699 matches
-
calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. Citește mai mult Singuri, străini și fără călăuzăAm căutat izvoare în pustiu
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ne lumineze calea?Stelele de aur și argint topit,Lacrimi de lumină ale cerului,Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcitNu ne-am oprit din drum.Trebuia să existe undeva o oază,Un loc de odihnă și înnoptareAl celor însingurați și neliniștiți,Al nesfrâșitelor caravane,Al turmelor de vise neîmpliniteCare se reîntorc în noaptea neființeiPrintre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii.... XVIII. ISPITELE NOULUI EON POST-CREȘTIN, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2256 din
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior,Se-nveșmânta în fum și-n patimi.M-am adăpat dintr-un izvorCăuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior,Durerea morții, spini și pleavă.Pe drum pustiu, bătut de vânt,Însingurat, cu grea-povară,Călcam tăcut,...cu pasul frânt,Sperând să aflu primăvara.Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe!Să zboare albii porumbei,Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt,Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
plin de lirism O noapte de vară în Ukraina semnat de Ligia-Gabriela Janik care, ne descrie în cuvinte un tablou impresionist, dintr-un început de iunie 1993, într-o localitate uitată de lume, Utkonosovka. Peste toate elementele acestui peisaj tăcut, însingurat și unic atot stăpână, chiar și peste norii călători, este Luna. ,, În biruința ei, dorește să-și descopere întreaga Sa măreție.’’ Deosebit de interesant, scos la iveală ca o mărturisire de credință este și dialogul cu Corneliu Leu care răspunde unor
CETATEA LUI BUCUR – Nr. 57, Noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/92899_a_94191]
-
-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale.... V. DESTIN DE TOAMNĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017. De mine mă mai pot lăsa, De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu a mă purta Însingurat. Și, iată, plouă peste noi Ca-ntr-un destin de toamnă vechi, Visăm adesea amîndoi Păsări perechi. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Mi-e dor de tine
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o tăcere stranie; prin inima mea au trecut cohorte de himere, buze nevăzute m-au sărutat, poate ale iubitei sau ale morții, încă mai respir, încă mai iubesc lumina lunii, ferindu-mi tristețile stranii de gunoaiele fetide ale acestui secol; însingurat, răstignit cu brațele spre stele, am ridicat mrejele de pe vise și mi-am îndreptat aripile acolo unde veșnicia naște clipa... joi, 31 martie 2016 Referință Bibliografică: destin / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31
DESTIN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383329_a_384658]
-
nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic pe atît de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și-l vor azvîrli În Închisoarea Cherche-Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfîrși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia nu au puterea de a le accepta și deci noi ne urmăm calea însingurată alături, dar nu împreună, fiind incapabili să-i cunoaștem pe cei de lângă noi și rămânând necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar fi posibil vreun compromis. Trăia la Paris mai însingurat decât un pustnic în deșerturile Tebei. Nu cerea nimic de la semenii lui decât să-l lase în pace. Își urmărea de unul singur țelul și pentru a-l atinge era gata să se sacrifice nu numai pe sine - la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înapoi și să povestesc ceea ce știam despre începuturile lui. Acesta era planul meu nu atât din pricina vreunui capriciu, ci pentru că doream să-l părăsesc pe Strickland pornind către insulele necunoscute care-i aprindeau imaginația cu nu știu ce fantezii ale sufletului său însingurat. Îmi plăcea imaginea lui pornind către o lume nouă la vârsta de patruzeci și șapte de ani, când majoritatea bărbaților s-au instalat confortabil într-un anumit făgaș. Parcă-l și vedeam pe marea cenușie cu valurile înspumate și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
exilul foilor veline Tăcerea albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
bună seamă! Bihorul n-ar fi al Crișanei dacă ar fi neînconjurat de Transilvania și neîprospătat de Crișuri și dacă n-ar avea cântecul Vioricăi Flintașu. Fără el ar fi un alt Bihor, mai singur, mai învins, mai înstrăinat, mai însingurat, mai fără dragoste și fără nădejdi, mai fără inimă și fără soare. Dar are cântecele interpretei Viorica Flintașu, unul dintre cele mai darnice de bine pentru toată Crișana și dincolo de ea, în toate zările României! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
să-mi dea bună ziua./ M-am refugiat la rude,/ dar mi-au întors spatele./ Am cerut ajutor prietenilor, dar s-au făcut că nu mă cunosc./ Am încercat să mă apropii de tine,/ dar ai fugit,/ lăsându-mă și mai însingurat.// Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-a deschis larg brațele/ și m-a mângâiat pe creștet!”. Nu-mi propun aici, desigur, să mă refer la întreaga plurivalență a poeziei lui George Roca, dar sunt bucuros să subliniez că
