dar dacă nu mă lași, atunci adu din cel din care bea împăratul, nu din cel care bea tot satul - a sărit de la locul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la teatru. A lucrat prost, fără igienă, medicamentele erau rare, scumpe..., două săptămîni am crezut că mor, doi ani n-am mai fost bună de nimic... De aceea le vînez cu înverșunare pe cele care fac provocări în afara oricărei igiene, însetate de bani... Ți-am povestit asta spune ea pe un ton ironic -, pentru că, în viața de toate zilele, tu folosești și întrebarea: de ce? Care, utilizată în literatură, în nici un caz în piesele tale pe care le cunosc, duce la reușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele și toracele li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol. Dan se întorsese și își făcea de lucru cu doza de Cola. Era însetat, pentru că jucase câteva mingi după muncă, împreună cu Barry. Mâncaseră în liniște friptura, cartofii soté și salata verde. O lumânare se consuma între ei, măsurându-le incapacitatea de a comunica. Dan nu aruncă nici măcar o privire în decolteul soției sale (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un om însetat de adevăr și libertate? De asemenea, în anul 1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu dilemele sociale și politice ale Occidentului. Frustrați de propriul obiect de cercetare, nu le rămâne spadasinilor ideologi decât să combată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de iarnă de după 22 decembrie 1989 și de martirii Revoluției? Odată ce s-a prăbușit dictatura cea mai odioasă din această zonă a Europei, după atâția ani de privațiuni și suferințe, am asistat la cea mai teribilă descătușare a poporului român însetat de dreptate și libertate. Cineva spunea că: „acolo unde se sfârșește teama, începe democrația”. În sfârșit, românii au făcut din nou istorie și cu un curaj demn de laudă, și-au luat soarta în propriile lor mâini. Euforia acelor zile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
învățătura dată tineretului dintr-o țară permite să se prevadă întrucâtva destinele acelei țări. Educația generației actuale justifică previziunile cele mai sumbre. Școala formează astăzi nemulțumiți și anarhiști și pregătește pentru popoarele latine timpurile decadenței. [...] Mulțimile nu au fost niciodată însetate de adevăr. Ele întorc spatele evidențelor care nu le sunt pe plac, preferând să zeifice eroarea, dacă eroarea le seduce. Cine știe să le iluzioneze este cu ușurință stăpânul lor, cine încearcă să le deziluzioneze este întotdeauna victima lor. [...] Nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este deosebit de vastă iar eu n-am încercat decât să fac o succintă analiză personală cu care să pot convinge. Avem nevoie de oameni informați și hotărâți, cu mentalități sănătoase. Dacă punem punctul pe i, remarcăm că noi, românii, suntem însetați de libertate și adevăr, dar la ele ajungem destul de anevoios. Sunt convins că poporul român nu dorește noi traumatizări și nu poate respira decât aerul oxigenat al democrației autentice. Prezentul demonstrează că fragila noastră democrație, încă nedezvoltată, câștigată atât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcuse din plin efectul. „Când deci noi - adică ei - vom stăpâni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvânt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucât Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sânge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată când se Îmbată cu sânge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cea de‑a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frâu pe aceste bestii Însetate de sânge care Își spun oameni? Cine sunt cei care i‑au călăuzit până În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trebui să scrie fiecare câte una. Câte o poveste. Asta-i cu aproape un secol înainte de Bram Stoker și al său Domnișoaracula, dar în vara aceea s-a scris cartea doctorului Polidori, Vampyrul, care a creat imaginea modernă a demonului însetat de sânge. Într-una din nopțile acelea ploioase, cu fulgere și tunete brăzdând cerul deasupra lacului Geneva, copila de optsprezece ani Mary Godwin a avut un vis care urma să devină legenda lui Frankenstein. Amândoi monștrii, sursă a nenumărate cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să fie o rampă de lansare în cariera Luanei așa cum fusese Marina pentru el. La un alt standard și în alte timpuri. O vedea pe fetița pierdută și dezorientată, de altă dată, transformându-se, zi de zi, într-o femeie însetată de cunoaștere, încrezătoare în forțele proprii, conștientă că e capabilă în orice minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar trăia un sentiment nedefinit la gândul nenumăratelor ore pe care le petrecea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rău”. Deși mama n-avea ce-și reproșa, căci a făcut tot ce trebuia ca să crească sănătos și să-l apere de primejdii, s-a străduit să-și ascundă durerea, pentru ca să nu-l deznădăjduiască. La întrebarea plină de îndoieli și însetată de încurajări a puiului: ,,Mamă, nu-i așa că o să mă fac bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și râuri, și marea?”, prepelița răspunde, silindu-se să nu plângă: ,,Da, mamă...” Iată însă că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de seară. Un parfum amețitor ne umple sufletele de bucurie și de dorință de viață. Primele stele apărură pe cerul ce își închidea ca după o cortină lumina binefăcătoare a zilei. Tot acum își făcuseră simțită prezența și nedoriții țânțari însetați de sânge. Înaintam printre cărările de papură, care deveniseră din ce în ce mai alese. Misterioasa baltă își dezvăluia abia acum, pe înserate, tainele sale, sălbatica sa frumusețe. Nimeni nu a descoperit și nici va descoperi vreodată tainele naturii. Tot ce poate face omul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând de o retorică goală, foarte sonoră, dar goală. Ca pe vremea lui Ion Heliade-RAdulescu Bucur Popescu (n. 1929
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea sau cel îngropat în ea? Petru repeta nedefinirile: Fericiți cei flămânzi și însetați de necuprins, că acelora le vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urma lăsată de umbră, de tot ce mi-ai dat și de tot ce nu mi-ai luat, Doamne. Pământul moștenește pământul câtă amăgire! O spui tu mie? Eu, care sunt țărână sub unghia ta. "Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina și, cu cât te săturai, cu atâta ți-era mai sete de lumină, așa cum te poate sătura și înseta numai bucuria... lumina aceea care strălucește ca bucuria... poate chiar e bucuria de adevărat, fiindcă, uite, acolo e El, prietenul nostru ! Până la urmă chiar așa e ! El e Fiul Lui Dumnezeu, altfel ce ar căuta aici, în atâta frumusețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
țărm fără cunoștință, cu capul plin de sânge... Așa că eu nu-L vedeam, dar Îl auzeam vorbind... Îți aduci aminte cum te mângâia mama când erai mic? Așa era glasul Lui: fiecare cuvânt te mângâia, îți dădea apă când erai însetat și-ți ținea de foame când erai flămând... eu plângeam toată vremea... tata mă ducea de mână... nu știam încotro mergeam, dar simțeam o mulțime de oameni în jur... când mi-a spus să stau jos, el începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]