314 matches
-
de vâltoare / v-asvârliți ținându-vă de mână / ca prin valurile reci, turbionare, / să ieșiți spre țărmuri împreună”; doar iubirea rămâne veșnic călăuzitoarea: „cu-aripi de sfinte zburătoare”, mereu în armonie, „sunet de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după un deal
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
și cuvintele depind de mine. Uneori, mă tem de ele; alteori, mi se par, dimpotrivă, neputincioase fără răsuflarea mea», p. 35). Niciodată însă - de indiferență. Niciodată - de respingere. Tot ce putem să controlăm e, eventual, vorbirea, nu cuvintele. Acestea se înstăpînesc, fatal, asupra noastră ("Sîntem dați cuvintelor, iar vorbirea ne este dată nouă", p. 45). Propriu condiției umane este de a fi confruntați cu "neputința de a ieși din cuvinte" (p. 24), cu faptul că «însăși pronunțarea cuvîntului tăcere dă un
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
prăfoase de la Fetești și Lehliu-Gară!) până la ritmurile muzicale ce-au invadat posturile de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit pretutindeni ca un blestem. Te și umflă râsul: fetițe ce se îmbracă din Occident, cântă și vorbesc ca la Kabul și, mai nou, Pnom Penh (pronunțat, desigur, "pom-pen"!) Mergi la plajă și rămâi șocat de "naturalețea" cu care copile de
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
oricărei asistențe modern medicale la naștere. La noi, unde, și azi, mai trăiesc în mediul rural aproape 40% din locuitori s-au mai păstrat zone singuratice și izolate (ca în Apuseni, de pildă) în care civilizația a întîrziat să se înstăpînească în toate drepturile, constituind oaze fericite pentru etnografi. Dar, în rest, satul românesc de astăzi e cu totul altul decît cel din vechime (chiar cel din interbelic, cînd era studiat monografic de echipele studențești, vestite, coordonate de prof. Dim. Gusti
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
supravegheze fiecare gest. Ea face tot ceea ce este posibil pentru ca să-și protejeze cei doi copii, care au o copilărie palidă, tristă, monotonă. Dispariția capului familiei îi unește și mai mult, sudaj amplificat și de tăcerea, de izolarea ce s-au înstăpânit în jurul familiei: „Locatarii blocului ne priveau parcă mai lung. La fel, întâlnite pe stradă, diferitele cunoștințe ale mamei, ale tatei, ale bunicii, care cu mult înainte obișnuiau să se oprească și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
barbariei și violenței criminale. Pentru ca scârba să fie deplină, textele au fost tipărite la "Monitorul Oficial", adică exact în locul din care pornesc fariseicele legi de integrare europeană, jurămintele de democrație și toleranță ale noii pături de huligani ce s-au înstăpânit peste România. Felul în care Vadim Tudor s-a desolidarizat de ciracul său extremist e tipic pentru duplicitarismul politic al P.R.M.: speriat că s-ar putea s-o încurce rău, el dă un comunicat de condamnare, dar revista "România Mare
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
vor, nici ei, să mai audă de comunism. Singura chestiune e una de timing: n-a sosit încă momentul, încă n-au pus mâna pe tot ce poate fi "prevalat" din muribundul trup al economiei socialiste. Când se vor fi înstăpânit peste tot ce e viabil în țară (hoteluri, ateliere de croitorie - ați observat ce succes avem la exportul de îmbrăcăminte? Parc-am fi țara Croitorașului cel Viteaz! -, terenuri și mine), fiți siguri că vor fi primii care să se ploconească
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
asta. Și iarăși se subînțelege că scopul propagandei este ca ideile pe care le răpîndește să fie induse într-un mod suficient de subtil ca francezii să fie convinși că și le-au ales singuri. Din momentul în care se înstăpînește, această optică nu numai că le spune francezilor că există un arhetip al Răului care este același pentru toți, dar în plus le spune că toți au datoria să i se opună profilactic. Și astfel, o dată întipărită ideea combaterii preventive
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
tot mai adînc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care i-aș fi putut iubi") stau alături de texte experimentale, complet diferite: "Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe cînd eu așteptam să se înstăpînească primăvara ca s-o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul rîpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zîmbetul și cu șoaptele ei". În
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
cunoaștem (am rămîne îndatorați editurii sau autorului dacă ne-ar expedia un exemplar), plină, se pare, de noutăți referitoare la societatea și la cenaclul care l-au dat, între atîția, pe Eminescu. l Un excelent număr, infirmînd spiritul de vacanță înstăpînit peste presa culturală în lunile de vară, este acela din 1-15 august al TRIBUNEI clujene, cu cîteva remarcabile analize ale fenomenului politic și istoric românesc de ieri și de azi. E vorba de articolul Politica de autonomie a lui Dej
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
