234 matches
-
la Vaslui, autorități clare. Dar ... cunosc bine și câteva judecătoare, absolut influențabile, în același timp imperturbabile și nemiloase ! La judecătorie și la popă nu ajunge nimeni de bunăvoie. E o realitate că judecătorul, ca și doctorul, se dezumanizează parțial, se însingurează și-și trăiește o altfel de viață. De aici și până la R|UTATE mai este însă destul ... Ei, oamenii de pe holuri, împotriva unor asemenea formulează reclamații. împotriva judecăților strâmbe ! Și-s "condamnați" dinainte, neavând bani decât pentru transportul de acasă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Rădauți și Mănăstirea Sucevița, pe locuri legendare. Stând un răstimp aici, in preajma olarilor făurari, artistul le-a furat meseria. Vrând parcă să sublinieze, legătura străveche dintre om și olărit, Antonică a conferit vaselor gesturi și relații umane, le-a însingurat sau le-a adunat în colectivități sumare, sugerându-ne astfel forme de viață ale satului românescă Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi și, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară, spusă când
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
bine cu bicicleta Mifa de damă, căreia îi sudase un cadru orizontal și care acum îl aștepta acasă cu nerăbdare, abia spălată cu motorină și unsă cu vaselină. Cu asemenea imagini optimiste a ajuns la destinație. La stânga, ca o văduvă însingurată într-un decor verde auriu, străjuia o casă obișnuită de om înstărit, fără gard însă drăguță, în mod sigur naționalizată, cu o inscripție nu prea mare deasupra ușii de la intrare pe care scria Sfatul Popular al... și încă ceva fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi Deși situate în miezul continentului, pământurile noastre nu au fost niciunde în această parte de lume mai singure. Devenirea noastră a urmat firul acestei izolări naturale, preparată dintr-un amestec de licori dulci și amare din care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să mă contrazici. «N-ar fi fost mai bine să ne lipsim?» Dar orice pas către înțelepciune se plătește scump. Dumneata știi cum vine asta.” (idem). Lui Petru Manoliu îi scria cam aceleași lucruri. Numai că tonul era mai revanșard. Însingurat printre inși care nu știu, Cioran aștepta satisfacția acestei răzbunări a istoriei. O carte despre care spune că este născută „din spaima de gânduri negre” nu o trimite criticilor literari din Franța: „Sunt aici oameni foarte inteligenți, dotați, erudiți, rafinați
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
află într-o falsă existență: "Omul dinăuntru putea fi cel ce flutura în sus/ ori ceea ce flutura jos puteau fi cele două elemente." În acest context sunt fericiți cei ce nu-și pun întrebări, ceilalți sunt chemați de contemplație și însingurați de perspectiva izolării și a morții: Trista pădure din semne de întrebare/ lemn de esență dură și amară/ din care se vor face scânduri de sicriu/ din care se vor face case vechi/ cetăți pentru un cal troian de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În 11 septembrie 1947, la ora prânzului, în plin soare, într-o lume speriată, flămândă, năpăstuită, mama mea, Maria, mă arăta vieții, firav și neajutorat. Cei din jurul meu spuneau că voi muri până seara... Și atunci mama, tânără și neștiutoare, însingurată datorită faptului că tata, Visarion, era fugar, hăituit de organele de securitate, pentru simplul fapt că era membru în conducerea superioară a Partidului Național Țărănesc, m-a strâns în brațe, m-a acoperit peste scutece cu o broboadă de borangic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ideal. Pe Ilie Moromete îl părăsesc fiii, dar și iluzia unui timp benefic, pe care altădată părea că îl stăpânește. Dacă la început glasul lui era domol ("glasul lui picură liniștit și încet"), mai apoi "glasul lui devine turbure și însingurat". Tulburarea e un semn că vechea orânduială se sfârșea. După conștientizarea sentimentului de vinovăție față de Niculae care a luat premiul întâi, după fuga băieților, Ilie Moromete intră într-o criză, descrisă magistral, care evidențiază adânca analiză psihologică. El judecă lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl trimite pe iubitul ei departe de actualele sale aventuri. Amanții din românele și nuvelele lui Maupassant, asemeni doamnei de Marelle și lui Duroy 254, iubesc să hoinărească prin suburbiile Parisului pentru a vedea locuri mai poetice, a se putea însingura și relaxa. Se merge, pentru întremare, vara pe malul mării sau la băi255, toamna pentru impresii la Veneția, Florența, Romă sau Sicilia în funcție de modă sezonului. Iarnă este indicată pentru vizitarea Orientului. Gustul pentru călătorii face viața să vibreze pe parcursul anului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vorbim de organizarea perfectă a sistemului fiscal și de accentul pus pe calitatea mediului. De asemenea, este de remarcat nivelul ridicat de autonomie a cantoanelor și localităților. Există doar cinci legi federale. Majoritatea elvețienilor vorbesc trei-patru limbi. Totuși, oamenii sunt însingurați, iar concurența e acerbă. Bani, stress, alienare. Iar marea catedrală Sf. Ioan din Geneva, unde Calvin a predicat peste 30 de ani, e aproape goală... Întreaga Europă este în evoluție, iar tineretul elvețian se pronunță majoritar pentru integrare. E vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ape unde eram zidiți de-a pururi/ Făptură singură, deplină/ În care universu-ncape/ Și-și ești suficientă sieși,/ plutind lumină în lumină?