1,055 matches
-
-i rând pe rând, ca-ntr-un imens decor, Ce-n Marea Năzuinței se nasc a mia oară Sub falnica simțire a Vocii de Tenor... Înmărmurești ca stânca, când Gongul te surprinde, Trăgându-te-n Poveste... Incontrolabil Val... Ca mlaștina-nsetată, cu totul te cuprinde Și 'neacă străduința de a răzbi la mal... Înoți de data asta în Marea de Speranță, Trăind sfios și mândru-n moment nemuritor, Când majestuos se cântă o Pagină de Viață, Sub mândra îndrumare a unui
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
mult mai sângeros. Gladiatorii se descurcau singuri, ca niște adevărați Hercule, fără niciun ajutor uman. Și nici armele lor nu erau atât de sofisticate. În arenă, sub privirile înfierbântate ale spectatorilor își făcu apariția Alfredo, viteazul gladiator. Taurul devenise mai însetat de sânge și părea din ce în ce mai greu de învins. Cornelia tremura ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare deasupra capului monstrului sângeros. Câteva femei extaziate îi aruncară câțiva trandafiri roșii
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
afară Când ne plimbam, murdari, cu mare fală. Întoarcerea în sat e lucru mare Ce doar creștinii astăzi mai arată. Când așteptam cu mare-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
CUVÂNT Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului * Dumitru Cristănuș, “Întemeierea somnului”, Editura Agnes 2015 “Săpăm, scormonim, cutreieram și/ atunci cand ne asteptam mai puțin/ poezia pare că ne găsește singură/ sufletul însetat”(...emoții pentru trandafirul zăpezii). Vântul schimbărilor de dupa ’89 a făcut ca poeții care au învățat să lustruiască în poezie cuvântul că pe o armă și să foloseacă varful ascutit că pe o lance și ca pe un scut, să capituleze
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
chiar tristețea ce m-a cuprins sub marea greutate a clipelor mai reci, nemeritate, și adu-mi iar lumina, frumusețea. Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată, iubește-mă de parcă tot Pământul ar fi cuprins în lacrima vărsată, sorbind-o însetat și, dintr-odată, ar deveni albastru, iar cuvântul cel sfânt, “iubire”, îi va fi veșmântul. Referință Bibliografică: Doar o lacrimă / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DOAR O LACRIMĂ de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383950_a_385279]
-
unui mereu prezent care devine trecut uneori chiar și înainte de a-l trăi. Presimt ce vine și fără să-mi impun o anumită atitudine îi trăiesc clipele cu intensitate. Da. Abordez fără teamă un subiect care acum mă menține flămândă, însetată, numai cât îi accesez punctul de deschidere al labirintului sensurilor. Este iubirea cu toate unghiurile ei posibile și aparent imposibile în care rătăcesc de ani de zile, cât toată viața trăită până acum. Vreau să cred că mai pot iubi
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
valurile inimii. În ochii tăi aprind focul turbat care topește gheața sufletului meu. În ochii tăi ating beția patimii celor două trupuri goale udate de lacrimi de ploaie! În ochii tăi... SUB STEJARUL QARR (Nën lisin Qarr) Ploua peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
rele să alunge. Dovleci scobiți, cu ochi de foc, cu nas și gură luminând, printre mulțime își fac loc. Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii apar măști schimonosite în sinistre edificii de fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, fioroși rânjesc în noapte. Caninii vrând a-și înfige în tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină ca-ntr-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului La lăsarea serii am trimis gândurile Să călătorească departe, în lin zbor... Și-au început a îmi așterne rândurile, Ce curg viu din condei, cu un însetat dor... Mi-au spus că le e bine acolo-n depărtări, Și nu ar mai vrea sa se întoarcă nicicând, Ci-n curcubee, sa rătăcească vor, prin zări, Învârtindu-se senin, lent alunecând... S-au îmbrăcat în haine din stele
EXILUL GÂNDURILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383415_a_384744]
-
despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
scriu multe romane, profunde și realiste. - Crezi? - Puteam scrie și despre dragostea de care cu toții avem nevoie în viață. Eu pot spune că am ratat momentul când dragostea putea să-mi inunde sufletul ca un râu revărsat peste o câmpie însetată, dând viață altor trăiri și realizări ale sufletului și nu numai. - Dar ce, nu ai întâlnit dragostea? Nu ai descoperit-o încă în cei patruzeci de ani? - Când am crezut că am întâlnit-o a fost doar o iluzie. Oferind
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
la viața de cuplu nu mi se întâmpla ce mi s-a întâmplat și acum eram împreună. Gloria îl descoperea cu surprindere și plăcere pe un alt Ștefan. Un bărbat romantic și sensibil, care vorbea metaforic despre ploaie, soare, câmpii însetate, așa cum vorbea despre viață, iubire, fericire sau tristețe. - Asta înseamnă că o mai iubești? întrebă ea îngrijorată. Regreți după ea? - Nicidecum. Este posibil să o urăsc chiar dacă nu merită acest lucru, pentru că a distrus puritatea unor frumoase sentimente ale tinereții
