1,710 matches
-
față, de sub bonetă. Mama însăși avea ceva dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele orătănii erau, de mulți ani, într-adevăr singura ei societate". În alt fel înspăimîntătoare fusese bunica lui Tarabas, care îi chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
menit să deschidă ochii românului neinformat? Mai mult chiar: ați auzit de o campanie începută de vreunul din partidele care speră să-și trimită candidați în inima Europei? Totul e, firește, o farsă. Asistăm, de câteva luni, la un proces înspăimântător, antidemocratic, dictatorial: încercarea unor formațiuni politice organizate mafiotic de a ține deciziile politice cât mai departe de electorat. Obișnuiți cu cifrul sofisticat al caselor cu banii, pentru actualii parlamentari urna votantului e o amenințare la fel de înspăimântătoare ca tămâia pentru drac
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
luni, la un proces înspăimântător, antidemocratic, dictatorial: încercarea unor formațiuni politice organizate mafiotic de a ține deciziile politice cât mai departe de electorat. Obișnuiți cu cifrul sofisticat al caselor cu banii, pentru actualii parlamentari urna votantului e o amenințare la fel de înspăimântătoare ca tămâia pentru drac.
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
în mână. —Ai un pistol? — Da. — Și presupui că, după ce l-ai ucide, te-ai duce la spovedanie și ai fi din nou fericită. —Poate, nu știu. Nu mă pot gândi atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pasiune. Un scriitor, o femeie, o persoană care se oferă să Îmbunătățească această lume. În plus, În această carte vom găsi povestiri adevărate de viață, spuse de fete care le-au trăit, și poate care Încă practică această meserie, povești Înspăimântătoare, povești care ar putea părea, În unele perspective, condamnabile, dar cine suntem noi sa le condamnăm sau să le judecăm? Acesta este, dragă cititorule, scopul adevărat al cărți de față. Scriitoarea Își dorește ca tu să citești această carte, pentru
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
realități se găsesc pretutindeni: În artă și În documente, de la relatările istoricilor vremii până la listele de pedepse aplicate curtezanelor de mai marii curților sau de instanțe. Dovezi istorice incontestabile atestă existența unui desfrâu la toate nivelurile societății, cu atât mai Înspăimântător și tulburător cu cât se conturează pe fundalul unei epoci a oprimării maselor, a mizeriei, a parvenirii și a atrocităților inimaginabile de tot felul. Mănăstirile, așa-zise refugii ale purității, care oficial combăteau irevocabil „tagma curtezanelor”, deveniseră neoficial adevărate case
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care acum luaseră înfățișări înspăimântătoare. În cele din urmă, porni cu pași șovăielnici către ușa care despărțea lumea ei de cea a bunilor săi părinți. Puse mâna pe mâner, o deschise și... intră! 2 C ând Simona păși peste prag, în față îi apărură părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu a trecut un an și s-a dus și el după ea. S-a spânzurat în pivniță, pe când am dat de el era vai de capul lui". Aide se uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește cu o liniște înspăimântătoare. Din când în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare. "Mama ei lucrează?", întreabă, deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe dinăuntru. Da' unde să lucreze, abia a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei, dar la acest gest plin de atâta cruzime, nu, niciodată...! - Îți dai seama, Alex, îți dai seama în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după Nouruz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă ar omorî-o. După ce se termină de făcut curățenie în camera mea, am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
faci pe viață tratament și că în cinci ani ajungi în căruțul cu rotile, sau alte exemple similare. Ce era să fac, cum puteam eu să accept așa ceva. Așa că am mers la alte clinici unde am mai descoperit câteva diagnostice înspăimântătoare, o adevărată traumă psihologică, acel șir interminabil de diagnostice și vina îmi aparține mie, pentru că le căutam și le produceam eu cu mintea mea fricoasă. Săraca inima mea, că începuse și ea să cedeze, așa că am mai adăugat un diagnostic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cât și infernul. În cea mai frumoasă, preferata mea, Hamlet, totul este negru. Singura care răscumpără, Ofelia, moare. Nu este o întâmplare! Ea trebuie să moară! Finalul este și el de o lipsă de speranță absolută. Nu există replică mă înspăimântătoare decât "restul e tăcere". Poate că scriu disperarea pentru că este mai greu să fi amuzant. Mă forțez să fiu și amuzant în același timp, dar nu este cel mai ușor lucru! Unde este salvarea? Sunteți catolic, dar sunteți un bun
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese agresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mai simplu, aveam nevoie de timp ca să pot simți. Acum începeam să cred cu adevărat. Mărturisirile Antoniei și întreaga seară, în care eu băusem o cantitate uriașă, îmi păreau, uitându-mă în urmă, un vis oribil, populat de creaturi înspăimântătoare și totuși ceva care, în mod ciudat, nu-mi provocase durere. Durerea a venit mai târziu, o durere teribil de misterioasă și de confuză, ce semăna cu durerea pe care o simțeam în copilărie când duceam lipsă de ceva. Obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să aștepte un răspuns la întrebarea pe care o pusese, întoarse din nou lampa pentru a lumina capul neterminat. L-am contemplat amândoi în acordurile muzicii de pian. Simțisem de la început că îmi amintește de ceva, de ceva trist și înspăimântător și, uitându-mă din nou la fața cenușie, umedă și fără trăsături mi-am dat seama. Când a murit mama, Alexander a vrut să-i facă masca mortuară, dar tata s-a opus. Mi-am amintit brusc, cu multă precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]