1,138 matches
-
intrat Fevronia ca tânără Monahie ; Vriena-i era mătușă-Egumen peste Stăreție ! Era frumoasă peste fire ; iar în viața sihăstrească Era smerită și-nțeleaptă, dar însetată să citească. Dioclețian, satanic, pe Selin crud Dregător L-a trimis cu ostășime, asupra creștinilor... Creștinii înspăimântați, să se-ascudă au fugit... Iar 50 de călugărițe, chiliile și-au părăsit... Fevronia, fiind bolnavă, alături cu două surori Și cu Stareța Vriena, au suferit multe orori... Selim, avea ca nepot, pe Lisimah fiu de creștină Ce-l sfătuia pe
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1435405183.html [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
din mâini, din care țâșneau raze ucigătoare și arunca flăcări din gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un vârtej de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-a face, dar Norocel țipa înspăimântat: - Văleleu! Ne pârlește, ne omoară! Aoleu! - Taci și pune-ți mantaua! zise Mărțișor. Treci în spatele meu! Norocel se execută rapid. Apoi, Mărțișor, scoase scoica cu sidef albastru și zise: - Râu, râușor, vin’ cu vântu-n ajutor! Coridorul se umplu de apă
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau să-și mai apere fața cu mâinile, iar loviturile lui Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile celor doi sunau ca un butoi gol
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Sunt tot fetiță ta ...,nu ma confundă ... Atinge-mi sufletul ,alinta-ma cu șoapte , Aseaza-ma în tăcerile tale , nu te încrunta , Priveste-mi chipul suspendat în noapte , Intinde-mi aripile franțe să zbor , nu le reteza ... Atinge-mi sufletul înspăimântat ,nu-l îndepărta , Saruta-mi ochii înlăcrimați , dezbraca-ma de gânduri , Respira-mi iubirea , iubeste-ma și nu mă uită , Atinge-mi sufletul , pastreaza-ma în tine și te voi urma ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Atinge-mi sufletul / Gabriela Rusu : Confluente
ATINGE-MI SUFLETUL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1476645713.html [Corola-blog/BlogPost/376899_a_378228]
-
și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită... Nevasta omului îl așteptă mult timp până să pună straie cernite... Alde Bogatu’ își rumegă supărarea zile bune, frământând hârtia pe care trebuia
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
acolo, de pe cal, îi poate îndepărta , trebuia să ajungă la tatăl său , să-l scoată de acolo și să-l ducă acasă ! Lovi năpraznic, cu o putere nebănuită vreodată de ea, plesni cu biciul peste capetele atacatorilor , unde nimerea ! Era înspăimântată și asta îi dădea o forță de temut, lovea fulgerător. Fără cruțare ! Fără oprire ! Întinse mâna și-l trase pe tatăl său pe cal, apoi țâșni cu el spre casă și intră cu el aici, în camera asta , unde se
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1487666922.html [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lupul_sur_floarea_carbune_1355302600.html [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
diapazonul într-o mână și cu „mămi-ca” în cealaltă. Ne-a pus pe fiecare în parte să ă-ă-im. Vă închipuiți ce-a ieșit. Îl /o pocnea pe mârlan / mârlancă în neștire. Pe cap, peste gură, pe spinare, unde apuca, deși înspăimântatul cântăreț guița ca porcul cu cuțitul în gât. Monitorii erau onorați de „mămica” la palmă. - Ia cântă, monitor ! ă-ă-ăă! Cânta monitorul ca puiul căruia îi sucești gâtul și domnul Fusulan țipa: - Întinde palma! După ce-l plesnea, iar îi spunea: „repetă
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
a lor din anul 514 înainte de Hristos. În acel an, Darius, regele Perșilor, a trecut cu o armată uriașă prin părțile noastre, prin Dobrogea, împotriva Sciților de la nordul Mării Negre, care-i turburau împărăția. Neamurile tracice din drumul armatei lui Darius, înspăimântate, s’au închinat de îndată, fără lupta. Singuri Grecii n’au vrut, hotarindu-se cum spune Herodot la o rezistență îndărătnica”. Disproporția de forțe era însă prea mare, așa încât au fost supuși.” Secante românești: „Halal de mine! Sunt orfan!” de Adrian