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
ce o simt unul față de altul. Iliuță, fiul lor, visează să edifice în sat o fermă modernă, pentru ca agricultura făcută cu boii și grapa să devină amintire. Altă istorie scrisă de Dorin Moisescu ne face cunoștință cu Costel Zorescu, un însingurat, în ciuda faptului că este căsătorit. Sorin, un proaspăt pensionar, suferă atât de intens faptul că nu o mai are pe soția sa alături, încât își caută consolarea și leacul pentru solitudine în jocul de șah; rând pe rând, ca în urma
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
de balet la templul cu „tigrișori-semnificanți“», recenzie la volumul de versuri «Bietul Templu», de Marcel Turcu; «Lirism și „fiice ale ideilor“ din auriculul stâng», recenzie la volumul de poeme, «Ad hominem», de Nicolae Toma; «Frustrări ale sinelui în tot mai însingurata călătorie», recenzie la volumul de poeme, «Vineri e ziua noastră de plâns», de Dumitru Oprișor; Perenitatea ființei și o secundă înflorire», recenzie la volumul de poezii, «Când ne ucide floarea de crin», de Miron Tic; etc. -, George Petrovai - din cele
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Să vii negreșit când piatră de piatră se sparge când vântul rupe catarge și-n port se vând disperări mai sumbre, mai triste decât inima celui mai însingurat visător. * Când vor muri cuvintele în mare, vai, cuvintele primului rai... de-ai să fii la mii de leghe depărtare... să vii negreșit! În port sunt venerați trădătorii și poezia desuetă a ultimului cabotin versatil... 21 aprilie 2014 Referință Bibliografică
SĂ VII NEGREŞIT de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362981_a_364310]
-
de care se simțea mai apropiată, unicul bărbat care își petrecea mai mult timp împreună cu ea, și care se bucura de încrederea sa, în afară de David, colegul ei de afaceri, era Radu. De felul ei nu era o sălbatică, o persoană însingurată, lipsită de comunicativitate, ci una sociabilă, care putea să-și facă repede prieteni. Avea darul să-și construiască prietenii, dar aceste prietenii nu se consolidau. Erau prietenii conjuncturale. Niciodată nu a stat să se gândească din ce cauză nu are
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
negri, calzi, adânci, de te puteai pierde în ei. Dar pentru mine era doar colega de lipit cărți, o admiram ca pe un coleg sensibil, delicat... și atâta! Îmi părea rău că am stârnit sentimente în acel suflețel trist și însingurat, sentimente la care eu nu puteam răspunde... Oare cum să repar asta, cum să mă descurc? Am întrebat-o pe bibliotecară, mi-a spus să nu bag în seamă, să fiu mai rece și i-o trece fetei cu timpul
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
etnografie și folclor, după zeci de memorii fără răspuns, de așteptări la ușile Ministerului Educației, împreună cu sanscritiști renumiți din India, veniți în mod special să o susțină pentru a înființa un Centru de studii indiene, trupul a cedat. Neștiută aproape, însingurată, a murit într-un spital românesc, pe 24 octombrie 1992, în urma unei operații nereușite. Ca o împlinire firească, deși prematură, a destinului celei care, timp de 30 de ani a slujit cu devotament cultura română, urna cu cenușă a Amitei
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
Mic. Pământurile nisipoase au facilitat practicarea legumiculturii, iar cele care au adus faima comunei, au fost celebrele ridichi albe de Apahida. Astăzi, ridichile albe au dispărut fiind învinse de cele roșii, pripășite de prin Ungaria. A rămas podul, tot mai însingurat, lipsit de traficul intens al altor vremi, din pricina centurilor ocolitoare. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1754, Anul V, 20 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368322_a_369651]
-
Din ochii tăi- ce mult m-au alintat; Căci înadins privirea-ți blând mă cerne Prin raze deseori de-nchipuiri Și cald nuanțe de senin mi-așterne Pe tot ce pot să văd,din ce respiri Sunt în culoarea mea însingurata (doar tu pătrunzi, tu cu nuanță ta) Mă-ntreb cum poate geana-ți luminată Sa imi topească-n ochi, priviri de nea De... mai pot eu să duc...? oare se poate Tot ce-am știut că sunt și ești, cândva
...SĂ MĂ PĂSTREZI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368369_a_369698]
-
mai puțin stranie: a fi prezent în lume, fără a fi din lume (Ioan 17, 16), este desigur o paradoxală formă de însingurare. Dar iarăși cine poate să spună noianul de nume înscrise în "Cartea vieții", pe calea aceasta? Că însinguratul este un puternic al lumii, sub toate înfățișările ei, este, așadar, de netăgăduit într-o vreme când toată cultura și îndeletnicirea oamenilor sunt întoarse spre aici, spre pământ, spre gătirea și pregătirea lui mai bună, mai justă, mai omenească, chemarea
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
de nebunie, sau, cel puțin, ca ceva foarte neactual. La acest deznădăjduitor impas să se reducă oare toată problematica însingurării? Există însă și o altă fașă a lucrurilor, care merită să fie tot atât de bine cunoscută. Viața sihaștrilor și a marilor însingurați nu stă în ura de oameni și de lume. Este aici un paradox, o cruce. Ar trebui să se cunoască, într-o egală măsură, și iubirea, gingășia sihaștrilor față de făpturile lui Dumnezeu din lume; ca să se vadă că ura lor
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]