//...// Cine-a greșit și până când? Oul perfect tăiat în două,/ s-a rupt în cer și în pământ/ Însingurând deodată-o lume -/ Ți-aduci aminte cât de nouă? Iar larma străbate prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fetițe ale sale, și soția Dana, așteaptă însănătoșirea lui (și tatăl său Vasile Marin II, zis Liță a fost foarte bun gospodar și fruntaș în sat). Nefiind local de școală, cămin cultural sau orice alt loc de întâlnire, oamenii se însingurează și nici la biserică nu prea mai calcă. Tineretul, puțin cât estedeloc ! Copiii de școală fac naveta, împreună cu cei de la Răcușana, Hanța, la Podu Turcului, cu microbuz care-i lasă să mai meargă pe jos 3 km. sau 4, și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pe pământ și să învioreze pe acei care cântă puterea ploii, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre saturare, și nu spre flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi putut continua existența fără limba română: „În ochii mei acuma nimic nu are preț, Ca taina ce ascunde a tale frumuseți...” (1886). Datorită căii singulare de cunoaștere a realității în epoca de autodefinire a spiritualității românești . E s-a însingurat, devenind de neînțeles, drept care va fi etichetat ca straniu, iar în cele din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a privit niciodată ca pe o femeie; el te privește direct În ochi, căutând În tine un partener de idei, nu vede În tine altceva decât posibilitatea de a antama o discuție mai generală. Este atât de singur, atât de Însingurat. Deși pare subțire, are o vigoare extraordinară. Nimeni nu-l Întrece În rezistență când urcăm. Când urcă, el nu se uită pe unde calcă, de aceea nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau unii cu alții și unii împotriva altora, am învățat, condus de mirese însingurate de soldați, dansul renan, foxtrotul, valsul englez; până și tangoul l-am deprins devreme și din cauza asta eram considerat în curând pe ringurile de dans de după război un partener dorit. Acum însă urmam ritmurile unui band de dixieland, care, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE SAT. Dar școala în care am învățat, nu va fi fără mine, am avut onoarea să rămân pe un RAFT AL BIBLIOTECII și Ea încă vie în amintirea copilăriei mele. Dar cine să mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi de unul singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veștejite, nici de către alții, nici de către noi și nici mai ales de către el personal. Atitudinea noastră a fost deci neîngăduit de pasivă. Este cunoscut faptul că fostul nostru redactor-șef a trăit momente de mare dificultate, în ultimul timp se însingurase, traversa, evident, o perioadă de criză ce se poate ivi în viața fiecărui om, dacă nu este ajutat. Or, noi nu l-am ajutat exact când trebuia. Nici noi, nici alții. Dar acum e vorba de noi. „Ascultă, Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebai. "Bineînțeles!" zise. "Amîndoi?" "Da!" "Pentru cocoșei!". Da, zise, de unde știți?" Tăcui. Era, pentru mine, ușor de presupus... Își dădu cu un gest hotărât la o parte pletele castanii și-i văzui pentru întîia oară chipul întreg, urechile și ceafa însingurate de fată tânără, pe care anii nu le îngălbeniseră și nu-i năpârlise puful de sub păr... Tâmplele desgolite desvăluiau totodată o maiestate a chipului până atunci ascunsă, ași zice chiar trucată, ca și când o convenție, sau o interdicție bizară i-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părăsit pe toți foștii mei tovarăși. Întrucât am fost întotdeauna un om destul de posac, tovarășii m-au uitat ușor; firește, m-ar fi uitat și dacă n-aș fi ajuns în această situație. Și acasă, adică «ân familie», eram tot însingurat. Acum vreo cinci luni m-am încuiat pentru totdeauna pe dinăuntru și m-am izolat cu totul de restul oamenilor. Mi se dădea permanent ascultare și nimeni nu îndrăznea să intre la mine decât pentru ca, la o anumită oră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Dumnezeu. Numai prin ieșirea din temnița intereselor egoiste putem răzbate la adevărata libertate și putem trăi o viață cu adevărat rodnică și fericită, cultivând binele comun, căci egoismul și mizantropia ne sărăcesc, ne Închid În noi Înșine și ne Însingurează, ne izolează de semeni și atrag antipatia celor din jur. Considerând că toți creștinii sunt mădulare ale Trupului „tainic al lui Hristos”, Sfântul Apostol Pavel arată că membrele trebuie să Îngrijească deopotrivă unele de altele, și „dacă un mădular suferă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dureroasă prin care trecem. Să Învățăm să gândim pozitiv, creativ și pios față de ceea ce experiem sau trăim, iar nădejdea În Dumnezeu Proniatorul să nu fie zdruncinată de nimic. Suferința nu este un rău absolut, un rău care izolează, separă și Însingurează, ci dimpotrivă, ea poate naște solidaritate inter‑umană și comuniune cu ceilalți semeni ai noștri. Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră 173 VII.2. A fi bolnav este o cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc Cine este hotărât să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]