A APARUT NUMARUL 87, PE LUNA SEPTEMBRIE, AL REVISTEI “PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_aparut_numarul_87_pe_luna_septembrie_cristi_dumitrache_1346844561.html [Corola-blog/BlogPost/343776_a_345105]
-
casă, să-și mai prindă-un pic Foamea, a stat ce a mai stat, / A pierdut vremea și-a plecat. Iedul cel mic iute-a ieșit, / Din horn, și ușa a trântit, Trăgând zăvorul. S-a uitat / Apoi în jur, înspăimântat, Plângându-i pe ceilați doi frați, / Care au fost de lup mâncați. „Vai! Dragii frățiori ai mei! De nu s-ar fi-nduplecat ei Ca să deschidă ușa-ndat’, / Nănașul nu i-ar fi mâncat! Vai ce necaz! De bună seamă, / Nimic nu
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448869997.html [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Mor păsările-n aer și cad că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Pamantul_vrea_iubire_elena_armenescu_1337155254.html [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul, îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă domniță
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre trunchiurile arborilor apărură în voaluri străvezii fecioare ademenitoare. Călăreții își struniră caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndemnau să se apropie. - Astea-s vampirice? - întrebă în șoaptă Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în seamă, că vă pocesc! - le șopti Arnăutu
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420818765.html [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
și ceea ce văzuse în vis credea că era legat de cultul zeului Phoebus Apollo, personificare a soarelui, care dorea mai întâi să dea un semn înfricoșător lumii și mai apoi să-i pedepsească pe oameni. Tiberius era cu atât mai înspăimântat, deoarece, după ce preluase puterea de la Augustus, restaurase toate templele din Roma inclusiv pe cel al lui Phoebus-Apollo unde fuseseră aduse statui noi sculptate în marmură în locul celor vechi, unde adusese chiar el jertfe și nu numai la acel templu se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1415055189.html [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
aceea nu am mai putut să închid un ochi. Eram atentă să aud dacă nu cumva Doru o să vină să-mi bată în geam. Nici nu s-a făcut bine de ziuă și soneria telefonului m-a făcut să tresar înspăimântată. De la spitalul de urologie Panduri eram anunțată că Doru a fost internat de urgență cu o colică renală. M-am dus la cumnata Vetuța, undeva pe Calea Griviței, și am rugat-o cu lacrimi în ochi să mă lase să stau
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_uitata_mamei_cea_marin_voican_ghioroiu_1375113316.html [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se îngrozește dându-și seama că acolo sălășluiau regimente întregi de diavoli și omul material nu se poate măsura cu ceva imaterial. Face semn credincioșilor să se retragă încet. Abia când ajunge în drum se dezlegă și limba
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
figura lui desfigurată,umplută de sânge, sperând că n-a comis abominabilul. Incearcă să-și adune calmul, aduce o oglindă mică din raftul de la baie și i-o apropie de gură..... Se prăbușește mut lângă femeia lividă, care-l privește-nspăimântată ,căci înțelege că totul s-a sfărșit.... - Trebuie să chemăm poliția ! De Salvare nu mai e nevoie .... - Nuuu..... Mihai ce-o să se-ntâmple acum ? - Nu știu exact ce-o să se-ntâmple ,probabil o să fiu arestat . Îl privește speriată ,nu îl
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1451462976.html [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
nu-l mai întâlni după acea bătălie. Doar câțiva oșteni îl văzuseră lângă malurile Marelui Râu ce desparte Carpații în două în timpul măcelului care avusese loc în urletele și țipetele de groază ale vrăjmașului ce fugea disperat în toate părțile înspăimântat de loviturile lui Paloș. Îl căutară încă o dată printre cadavre. Rămaseră uimiți de chipul înfricoșat pe care-l aveau leșurile dușmanilor, de parcă înainte de a-și da duhul văzuseră în mijlocul lor pe însuși diavolul. Vestea dispariției cavalerului îl îngrijoră pe domnitor
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1418242731.html [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
