1,110 matches
-
nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul, îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă domniță
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
paroh, cred că aste o eroare. Dacă cuvintele Sfitei Evanghelii trebuie înțelese și reținut de toți enoriașii de ce popii le cântă neinteligibil. Nu cumva și sfinții popi sunt în păcat? - Hulești cele Sfinte? Vai Doamne iartă gura păcătosului. Spuse preotul înspăimântat. Apoi se închină, sărută crucea pe care o ținea în mână și o oferi și păcătoasei să o sărute. Incidentul se încheie astfel dar rămase fără răspuns. Nu știu dacă preotul a vrut sau nu să înțeleagă acest viciu al
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
Simțit, trăit, visat și răstignit Atunci cand însămi am greșit, În viața pentru care am venit Din infinit, când m-am născut Și poate nici atunci nu am știut, Ceea ce nici până acum nu am recunoscut, C-am fost și sunt înspăimântata de a fi, Că sunt și-am fost nepregătita de-a trăi Aici, atunci, pe acest pământ al oamenilor vii. Silvana Andrada Tcacenco- 07.03.2016 Referință Bibliografica: ATUNCI NEPREGĂTITA DE-A TRĂI / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ATUNCI NEPREGATITA DE-A TRAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384676_a_386005]
-
ca să râdă împreună cu ciracii lui. Era, așa cum se aștepta, un prost îngâmfat! Ciomagul l-a lovit în tâmplă doborându-l. Apoi cu un urlet de fiară și plin de o bucurie fără margini i-a zdrobit capul. Ceilalți au fugit înspăimântați, iar el împreună cu frații săi, au încălecat și au plecat spre munți. Era foarte periculos dacă mai rămâneau! Răzbunarea familiei lui Ginghir nu era deloc de dorit, iar tatăl său nu putea face nimic. Tot din cauza tradiției! După două zile
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se îngrozește dându-și seama că acolo sălășluiau regimente întregi de diavoli și omul material nu se poate măsura cu ceva imaterial. Face semn credincioșilor să se retragă încet. Abia când ajunge în drum se dezlegă și limba
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de artificii apar măști schimonosite în sinistre edificii de fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, fioroși rânjesc în noapte. Caninii vrând a-și înfige în tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină ca-ntr-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre dansând în noapte, celor ce-s fricoși din fire le dau reci fiori de moarte. Unele dintre morminte, unde morții n-au odihnă, de spirite-s bântuite. Că
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
adolescența, la anii noștri? îl întrebă fericită Delia pe Anton. Întâlnirea noastră nu este întâmplătoare, soarta ne-a adus unul lângă altul, așa cum ar fi trebuit să fi rămas. Hai să ne iertăm unul pe altul, Anton. Eram tânără, singură, înspăimântată că pierd iubirea ta. Am devenit geloasă, iar o persoană anume a profitat de neștiința și suferința mea, a mințit, ne-a despărțit. Eram prea fericiți și pe unii nu-i bucura asta. — A trecut totul, suntem acum aici, împreună
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]
-
a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat și pe deasupra beat criță. Insul nesigur pe picioare se împedică și căzu peste ea, care încerca febrilă și înspăimântată să se elibereze din sacul de dormit, fapt ce a făcut-o să urle cât o ținea gura. Intrusul năucit boscorodea cuvinte neinteligibile și în acel moment pânza cortulul fu dată în lături și lumina unei lanterne în mâinile unei
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
că o poate vedea, Nora se puse pe muncit, / Iar soacră-sa a adormit Și sforăia făr’ a-i păsa / Ce treabă face nora sa. Nora săraca a lucrat / Cu mare spor. Trează a stat Pân’ după miezul nopții. Ea, / Înspăimântată, când simțea Că somu-n gheare o înhață, / Cu apa rece-și da pe față. În felu-acesta s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba se scoală somnoroasă, / Buimacă, tocmai când în casă Lumina zorilor pătrunde. / Să-ți iei nurori, de ai de unde! La ochi se freacă-nspăimântată / De-i piere somnul și le cată În sus și-n jos, cu disperare. / Nu le găsește, după care Merge de grabă la bordei, / Acolo unde cele trei Nurori mâncat-au și-au băut / Și-ntreaga noapte-au petrecut. Acum
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