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
vrea... Aș vrea să fiu o adiere Să mă strecor în părul tău... S-aduc în arșiță răcoare Iar tu să știi că vântu-s eu... Aș vrea să fiu o picătură De apă rece, de izvor Pe-a tale buze însetate Tiptil...tiptil să mă cobor.... O lacrimă să fiu aș vrea Ce se ivește-n fericire S-aduc cu mine râuri multe Născute-n vise și iubire... Un curcubeu multicolor De-aș fi...te-aș îmbrăca cu el Să fii
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
fîș că să nu mai văd oameni îmi plac mai mult păsările cerului rândunelele îmbrăcate în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc pe marginea gâtului meu ca pe o stinghie și-mi beau sângele cum să alungi o pasăre însetată mă întreb într-o zi am să mă așez pe marginea drumului cu inima dezvelită și-am să chem toate păsările apoi am să plec de-acolo doar cu sufletul... Referință Bibliografică: Ritual / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]
-
spitalul cuvintelor”. Volumul „Aparent/ Illusory” își are drumul său... Se spune că un volum este o pasăre, cu mai mult de o sută de aripi, gata de zbor. Poeta Dacina Dan, oferindu-ne cu generozitate ars poetica, într-o lume însetată, își oferă simbolic cuvintele - adică pe sine însăși - lumii întregi. ------------------------- Mariana GURZA Timișoara 9 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Mariana GURZA - POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE / Mariana Gurza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172, Anul
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul; N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu, M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit în cele
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul;N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu,M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit în cele
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care nimeni nu ni le oferea. Doamne, cât de însetați de învățătură mai eram după loviturile de strujan! Însetați și înfometați. În câteva secunde era o liniște în clasă, de puteai auzi bâzâitul muștelor din curte. Iar școlarii? Cadre de icoane, scoși din ramă și așezați îngeri în bănci. Blânzi, cuminți și drăgălași, de-ți venea să-i săruți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum... trecătorule! șterge-ți de pe chip ridurile iernii și învață să asculți primăvara, seninul ăsta de flori care te face veșnic să înflorești, renăscând de fiecare dată într-un alt timp, pe o altă creangă... Autor Doina
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
un sfânt, am fost, înainte de toate, un bărbat. Drept dovadă e faptul că pe o porțiune de drum, spre Golgota, mi-am cărat singur crucea, fie și târâș, doar era vorba de o jucărie enormă, iar eu eram nemâncat și însetat. Ce mai, am fost un ins în putere, nu un prăpădit. Îmi era cald, grozav de cald; găurile piroanelor pătrunse-n palme mă ardeau, iar picioarele nici nu mi le mai simțeam. Soldații de sub cruce erau veseli, arătau spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trăgând după ea un fel de om. Pe cât era ea de împlinită, pe atât era dânsul de teșit. Sub brațul drept, dânsul ținea un butoiaș. Toarnă aici! glăsuia gros Stăniloaia și omulețul se apleca și turna din butoiaș vreunui călător însetat. Toarnă și-aici! poruncea patroana și dânsul se pleca ascultător. Toarnă, toarnă, ce stai? se stropșea hangița când băietul da să răsufle, căci nu ținea butoiul decât c-o mână, de cealaltă neslăbindu-l Stăniloaia. Când drumețul dădea paharul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îndrepta spre răsărit, încercând să-și întâlnească fratele într-un punct îndepărtat pe câmpie, dinainte stabilit. Văzându-l, cei patru bărbați își dădură seama că toate eforturile lor erau condamnate eșecului, așa încât se lăsară să cadă la pământ, asudați, frustrați, însetați și obosiți, uitându-se cum voinicul călăreț îl ajunse din urmă pe bărbatul ce fugea și, apucându-l de un braț, îl saltă ca pe un fulg, făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Directorul Gh. Vraciu, rememorând vremurile în care a funcționat la școala Lunca, a făcut o remarcă omagială pentru cadrele didactice cu care a lucrat: „Cadrele școlii Lunca n-au purtat nume sonore. Ele au biruit greutățile prin dragostea pentru poporul însetat de cultură, prima armă cu care se putea cuceri mai binele și a învinge răul.” Până la 1 august 1952, când directorul Gh. Vraciu a fost ridicat de organele de securitate (atunci nu era ceva de mirare, trebuia să te supui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]