225 matches
-
concepte apariția cailor cu pandantiv târând din port în port farul lui Ptolemeu trezește valuri de admirație printre pulpele feminine șlefuind diamantul singurătății universale reflectând spaima ovoidală extazul rotund De-acum ca să vezi îmi plimb și eu îngerul sub cerul înstelat pe sub arbori genealogici în care maimuța vegetală cântă la frunză preaînaltului cântă și cântă cântă și cântă apoi cade pe gânduri Cântecel de adormit Moartea A fost frumos a fost adevărat a fost bine cititul și răscititul cărților mi-au
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
de-a dreptul, liniile care formează o stea, ușor deformată. Chiar deasupra capului meu. Într-o noapte, am evadat! Pe uliță. Am ridicat capul și, atît de aproape de mine, un cer superb, limpede, foarte jos și încărcat cu stele. Cerul înstelat deasupra mea... În zilele și nopțile de la Sibiel am înțeles că panica mea structurală, agitația mea, anxietățile sînt alimentate infernal de o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care trăiesc. O trepidație nesfîrșită îmi bîțîie trupul și mintea, îndepărtîndu-mă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
dar care exprima ușurare, dragoste, supunere, predare, adorație. Erau străpungeri, ruperi către cisterna de lumină vie din adâncul adâncului ființei noastre, puncte de rupere ciuruind limita interioară a gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în urmă regret și nostalgie, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culise, scoțând din arenă sicriul lăcuit roșu în care femeia frumoasă, aproape goală, cu o piatră scumpă lipită-ntre sprâncene, se lăsase tăiată-n două cu ferăstrăul. Trecu și ea, plictisită, pe lângă indian (căruia asisten-ta-i prinsese-ntre timp o mantie înstelată pe umeri), aprinzîndu-și o țigare de cum se trăsese la loc cortina, apoi sosi și magicianul, cu sprâncenele vopsite gros și fața albă ca varul. Aplauzele se stinseră, muzica se mai auzea în surdină, câteva tușituri pocniră discret la galerie... Vocea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din sîngeroasa-i liră. Cobori cu ploi de raze, cu înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rotație și revoluție, vedem un cer care nu există decât din punctul de vedere al geamului minusculei noastre celule și, culmea, inventăm sumedenie de povești fascinante despre o minciună cu adevărat frumoasă, căci nimic nu se compară cu un cer înstelat într-o noapte călduroasă de vară. E un capitol special, așa că nu-mi bat capul să mai salvez aparențele, scriu ca să mă simt eu bine, scriu despre ce-mi trece prin cap. Cei care citesc ar putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc și acum o senină noapte de primăvară În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele escapade În capitală și când am ieșit de pe peron am stat o vreme năucit sub magia cerului Înstelat de aprilie. Când m-am trezit, am Înțeles că la ora aceea, după miezul nopții, nu mai avea rost să aștept vreun autobuz. Am pornit fără grabă, drum lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
luat de Amarillo. Partida se Încheie nedecis 0-0. Bărbații beau vara șprițul rece. Nevestele fac tocană de fasole verde și pun pepenii la rece. Unul dintre bărbați este tatăl tău, iar nevasta lui, mama ta. Legea morală În noi, cerul Înstelat deasupra noastră. Asta e de Kant. Tu, de cu noapte, stai la coadă la gheață. Mereu al treizecelea, al patruzecelea, niciodată primul. Ca să cumperi un sfert de bloc. Cu un leu. O jumătate, doi lei. Un bloc Întreg de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
împletise în două cozi groase; în penumbră, fața ei, frumoasă de altfel, era primitivă ca un idol de lemn. Ne-am îndreptat toate încet, cuprinse de teamă, spre o clădire întunecată, mai înaltă decât celelalte, care se desprindea pe cerul înstelat în capătul străzii perpendiculare pe strada noastră. Era o clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mine. Am scăpat ca prin minune. Toată lumea de pe stradă se uita mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mei. Totuși, la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum le prindeam fără dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărgele de toate culorile, așa cum nu se mai găsesc, astăzi, pe la noi... Se uitau cu atenție și la pozele de tinerețe ale Trandafirei și ale lui Vartolomei, la cadrele vechi, cu flăcăi în ițari albi, purtând Steaua Magilor, ori căiuți înstelați cu hurmuz și șiruri de oglinzi, având pe cap, cu toții, comănace înalte, chipiuri cu pampon, de ofițeri de pe timpuri, săbii de lemn și alte armamente din