au mai putut salva dintr-un incendiu, explozie sau accident, asemenea unui Superman atotputernic. Deși nu ei au produs nici explozia, nici incendiul, nici accidentul. Dimpotrivă, ei au alegat acolo ca să salveze, ca să ajute, ca să oprească sinistrul. Atunci când toți fugeau înspăimântați, s-au dus să stingă focul, să limiteze explozia, să oprească accidentul. Dar, uneori, nu au reușit să salveze victimele unei catastrofe, și asta îi doare, deși nu o spun. Iar efectele traumatizante ale evenimentelor se răsfrâng și asupra lor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
cu sângele nostru”. Sub prima lovitură de paloș a căzut capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului mai mare a lui Brâncoveanu, apoi cele ale lui Ștefan și Radu. Când călăul a ridicat paloșul să taie capul copilului Mateiaș, acesta înspăimântat, s-a rugat sultanului să-l ierte, făgăduind că se va face musulman, dar bătrânul tată și-a îmbărbătat astfel copilul: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, mai bine
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
casă, să-și mai prindă-un pic Foamea, a stat ce a mai stat, / A pierdut vremea și-a plecat. Iedul cel mic iute-a ieșit, / Din horn, și ușa a trântit, Trăgând zăvorul. S-a uitat / Apoi în jur, înspăimântat, Plângându-i pe ceilați doi frați, / Care au fost de lup mâncați. „Vai! Dragii frățiori ai mei! De nu s-ar fi-nduplecat ei Ca să deschidă ușa-ndat’, / Nănașul nu i-ar fi mâncat! Vai ce necaz! De bună seamă, / Nimic nu
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
mic, sunt născut în timpul unui război. Am fost conceput pe fondul unor explozii, al unor rafale; am plutit nouă luni într-un lichid placentar agitat; fuga mamei mele dintr-un adăpost în altul, dintr-o urbe în alta, tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a ucis pe unchiul Abel. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ingurgitării șocului, sau chiar credea În ce spune? - Există o deosebire, și Încă una fundamentală. Așa e, nu știm de unde venim, cine ne-a creat și cu ce scop. Habar n-avem ce este cu acest Univers În care plutim Înspăimântați și neajutorați, cine l-a inventat, când și pentru câtă vreme. Ne rămâne totuși speranța că, odată și odată, vom afla. Speranță pe care ipoteza dumneavoastră (lăsați-mă să cred că este o ipoteză, și nimic mai mult!) o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
efort, ridică privirea și strigă: „Vină, mă, și dă-i și tu!”. Toto se apropie zăpăcit, scoase furculița, senatorii îi făcură loc și - o, Zeule! - îl văzu pe însuși Caesar plin de cuțite, horcăind. „Dă-i, ce stai?!”, strigă Brutus. înspăimântat, Toto căută cu ochii un loc liber pe trupul lui Caesar găsind unul mai jos puțin de șale și înfipse tremurând furculița. Caesar gemu încetișor, întoarse capul, deschise un ochi și șopti: „Dacă până și Toto...” mai zise Caesar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost cu noi un tovarăș de-al dumneavoastră care-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu tata, zise vameșul. Ori plătești galbenii ori, dacă nu poți plăti, te-ncărcăm noi. Cu ce? făcu înspăimântat Georgios. — Cu oi! răspunse turcul. Cu patruzeci de oi. Le duci până la Brăila și le dai unuia Mustafa, care te va aștepta acolo. — Și cu ce acte? - zise grecul. Pe actele mele scrie măsline, nu oi. — Nu-ți trebuie acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gest cu mâna spre cer. - Allah să te aibă în pază și să nu mai calci pe aici! Se întoarse și, doar cinci minute mai târziu, dispăru după o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intrând în casă cu ochii mei. —în legătură cu Walter Quincy, am spus. Secretarul-confident. Acum retras permanent din funcție. A căscat ochii. Erau de o culoare extraordinară, ochii ei gri deschis contrastând perfect cu pielea. —De unde știi? a izbucnit. Apoi a părut înspăimântată. — Am fost acolo, doamnă Hammond, am spus. L-am văzut cum a murit acum mai puțin de douăzeci de minute. Așa știu. Dar dumneavoastră? 18tc "18" Catherine Hammond se holba la mine ca și cum aș fi fost Lady Macbeth și fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
găseam în nordul Franței locuind provizoriu întro casă veche înconjurată de un nou parc. În timp ce mă plimbam cu doi prieteni, dis-de-dimineață, s-au auzit deodată împușcături venind din toate direcțiile. Împușcăturile erau atât de intense, încât păsările parcului au zburat înspăimântate, zvâcnind departe, spre sud. Vântul însuși părea nemișcat, prins între norii albi de fum venind dinspre pădurea deasă care înconjura casa și parcul. Război! Foc deschis! Aceste cuvinte au țâșnit înăuntrul meu. Mă născusem în timpul celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]