308 matches
-
-și privească uitarea și să-și diminueze, prin gândire, farmecul dispariției orizontale. Astfel introduce luciditatea o notă de amurg în suspinele acelui ieftin absolut. Nu dezamăgirile, nici ura și nici orgoliul ne scutesc de oameni, cât tăriile sufletului, care se înstăpînesc în noi cu forța unei revelații subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva și de ce i-ai mai spune, când freamătul lăuntric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o dată în sus? Din sânul semenilor ne aruncă valurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie împotriva ta - explică de ce nicicând n-ai vrea să te omori mai crunt ca în fiorurile dragostei. În Beethoven
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe scurt, prin reluarea unei idei, repetiția are funcția de a restabili o armonie perturbată. Ea vizează întoarcerea sa starea anterioară în care se află subiectul, fie ca reală sau imaginară. Se șterge astfel diferența dintre el și ceilalți. Se înstăpînește asupra celor ce aparțineau celorlalți, avînd astfel impresia că îi controlează. Cînd un grup de copii se joacă reproducînd atitudinile, cuvintele "straniu" ale unui noi venit celebrul Charbovari! al lui Flaubert ei orchestrează de fapt întoarcerea la situația precedentă. Atunci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu paznicii neobosiți la fiece cat, i se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu treaptă. Mai departe, la lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră să construiască
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern este, s-ar părea, însăși intrarea în condiția lui "a fi". În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grad de onorabilitate simetric cu disprețul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele și care îndrăznesc să se întrebe, să nu știe, să pună la îndoială. Or, pe mine tocmai siguranța celor care s-au înstăpînit pe Dumnezeu mă face să ridic glasul (exemplul lui Guenon e tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvenea din măcinișul pentru care se lua vama corespunzătoare. Revenind la problematica morilor umbrăreștene, prima informație clară și indubitabilă despre existența unei mori în funcțiune o găsim în cartea domnească dată de Vasile Lupu pe 4 aprilie 1645, prin care înstăpânește pe Iorga vistiernic cu o parte de sat, numit „Bozieștii de Sus, ce-s la ținutul Tecuciului, cu heleșteie și cu mori gata în apa Bârladului”. Dar și în 1633, când pârcălabul Furdui de la Torcești dă ocina sa lui Adam
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nici să ne apărăm, spunând: „Nimeni nu ne-a acuzat vreodată de invadatori; nimeni nu ne-a acuzat de violență“, ca și cum învârtelile nu smulg banii văduvelor căzute pradă acelorași asupriri; nu-l interesează nici măcar pe Dumnezeu, în cel fel se înstăpânește cineva de bunurile altuia, dacă cu violența sau prin înșelătorie, atâta timp cât deține bunurile altuia. Având de-a face cu o lume primitivă, rustică, și dedicată meseriei armelor, sfântul episcop a crezut necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din afară ar echivala cu străpungerea zidului chinezesc. Multor condeieri înzestrați cu reale aptitudini li se blochează posibilitățile de afirmare și rămân necunoscu ți. Aerisirea și deschiderea publicațiilor cultu ral-l iterare prin înlăturarea spiritului de gașcă ce s-a înstăpânit în unele dintre ele ar constitui un reviriment pentru revigorarea calitativă a literaturii beletristice. Și paginile culturale ale cotidienelor ar dob ândi un plus de valoare și de interes pentru cititori dacă și ar pune spațiile la dispoziția mai multor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să lovească și cu picioarele în ramurile acelea blestemate ce se rupeau de parcă erau de sticlă. Un șarpe roșu ca un fulger întârziat trecu prin fața ochilor săi, orbindu-l. Deschise precaut ochii și se minună de liniștea care se înstăpânise deodată. În fața sa se întindea o apă nu prea mare, o apă limpede încremenită, fără nici un val. Își dezbrăcă hainele, le lăsă jos una câte una și observă că pe măsură ce acesta atingeau pământul, dispăreau undeva în adâncurile lui. Se miră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o înfășa sârguincios cu o moletieră. Fetița, deși cu fața arsă de soarele necruțător, încerca să zâmbească, deși cu un rictus dureros al buzelor crăpate. Doar ochii, numai ochii, acei ochi adânci și negri, pieziș trași spre tâmple, râdeau. Se înstăpânise un fel de vrajă pe care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi dădu păpușa aceea făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
targa. De dincolo de ușă un glas de femeie cu mlădieri plăcute, ca un început de cântec, întrebă: „Cine- i acolo?” și neprimind nici un răspuns, deschise larg ușa, rămânând cu ochii larg deschiși, iscoditori, căutând să deosebească în întunericul ce se înstăpânise afară, cine sunt cei din fața sa, apoi fără nici un rost făcu un gest, ca și ar fi arătat ploaia căzând de sus, sau poate coroana plopului secular, înalt, de lângă fântâna cu găleată. Voi să zică ceva, renunță și se dădu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