astea, de odinioară... În fața unor cadre noi și mai arătoase decât altele, Vartolomei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal și exploziv din Tabelul lui Mendeleev, se împotrivi Pelerinul. Legea nu ne permite să facem comerț cu Mercur, riposta el, urlând o dezvinovățire. Așa e Legea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica rațiunii pure este pur asertoric, vibrația lirică răzbate în finalul Criticii rațiunii practice (unde evocă entuziast sublimitatea cerului înstelat alături de cea a legii morale din sufletul său), pentru ca prestigiul unic al poeticului să fie larg prezent, sub o formă decantată, în Critica puterii de judecare. Viață filozofică de exemplară etică model stoic a petrecut împăratul Marc-Aureliu, așa cum ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sanda Sfichi Și dacă vine, din când în când, printre oameni, ea aduce lumină. Și dacă intră în iureșul lumii, ea vine să-l înveselească, și dacă se lasă noaptea, ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cheie postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît, că ar putea sluji ca date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți și poeți triști. Dar ca un scutier - viitor sfînt - care, cu oțelul tuturora, dă o împunsătură nouă pentru a înstela rana comună, (...) din arsenalul sau din ierbarul (...) simbolismului, un poet scapără sunete neauzite încă și persuasive” (în Cronica, an II, nr. 57, 13 martie 1916, rubrica „Însemnări literare”). Concisul comentariu se încheie - în oglindă - cu un vers al lui Laforgue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cânt Revărsat pe acest pământ. Ele cuib își construiesc, Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc Până ce răsare luna. Cerul Cerul înstelat De lună colorat, E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă-i cald și bine Asta e
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se liniști. - Oameni sunt în oază? - Poate că nu sunt. Oaza e foarte mică. Iahuben era încîntat de felul cum cunoștea acest sclav deșertul. Ce s-ar fi făcut fără el? - Cum le știi acestea? Tot după stele? Cerul era înstelat și fără lună. Îl priviră amândoi, nu numai în față. Ochii lor trecură de la o zare la alta, și deodată, ajungând cu privirea deasupra zării de miazăzi, care era în dreapta lor, sclavul scoase un strigăt de surprindere. Iahuben tresări și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toată ziua singurul său prieten, Adapă. Iar seara târziu, când cerul înstelat se desfășură ca o mantie, cu ochii la stele și frământând în mâinile obosite țărâna pământului pe care zăcea, Auta muri. Omul care văzuse câteva lumi și întinderea înstelată dintre ele își dădu sfârșitul, mulțumit pentru sine și trist pentru cei din jur, în pulberea pământului din care se ridicase pe picioarele lui, prunc, întîia oară. EPILOG Stelele începeau să piară, cerul se albăstrea. Prin, fereastra deschisă larg intra
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a plecat cu certitudinea băiatului de paisprezece ani că pierde cea mai bogată și strălucitoare parte a universului său afectiv! Dacă mergea spre casă, școală sau spânzurătoare, nu conta și nu ar fi fost nici o diferență, se prăbușea un cer Înstelat deasupra sa și din cutremurul de mari proporții, ce-și avea epicentrul În auriculul său drept, răsărea o certitudine dulce-amară: Trăise cea mai frumoasă experiență erotică și pierduse cea de-a cincia mare iubire a sa! La vârsta lui, durerea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanța de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un drag, Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac 435Și tu să nu-mi poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge, Pîn-nu ți-a veni în gând Unde - am fost și unde sunt. Lângă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, 440Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, Vede fata cea cu ochii cuvioși ca în biseric- Fața-i albă ca zăpada într-un păr de întuneric. Ea în haina ei cea verde se înmlădie bogată Cu flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de perfect Încă nu Întâlnise. Annabelle fu la rându-i atrasă de el, ca toate celelalte. Rezistă mai multe zile și Îi cedă abia la o săptămână după sosire. Erau vreo treizeci, dansau, petrecerea avea loc În spatele casei, noaptea era Înstelată și blândă. Annabelle purta o fustă albă și un tricou scurt pe care era desenat un soare. David dansa lipit de ea, Învârtind-o uneori Într-o figură de rock. De peste un ceas, dansau fără să simtă oboseala, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]