crescuse și trăise. Așa simtise mereu de când se știa și așa va sfârși. Aici pe pamântul natal unde își îngropase toți strămoșii. Puține surate ale ei supraviețuiau peste iarnă și nu de puține ori găsea câte o pasăre înghețată. Atunci, înspăimântată se ruga lui Dumnezeu să o ajute, să nu cadă pradă vremii năprasnice. Dorea să treacă cât mai repede iarna și să învețe puișorii să zboare. Acum erau niște mogâldețe micuțe dar știa că în primăvară, îi va învăța să
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Îi privesc chipul adolescentin, gândul alerându-mi cu repeziciune printre amintiri, răscolind până la sânge, căutându-i fiecare gest, fiecare zâmbet, fiecare dojană lăsate în urmă... „mamăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!” rămâi cu noi, hai să alergăm din nou prin labirinturile vieții. M-am uitat, ușor înspăimântată, prin salon, să văd dacă nebunescul zbucium, urlet... a fost auzit de cineva. Într-un alt pat, aflat în partea opusă a camerei , mai era o bătrânică, care, în afară de perfuzii, avea atașat un tub cu oxigen. De unde aer într-un
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1441544582.html [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
Erau amândoi în tabără școlară. La un joc nevinovat, de copil, aveau nouă ani, un copil aruncă de la etaj un obiect mare de fier, acesta lovindu-l grav pe Virgil la cap. Fratele său leșină. Ștefan își aminti cât de înspăimântat a fost atunci. Desigur, imediat instructorul taberei a adus medicul. Virgil s-a îmbolnăvit grav. Avu câteva crize de epilepsie, făcu un greu tratament, care dădu rezultat, dar sensibilitatea lui rămase. I se mai întâmpla să facă de convulsie, apoi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1446462714.html [Corola-blog/BlogPost/342815_a_344144]
-
Simțit, trăit, visat și răstignit Atunci cand însămi am greșit, În viața pentru care am venit Din infinit, când m-am născut Și poate nici atunci nu am știut, Ceea ce nici până acum nu am recunoscut, C-am fost și sunt înspăimântata de a fi, Că sunt și-am fost nepregătita de-a trăi Aici, atunci, pe acest pământ al oamenilor vii. Silvana Andrada Tcacenco- 07.03.2016 Referință Bibliografica: ATUNCI NEPREGĂTITA DE-A TRĂI / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ATUNCI NEPREGATITA DE-A TRAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1458560718.html [Corola-blog/BlogPost/384676_a_386005]
-
nu crezi ? - Spune-mi te rog, dacă tot te-ai hotărât să-mi vorbești, de ce niciodată până acum, nu m-a trezit tic-tacul tău? - Fiindcă am bătut întotdeauna fără oprire... - Și acum? - Acum am sunat.... Ai înțeles? - Nu! Am strigat înspăimântată, fără să știu de ce. Vreau să-mi explici Pendula își estompă din ce în ce conturul în întunericul din jur, iar minutarele au înțepenit. Poate numai în virtutea inerției limba ei s-a mai legănat o clipă. .... A sunat ceasul, mi
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1459909046.html [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai rece.... Cât de mult ai vrea atunci să călătorești pe tăcerile tale Pe gândurile-nsingurate..dorințe-nspăimântate... Ți-ai aminti, desigur, de anii trecuți, de priveliștea casei cu pridvor. Meditație despre trecerea timpului, gânduri tulburi, tardive regrete... Îngheți împreuna cu clipa! Nici gândurile nu te mai ascultă.. Lumânările ard în sfeșnice de aur, în pulberi de argint
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezia_o_crinolina_de_flu_gabriel_dragnea_1378017799.html [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
se întâmplă lucruri grave în societate, nu își luase niște măsuri de securitate. Emilia urcă scările spre dormitorul unde știa că doarme Delia. Ajunse sus, deschise cu băgare de seamă ușa, se apropie de pat, dar culmea patul era gol. Înspăimântată, Emilia încerca să parcurgă cu mintea ei bolnavă, camerele, întrebându-se unde ar putea fi. În celălalt dormitor, își spuse. Cu pași de felină se grăbi să ajungă în cealaltă cameră. Stupoare, nici aici nu era. Delia intrase în camera
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1475662166.html [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]