de discursul antitotalitar, pacific și urban, în protocolul său purgator, al Pieței, ar fi fost cauza răului ce ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea etc., care, evident, au scindat societatea românească în profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996 ar fi fost curat ca lacrima. Doar năzuințele manifestanților din Piața Universității se cuvin osîndite. Pentru tot ce e neîmplinire în viața României de azi sînt răspunzători doar idealiștii săraci și cu mîinile goale, care au visat
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu noaptea și umbrele se Înstăpâneau Încet-Încet pe străzi, am mers urmărind de departe careta, Închisă și trasă de patru catâri, În care Martín Saldaña și poterașii lui Îl duceau pe căpitan. Trecură prin fața Colegiului Companiei lui Iisus, În josul străzii Toledo, și prin Piața Orzului, neîndoios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
resemantizat prin ghilimele, dar găsește complexele (,problemele de sincronizare, retardarea, discontinuitățile, imitațiile, veșnicele începuturi, accelerările, ruralitatea etc.") "nu întotdeauna infecunde", niște "slăbiciuni", de care G. Călinescu era conștient, dar le-a preschimbat, iluzionant și seducător, în "calități" (272). S-au înstăpânit exagerări (în fapt, tot iluzii) tiranice în cultura română. E o iluzie, suntem avertizați, că avem un mare trecut spiritual, când Iorga ne spune că preoții nu treceau de Crez și Tatăl nostru. Dar autorul indexează scrupulos iluziile literaturii. Exagerată este
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
asmut, accelerează swingul. Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta. Introduse tema, o făcu să
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
ea mai ușor de suportat. De sus, Laak îi vedea pe tovarășii săi cum îl privesc. Arătau cumva altfel. Ochii bărbatului se încordară în căutarea acelui amănuntgeneralizator care să îl facă să înțeleagă ce anume se schimbase. Poate era liniștea înstăpînită peste comunitatea lor imediat după ce deschiseseră în Templu capsula care semăna atât de mult cu un ou. Laak zâmbi. Un ou venit din cosmos putea fi considerat drept un dar dumnezeiesc. Asta dacă credeai în Dumnezeu. Dacă nu, atunci oul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
veste pe care nu am îndrăznit să v-o dau decât în psiac, din motive pe care le veți înțelege lesne. O las pe Haela Allius, venită pentru scurtă vreme tocmai de pe Tengys, să vă explice. Tăcerea subită care se înstăpîni peste sală îl convinse încă o dată pe Durdrin de fragilitatea societății pe care o formau. Se știa că toți Johanssonii aveau o slăbiciune înnăscută pentru personalitatea Haelei, fiindcă undeva, cu trei milenii în urmă, Boit Johansson iubise vinovat o fată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
planurile. Fiindcă simt că se întîmplă ceva. Voi nu-mi spuneți, dar cu simt. Cei trei bărbați se priviră în tăcere și încuviințară din cap. Știau din experiență că nu puteau spune nimic în acel punct al discuției. Tăcerea se înstăpîni grea, ca o presimțire sumbră. - Doreai să-mi spui ceva despre Alaana? rupse Radoslav tăcerea într-un târziu. Kasser căscă gura de uimire și aproape că se dădu de gol. Mi-a citit gândurile în rand? Sau nu! Poate că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clona nu câștiga acces la memoriile originale. Se prea poate deci ca acest tânăr să fie ceea ce reprezenta Stin în comunitățile de clone. - Dar ce înseamnă Stin fără comunitatea lui? dădu glas Airam unei întrebări fără răspuns. Peste încăpere se înstăpîni o tăcere grea. Nu era nevoie de vorbe pentru a duce raționamentul mai departe. Știau toți trei câtă forță putea avea o asemenea personalitate și mai ales că schimbările pe care le inducea generau un imens grad de dezordine. Locuitorii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vagi despre care știa că era tot ceea ce putea percepe ochiul uman din mișcările unui quint aflat în modul de luptă. În acel moment, Kasser avu o viziune. Coridorul acela, menit a fi alb, dar înroșit de sânge, deschis și înstăpînit cu ajutorul quinților, semăna mult prea bine cu destinul istoric al familiei Boszt pentru ca priveliștea aceea să fie o pură întîmplare. Mintea sa fu inundată de înțelegerea profundă a timpului și mai ales a adevăratei semnificații a vorbelor lui Xtyn. Fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
treaba aceasta trebuise să se ocupe, cu o blândă fermitate, robustul Gomerius. Inisius rămăsese trei zile să patruleze în jurul zidurilor sihăstriei, strigând și implorând să fie luat înapoi, însă poarta cea mare rămăsese închisă. în sfârșit, plecase, iar pacea se înstăpânise iarăși între zidurile cenobiului. însă doar pentru scrută vreme: la sfârșitul lui martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o beznă aproape totală. Nici un glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica. Tânăra pe care Lidania o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-un orificiu, printr-o lucarnă nenorocită de la alcovul meu. Eram asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]