păr rar până spre creștet al șefului, când spre fereastra de care o insectă se lovea haotic ca într-un dans bizar și dezordonat. Simți că totul s-a terminat atunci când în încăperea ceea cu un aer pur funcționăresc se înstăpâni tăcerea, o tăcere parcă nefirească după acea tiradă prelungă. Se uită la șef, care privea cu ochii ațintiți asupra sa și în sinea lui se miră de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
are câte ceva de făcut pe acasă înainte de a se lăsa noaptea. Până se întoarse Murgoci cu ceva de mâncare făcută în casă și o sticlă de vin, în camera ceea nu mai eram decât eu și omul acela.Tăcerea se înstăpânise grea și doar o muscă intrată între cele două geamuri ale ferestrei se zbătea cu un bâzâit agasant. Străinul trase în fața sa strachina și se apucă să mănânce tacticos folosind tacâmurile cu dexteritate și eleganță. Murgoci se sprijinise de colțul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ferecarea sudului porții ponto baltice, de către Carpați, a fost întărită de umiditatea caracteristică zonei de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Un obstacol imens a fost așezat de natură la Gurile Dunării, prin scufundarea pământurilor din regiune în ținutul apelor. Umiditatea înstăpânită pe teritoriile situate de-a lungul nordului Mării Negre (până la est de Marea Azov), a generat un complex de lagune, limanuri și mlaștini (cu aproximație, ceea ce era denumit de greci ca fiind mlaștinile Meotidei). Acest sistem și-a dovedit eficiența vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asupra Moldovei. Ne referim la ruta care unea Maramureșul de Galiția prin trecătoarea Iaremcea, aflată în Carpații Păduroși, dar și la drumul, mult mai bătucit, care lega Transcarpatia de Galiția prin pasul Verecske, situat în Munții Beskizi. De altfel, odată înstăpâniți peste Bucovina lor, austriecii nu au mai construit nimic care să lege Cernăuții de Bistrița (prin Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei). Șoseaua peste pasul Tihuța și calea ferată prin trecătoarea Grădinița, care unesc Moldova de Transilvania, au fost inaugurate în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ale Nistrului. Edisanul și Podolia erau două provincii la care turcii au râvnit și pe care le-au deținut mai mult sau mai puțin timp. Inițial, au fost nevoiți să înfrunte Uniunea polono lituaniană sau chiar Hanatul Crimeii care se înstăpânise peste stepele nord pontice. Ulterior, s-au confruntat cu un rival de temut din răsărit care a crescut repede, înaintând spre miazăzi. Nici alianța cu tătarii nu i-a ajutat să zăgăzuiască torentul rus care s-a revărsat peste teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi înspăimântătoare. Într-o zi, păru că vremea începu să țină și cu pașa. Se bucură văzând că moina puse a se înstăpâni. Dar își dădu repede seama că se înșelase amarnic. Marșul lui se transformă într-o enormă capcană. Nimerise într-o vale înmlăștinită cuprinsă între brațe împădurite și peste care se așternu o pâclă deasă. De-a valma, caii și oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și-au mânat turmele înfometate și însetate spre extremitățile mai îmbelșugate ale masei continentale. Hoardele au căutat, găsit și ocupat locuri similare celor de baștină care să asigure continuarea propriului sistem bazat pe păstorit. Nu întâmplător, unele triburi s-au înstăpânit, în Europa, peste stepele ponto caspice sau cele panonice. Altele au preferat să ocupe, în Asia, pășunile de altitudine din Anatolia și Iran. Populațiile turcice au rezistat și chiar, în unele cazuri, au prosperat, impunându-se în detrimentul autohtonilor deoarece au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fi fost amestecați cu războinicii celți cu o prezență durabilă în Transilvania, unde, de pildă, s-a format regatul lui Decebal. Pe de altă parte, poate se impune a ne uita altfel spre populațiile pe care grecii le numeau geți, înstăpânite în aria extra carpatică. În această situație, este posibil ca geții să fi fost amestecați cu sarmații mai pașnici, unde, în Câmpia Română, a stăpânit, de exemplu, Dromihete care căuta pacea, deși îl învinsese în două rânduri pe Lisimah. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
străină care le-a întunecat mințile. Au fost aruncați într-un somn greu, iar din coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi s-a înstăpânit, însă, frica născută din pasivitate. Am fost poate prea lași că să ne împotrivim delirului unor dictatori. Am preferat să fim târâți ca părtași la ororile lor decât să-i înfruntăm. I-am lăsat să suspende democrația. În zvârcolirile somnului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care le provoacă; să te străduiești, să alungi din tine indispozițiile rebele; să țintești bucuria... iată modul de întrebuințare al unui hedonism care propune o plăcere fină, subtilă, elegantă: aceea, supremă, a autonomiei - în sens etimologic. Atunci, râsul se poate înstăpâni. Marele râs eliberator al celui care înțelege că bucuria cere adeziunea la realitate, la celebrarea trupului, la îndrăgirea a ceea ce e imanență vie și concretă, la dragostea pentru această lume, singura care ne este dată. În teatrul lui Democrit râd
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în foc e învălit din toate părțile, ca să nu-l poată videa nime, și să vadă cineva un așa foc că merge prin cer, acela e Dumnezeu."154 Părtaș traiului de zi u zi, focul ia chip și asemănare umană, înstăpânind soarta casei: Cu focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]